ICCJ. Decizia nr. 4363/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe
1.1. Reclamanta SC V.T. SA, prin administrator judiciar "P.G." I.P.U.R.L. a formulat cerere de suspendare a deciziei de impunere din 12 ianuarie 2011, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, solicitând suspendarea executării acestui act administrativ fiscal până la pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond pentru anularea actului administrativ, cu cheltuieli de judecată.
în susținerea cererii s-a arătat că există "un caz bine justificat" care constă în încadrarea tarifară a produselor finite obținute de reclamantă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 172 C. fisc. în vigoare până la 1 aprilie 2010.
De asemenea, s-a susținut că nu au fost dovedite concluziile organului de inspecție fiscală potrivit cărora reclamanta nu a respectat rețetele de preparare pe care și-a întemeiat obținerea încadrărilor tarifare și au arătat în mod greșit că în autorizația de antrepozit fiscal nu este menționat alcoolul etilic ca produs finit, deși reclamanta este în măsură să producă și băuturi spirtoase. Pe de altă parte, arată reclamanta, organul fiscal i-a calculat majorări de întârziere până la data de 7 octombrie 2010, cu toate că a intrat în insolvență pe data de 7 octombrie 2009.
în ceea ce privește "paguba iminentă", s-a arătat că aceasta este previzibilă prin executarea obligațiilor fiscale, ceea ce ar duce la imposibilitatea reorganizării judiciare.
Totodată, se arată că a fost promovată contestația administrativ fiscală iar în ceea ce privește cauțiunea, conform art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., plata acesteia este înlăturată de prev.art. 77 Legea nr. 85/2006.
1.2.Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamele Cluj a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare a executării ca urmare a lipsei de obiect deoarece conform art. 36 Legea nr. 85/2006 se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare precum și măsurile de executare silită, astfel încât petenta nu are nici obiect al cererii și nici interes în a solicita suspendarea deciziei de impunere.
1.3. Prin sentința civilă nr. 263 din 21 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și de obiect a cererii și totodată a respins și cererea de suspendare a deciziei de impunere din 12 ianuarie 2011, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, formulată de reclamanta SC V.T. SA prin administrator judiciar P.G. I.P.U.R.L..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele considerațiuni:
Prin decizia de impunere din 12 ianuarie 2011 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, s-au stabilit obligații suplimentare constând în accize pentru alcool etilic în sumă de 8.975.589 RON, majorări de întârziere de 120.437 RON, contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate în sumă de 7.318 RON cu majorări de întârziere de 97.373 RON, contribuția pentru/Agenția Națională a Sportului de 91.770 RON, cu majorări de întârzieri de 1.231 RON.
Această decizie a fost emisă ca urmare a raportului de inspecție fiscală 713 din 12 ianuarie 2011 care a apreciat că societatea a încadrat eronat în categoria produselor intermediare, produsele finite pentru care nu a respectat rețetele în baza cărora a obținut încadrările tarifare și a plătit acciza aferentă.
în ceea ce privește excepția lipsei de obiect, aceasta nu este întemeiată deoarece obiectul cererii de suspendare îl constituie tocmai suspendarea deciziei de impunere, iar interesul a fost justificat tocmai cu probabilitatea ca prin executare sau înscriere la masa credală, reclamanta să nu poată urma procedura de reorganizare prevăzută de Legea nr. 85/2006 și astfel să intre în faliment.
Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004 prima instanță a apreciat că lipsește condiția pagubei iminente care face ca analiza cazului bine justificat să nu mai fie necesară, atât timp cât aceste cerințe trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, curtea de apel a reținut că Legea nr. 85/2006 face o distincție între creanțele născute în perioada procedurii, pe care lichidatorul trebuie să le plătească și creanțele dinainte de deschiderea procedurii, care urmează să fie cuprinse în planul de reorganizare.
