ICCJ. Decizia nr. 4338/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4338/2011
Dosar nr. 447/33/2011
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 30 martie 2011 reclamanţii D.C., T.L., D.M., S.M., K.G., T.M., C.M., H.D.L., S.E., H.F., R.M., R.I., K.E.E., K.E., T.M., C.A.V., A.V., S.C., N.L.G., L.M., B.V., R.A., M.L.L., D.A., P.C., F.A., M.M., M.M.A., L.I., V.F., M.S., M.L., D.L., M.I. şi M.M.B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 reclamanţii au solicitat şi suspendarea executării actului administrativ atacat.
Referitor la cererea de suspendare au apreciat reclamanţii că sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 15 arătând că acţiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare o solicită arătând că criticile sunt pertinente, nu au un caracter pur formal şi sunt de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea şi temeinicia actului atacat.
Au mai arătat reclamanţii că există şi o pagubă iminentă motivat de faptul că executarea actului implică o reducere de peste 75% a pensiei care constituie unicul mijloc de subzistenţă al reclamanţilor.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare - fila 56.
S-a formulat în cauză şi o cerere de intervenţie a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în interesul pârâtului - fila 71, intervenientul accesoriu solicitând, de asemenea, respingerea cererii de suspendare.
Prin Încheierea din 12 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
A dispus suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
A reţinut prima instanţă că reclamanţii au calitatea de pensionari urmând ca în condiţiile H.G. nr. 737/2010 să se procedeze în ceea ce îi priveşte la recalcularea pensiilor de serviciu.
Potrivit art. 15 instanţa poate dispune în condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Instanţa a apreciat că cele două cerinţe, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube sunt prezente în cauză.
Procedând la o analiză sumară Curtea a apreciat că aspectele de nelegalitate invocate creează o îndoială referitoare la legalitatea actului de natură a conduce la concluzia necesităţii suspendării acestuia.
Referitor la cerinţa prevenirii producerii unui prejudiciu Curtea de apel a constatat că aplicarea imediată a actului administrativ va determina reducerea substanţială a veniturilor reclamanţilor, cu consecinţe negative asupra nivelului de trai al acestora.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 punctul 9 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în recursul declarat, a susţinut următoarele critici:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, întrucât nu a ţinut cont de dispoziţiile art.14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, care prevăd imperativ că, suspendarea executării actului administrativ se poate face numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Or, din motivarea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 nu rezultă care ar fi paguba iminentă sau cazul bine justificat.
Recurentul Guvernul România a criticat soluţia instanţei de fond în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. sub următoarele aspecte:
Astfel, dispoziţiile cuprinse în H.G. nr. 737/2010, susţine recurentul, se înscriu în finalitatea urmărită prin reglementările din conţinutul Legii nr. 119/2010, de a asigura, în raport cu posibilităţile de finanţare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, sustenabilitatea acestuia, în corelaţie cu evoluţia macroeconomică şi demografică din România, precum şi simplificarea legislaţiei referitoare la pensiile publice. Împrejurările din speţă nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii H.G. nr. 737/2010, prin care a fost organizată executarea normelor cu forţă juridică superioară cuprinsă în Legea nr.119/2010, în vigoare la data soluţionării cererii de suspendare.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1, s-a susţinut că instanţa trebuie să aprecieze dacă există o pensie în sensul convenţiei, dacă a existat o ingerinţă şi dacă acea ingerinţă este sau nu justificată.
Recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, vor fi admise, în sensul modificării acestor hotărâri şi a respingerii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 ca rămasă fără obiect, pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 15, instanţa poate dispune în condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Rezultă din prevederile legale citate că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
În speţă, obiectul acţiunii reclamanţilor îl constituie suspendarea, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, a efectelor H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 privind „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art.11 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
Aşa cum rezultă din M.O. nr. 457 la data de 30 iunie 2010 Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 59/2011 prin care a fost abrogat H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, astfel că, cererea de suspendare a acestei hotărâri a rămas fără obiect.
Cum actul administrativ a cărei executare s-a cerut a fi suspendată în cauză a fost abrogat, cererea reclamanţilor rămânând fără obiect, în temeiul art.312 alin.(1) teza I-a din Codul de procedură civilă, recursurile declarate vor fi admise, iar încheierea atacată va fi modificată în sensul respingerii cererii de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva Încheierii din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot încheierea atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4337/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4339/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
