ICCJ. Decizia nr. 4347/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Instanța de fond
1.Acțiunea reclamantului
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22 iunie 2010, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.V. să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 17 octombrie 2008, pe care domnul G.S. i-a adresat-o, se cerea verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, la care domnul G.S. a avut acces în temeiul art. 1 alin. (8) O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. în dosar pârâtul C.V. a întocmit documentele care se află la dosar. Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7) O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt legale.
A mai arătat reclamantul că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare din 30 noiembrie 2009, precum și al înscrisurilor care au fost atașate acțiunii, pârâtul C.V., având gradul de căpitan și funcția de șef al Serviciului Municipal P. din cadrul Inspectoratului Județean Hunedoara, a aprobat începerea urmăririi informative asupra unei persoane semnalată cu "relații neoficiale cu cetățeni străini din Anglia și R.F.G.". Astfel, pentru a preveni eventuale scurgeri de informații, dar mai ales pentru a stabili dacă, în acțiunile sale, urmăritul este influențat "de unele elemente dușmănoase", pârâtul a aprobat realizarea unor măsuri informativ - operative pe parcursul urmăririi.
în concluzie, reclamantul arată că pârâtul are calitatea de "lucrător", în sensul art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008.
2.Apărările pârâtei
Pârâtul a formulat întâmpinare în care arată că nu a întocmit documentele din dosar, nu a aprobat raportul cu propunerea de începere a urmăririi informative, a aprobat raportul cu propunerea de verificare informativă, așa cum a fost întocmit de către ofițer și avizat de către șeful de birou, fără a dispune recrutarea de noi surse sau fotocopierea și reținerea materialelor ostile, nu a întocmit raportul cu propunere de avertizare ci doar și-a dat avizul, în dosar, persoana în cauză a fost luată în atenție în altă unitate militară. S-a mai arătat că activitatea sa a fost conformă legilor în vigoare și a avut ca scop protejarea securității statului.
3.Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3705 din 5 octombrie 2010 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.V. și a constatat calitatea pârâtului C.V. de lucrător al Securității.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
- pârâtul a aprobat începerea urmăririi informative asupra unor persoane care aveau "relații neoficiale" cu cetățeni străini din Anglia și R.F.G.. în acest sens, s-a dispus verificarea membrilor familiei și a apropiaților, încadrarea informativă la locul de muncă, interceptarea convorbirilor, interceptarea corespondenței. într-un alt caz, a aprobat supravegherea informativă a unei persoane semnalată cu idei și concepții cu caracter iredentist, aprobând fotocopierea și reținerea materialelor ostile. De asemenea, pârâtul a propus avertizarea persoanei urmărite, măsură care a fost pusă în aplicare la 07 iunie 1985;
- în dosar a luat măsuri de urmărire a unei persoane care a făcut comentarii pe marginea evenimentelor de la Brașov din 1987. Toate aceste activități erau menite să consolideze puterea totalitară, fiind îndreptate împotriva unei acțiuni anticomuniste.
A constatat prima instanță că prin aceste activități s-a încălcat dreptul la viață privată și secretul corespondenței, fiind întrunite astfel condițiile art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008.
în ceea ce privește apărările pârâtului, Curtea de apel a constatat că filele din dosar nu au fost semnate de pârât, însă există o serie de alte acte care poartă semnătura acestuia, în acest sens fiind documentul "Planuri de măsuri" din prezentul dosar.
S-a mai reținut în final că apărarea pârâtului, în sensul că nu a întocmit personal aceste acte, este nerelevantă, întrucât aceste acte nu puteau produce consecințe fără avizul sau aprobarea sa.
II. Instanța de recurs
1.Criticile pârâtului
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.V., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța nu a analizat și nu a înlăturat erorile sesizate de el prin întâmpinare în legătură cu acțiunea Consiliului, în sensul că nu a aprobat începerea urmăririi informative asupra unor persoane, deoarece nu avea acest drept, aprobarea fiind dată de un ofițer cu competențe în acest sens, iar în lipsa aprobării nu se putea declanșa urmărirea informativă.
Recurentul a învederat că nu a propus avertizarea unei persoane, dar a fost de acord cu propunerea subalternilor în acest sens, nu a luat personal măsuri de urmărire în dosar, nu a încălcat dreptul la viață privată sau secretul corespondenței.