Totuși, atât creanțele prevăzute de art. 64 cât și cele prevăzute de art. 123 Legea nr. 85/2006 sunt privite în mod unitar în art. 36 din același act normativ care arată că sunt suspendate de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că și creanța prevăzută de art. 64 din Legea insolvenței este lăsată la latitudinea lichidatorului care poate sau nu să o plătească în funcție de cum va considera necesar, motiv pentru care a concluzionat în sensul că nefiind îndeplinită condiția pagubei iminente, nu se poate dispune suspendarea executării potrivit dispozițiilor art. 14 Legea nr. 554/2004.
2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC V.T. SA Baia Mare, prin administrator judiciar "P.G." I.P.U.R.L.
Solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii pronunțate, apreciată ca netemeinică și nelegală, în dezvoltarea motivelor de recurs, generic indicate ca fiind cele prevăzute în art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a înfățișat, în esență, următoarele critici ale sentinței pronunțate de prima instanță:
-în mod greșit s-a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unei pagube iminente, în sensul art. 14 Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care societatea se află în reorganizare judiciară, pe baza unui plan menit să readucă activitatea economică a societății pe linia de plutire;
-o astfel de șansă nu este însă reușită în condițiile în care pretinsele obligații fiscale suplimentare, în cuantumul arătat, vor fi executate imediat, astfel că menținerea efectelor deciziei nr. 714 din 12 ianuarie 2011 ar fi deosebit de păgubitoare pentru societate dar și pentru clienții, furnizorii și angajații săi;
- pericolul efectiv derivă din posibilitatea creditorilor a căror creanțe sunt ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, de a solicita intrarea în faliment a debitoarei, în situația în care aceste creanțe nu sunt achitate sau nu se opune un plan de reorganizare, aspect ignorat de prima instanță.
3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de recurs dintre cele prevăzute de art. 304, cu referire și la art. 3041C. proc. civ., de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Legal investită cu solicitarea recurentei-reclamante de suspendare a executării Deciziei de impunere din 12 ianuarie 2011, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj - Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiată pe prevederile art. 14 Legea nr. 554/2004, republicată, instanța de fond a respins cererea cu motivarea că lipsește, respectiv că nu este îndeplinită, în cauză, condiția pagubei iminente, ce se cere a fi cumulativ întrunită, alături de celelalte cerințe ale textului de lege invocat, într-o astfel de situație.
Ipoteza legală avută în vedere de judecătorul fondului, respectiv incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, este deplin incidentă și în opinia înaltei Curți.
Astfel instanța de control judiciar, în acord cu cele statuate și de prima instanță apreciază că prevederea cuprinsă în textul de lege sus-arătat, potrivit cu care, de la data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificări, (art. 32 și următoarele) se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, face ca executarea sumelor cuprinse în decizia menționată, în condițiile, necontestate, ale deschiderii procedurii insolvenței față de societatea reclamantă să nu mai fie iminentă și previzibilă, în sensul art. 2 lit. ș) Legea nr. 554/2004, republicată.
Nu sunt așadar fondate susținerile recurentei în sensul că pericolul executării imediate subzistă, câtă vreme suspendarea reglementată de art. 36 Legea nr. 85/2006 intervine ope legis, corect fiind și raționamentul judecătorului fondului, în sensul că atât creanțele prevăzute de art. 64 (cele anterioare datei de deschidere a procedurii) cât și cele menționate în art. 123 din același act normativ (cele ce vor fi plătite în cazul falimentului și ordinea lor), sunt privite unitar și cad sub incidența regulii generale instituită prin art. 36 Legea nr. 85/2006.
Având așadar în vedere faptul că recurenta-reclamantă se află în mod efectiv în procedura insolvenței, înalta Curte reține că potrivit art. 14 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) condiția pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză întrucât punerea în executare a actului administrativ fiscal contestat este cel puțin pentru moment, barată de prevederea de protecție a debitorului instituită de lege, ceea ce face ca, în adevăr, examinarea celorlalte condiții legale cerute pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării unui act administrativ să nu mai fie necesară.
Prin urmare, față de toate cele mai sus arătate, s-a respins ca nefondat recursul de față, pe temeiul art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4364/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4358/2011. Contencios → |
|---|
