ICCJ. Decizia nr. 4336/2011. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4336/2011
Dosar nr.3426/2/2010
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Federaţia Sindicatelor Democratice din Cultură a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în tot a O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Prin Sentinţa civilă nr. 4721 din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de Guvernul României şi a respins acţiunea formulată de Federaţia Sindicatelor Democratice din Cultură, ca inadmisibilă.
A reţinut instanţa de fond că Ordonanţa de Guvern a cărei anulare se solicită este, potrivit dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României un act normativ cu putere de lege, emis de Guvern în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din legea constituţională.
Prin urmare, a reţinut prima instanţă că acest act normativ excede controlului instanţei de contencios administrativ deoarece nu are natura unui act administrativ emis de Guvernul României în exercitarea puterii sale executive, astfel încât nu poate fi supus decât controlului de constituţionalitate.
Reţinând şi că reclamanta nu a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate asupra O.U.G. nr. 71/2009 şi nici să formuleze acţiunea în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care cererea este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Federaţia Sindicatelor Democratice din Cultură, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
Prin criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, reclamanta invocă aplicarea greşită a legii de către instanţa de fond, reiterând argumentele referitoare la neconstituţionalitatea actului normativ contestat, fără însă a combate raţionamentul juridic elaborat de prima instanţă în considerentele sentinţei recurate, cu referire la natura juridică a ordonanţelor de guvern şi la exceptarea lor de la controlul contenciosului administrativ.
Analizând recursul formulat, în raport de actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile constituţionale şi legale incidente speţei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea O.U.G. nr. 71/2009 a Guvernului României, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin precizarea la acţiune depusă la termenul din 29 septembrie 2010, reclamanta a solicitat anularea şi a O.U.G. nr. 45/2010 prin care s-a modificat O.U.G. nr. 71/2009.
Prin concluziile scrise depuse la data de 16 noiembrie 2010 reclamanta a precizat, în mod expres, că nu înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a celor două acte normative având în vedere că s-a exercitat deja controlul de constituţionalitate de către Curtea Constituţională prin respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate.
Faţă de această situaţie de fapt, reţinută, în mod corect, şi de către prima instanţă, Înalta Curte constată că, acţiunea formulată de Federaţia Sindicatelor Democratice din Cultură în contencios administrativ este inadmisibilă.
Astfel, din coroborarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 108 şi art. 115 din Constituţia României rezultă, fără putinţă de tăgadă, că ordonanţele de guvern sunt acte normative cu putere de lege, adoptarea lor de către Guvernul României fiind făcută în temeiul delegării legislative consacrate de Constituţia României. Prin urmare, atunci când emite ordonanţe, Guvernul nu acţionează ca putere executivă pentru a imprima caracter de act administrativ ordonanţelor de guvern, ci acţionează ca putere legiuitoare, în locul Parlamentului, în situaţiile strict reglementate de legea constituţională.
Potrivit Legii nr. 554/2004, pot face obiectul controlului instanţei de contencios administrativ numai actele administrative normative sau individuale, astfel cum acestea sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menţionată.
Or, este evident că ordonanţele de guvern nu sunt acte emise în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a acesteia, ele fiind chiar legea însăşi, susceptibile de fi controlate doar pe calea contenciosului constituţional a priori sau a posteriori emiterii lor.
În concluzie, în mod legal, a constatat prima instanţă că ordonanţele de guvern nu intră în sfera actelor administrative, iar verificarea neconstituţionalităţii lor excede competenţelor instanţei de contencios administrativ, o astfel de acţiune fiind inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Federaţia Sindicatelor Democratice din Cultură, împotriva Sentinţei civile nr. 4721 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5434/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4337/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