Ca ofițer activ, recurentul a susținut că a respectat jurământul militar și Statutul Corpului Ofițerilor din România, că neexecutarea ordinelor ar fi însemnat insubordonare, care atrăgea răspunderea disciplinară și penală.
A concluzionat recurentul că amenințările la securitatea națională trebuie cunoscute, prevenite și înlăturate, ceea ce se realizează prin activitatea informativ operativă, care are caracter preventiv și nu represiv, ofițerii care au desfășurat această activitate expunându-se riscurilor și sacrificiilor, mergând până la pierderea vieții, recurentul susținând că nu a făcut altceva decât să-și servească țara.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, fără a indica vreun temei legal.
La data de 14 septembrie 2004 recurentul a depus note scrise în care a reluat și dezvoltat susținerile din motivele de recurs depuse în termenul legal.
2.Apărările intimatului
Intimatul prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cu se va arăta în continuare:
Motivele de recurs prezentate de pârât nu constituie veritabile critici privind sentința nr. 3705 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, ci reprezintă considerente personale în legătură cu activitatea informativă a ofițerilor securității comuniste și justificări subiective a acțiunilor desfășurate de aceștia.
Instanța de fond a analizat susținerile pârâtului din întâmpinare și a constatat că acesta nu a semnat documentele din dosar, însă pârâtul a aprobat "Planul de măsuri" din 8 mai 1987 privind verificarea relațiilor neoficiale întreținute de o persoană cu funcție de conducere într-un institut de cercetare, cu cetățeni străini , între care și fratele soției, a aprobat Nota de analiză din 30 septembrie 1987 privind începerea urmăririi informative împotriva aceleiași persoane, dispunând următoarele măsuri: verificarea în evidențele Ministerului de Interne a persoanei, membrilor familiei și rudelor apropiate, încadrarea informativă la locul de muncă a persoanei urmărite prin sursele existente , stabilirea anturajului, relațiilor, în scopul recrutării unor eventuale surse, utilizarea în continuare a mijloacelor de interceptare a convorbirilor la domiciliul și la locul de muncă , studierea posibilității introducerii unor mijloace tehnice fixe la domiciliu și locul de muncă, interceptarea corespondenței.
Recurentul-pârât a aprobat la 21 martie 1983 Raportul cu propunerea de luare în supraveghere informativă a unui student deoarece "vehicula concepții cu caracter naționalist - iredentist cu măsuri de recrutare și atragere la colaborare" a unor colegi ai acestuia, a aprobat raportul cu propunerea de "avertizare" a persoanei măsură aplicată la 7 iunie 1985.
Tot recurentul a aprobat raportul cu propunerea de verificare informativă a unei persoane "semnalat că este pretabil la acțiuni de dezordine, comentează evenimentele de la Brașov".
Prin urmare, Curtea de Apel București a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză și deși a înlăturat înscrisurile nesemnate de recurent, a concluzionat corect că restul documentației depuse la dosar de intimat dovedea calitatea recurentului de "lucrător al Securității" în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2000.
Prima instanță a constatat că erau îndeplinite condițiile prevăzute de acest text, deoarece recurentul a avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989 (căpitan 1983 - 1987, maior în 1988 și șef serviciu municipiul P.) și a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului garantate prin legislația în vigoare la acea dată: dreptul la viața privată și secretul corespondenței prevăzute de art. 33 Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și Politice, prin acțiunile de infiltrare a informatorilor în anturajul celor urmăriți, verificarea rudelor, ascultarea convorbirilor telefonice la domiciliu, deschiderea , fotocopierea și chiar reținerea înscrisurilor.
Susținerile recurentului că în unele situații a aprobat numai măsurile propuse de subalterni sau că urmărirea informativă trebuia aprobată de un ofițer superior nu sunt de natură a înlătura incidența dispozițiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, deoarece, în lipsa propunerilor, aprobărilor acestuia, măsurile respective, nu s-ar fi putut aplica. Recurentul prin propria sa activitate a contribuit la încălcarea unor drepturi fundamentale ale persoanelor, recunoscute de legile fundamentale de dinainte de 1989, însă recursul acestuia dovedește că acesta are convingerea că și-a îndeplinit datoria profesională și a apărat securitatea statului și ordinea de drept.
4. Soluția instanței de recurs
Constatând că sentința atacată nu era afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004, înalta Curte a respins recursul pârâtului ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4348/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4345/2011. Contencios → |
|---|
