ICCJ. Decizia nr. 4370/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 23 iulie 2010, reclamantul E.F. a chemat în judecată Guvernul României solicitând anularea prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 RON despăgubiri reprezentând daune materiale și morale cauzate prin aplicarea măsurii anulării permisului de conducere auto.
Prin aceeași cerere, reclamantul a învederat că se impune și anularea prevederilor art. 203 H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 20 septembrie 2010, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, admisă în principiu prin încheierea din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Aceeași instanță a pronunțat sentința nr. 130 din 29 octombrie 2010 prin care a admis cererea de intervenție accesorie și excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României, respingând ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea art. 114 lit. a) O.U.G. nr. 195/2002.
De asemenea, instanța a respins ca nefondate cererile privind anularea art. 203 H.G. nr. 1391/2006 și acordarea despăgubirilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut ca fiind inadmisibilă cererea de anulare a dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 195/2002, nelegalitatea actului normativ neputând fi contestată decât pe calea controlului de constituționalitate, de care, de altfel, a și uzat reclamantul.
Referitor la capătul din acțiune privind anularea prevederilor art. 203 H.G. nr. 1391/2006, s-a constatat că acestea sunt în concordanță cu dispozițiile art. 97 alin. (5) O.U.G. nr. 195/2002, nejustificându-se nici solicitarea de acordare a unor daune materiale sau morale.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul E.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că sunt nelegale dispozițiile normative a căror anulare a solicitat, prevederi prin care se instituie măsura anulării permisului de conducere în cazul când titularul a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în speță, instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune împotriva unei ordonanțe a guvernului, care nu putea fi soluționată decât în condițiile procedurii instituite prin art. 9 Legea nr. 554/2004.
în sensul art. 126 alin. (6) din Constituție, instanța de contencios administrativ nu exercită un control de legalitate asupra ordonanțelor de guvern - care nu sunt acte administrative, ci acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, - fiind abilitată să soluționeze doar cererile persoanelor având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ.
în speță, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt inaplicabile, conținutul art. 114 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 195/2002 fiind stabilit prin Legea de aprobare nr. 49/2006, instanța de contencios administrativ neavând competența de a constata neconstituționalitatea unei legi adoptate de parlament.
De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat deja asupra constituționalității prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) din ordonanță cu ocazia soluționării unei excepții invocate de reclamant în cadrul altui litigiu.
în raport de cele expuse, Curtea constată că este neîntemeiată critica privind respingerea ca inadmisibil a primului capăt de cerere.
Apare de asemenea, ca fiind corectă și soluția referitoare la cererea de anulare a dispozițiilor art. 203 H.G. nr. 1391/2006, care sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 97 alin. (5) O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora anularea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră pe a cărei rază de competență s-a produs una din faptele prevăzute la art. 114.
De menționat că reclamantul nu a indicat care sunt dispozițiile legale prezumate a fi nerespectate la adoptarea H.G. nr. 1391/2006 - art. 203.
Nefiind întrunite condițiile art. 15 alin. (1) și (5) și respectiv art. 9 alin. (1) și (5) Legea nr. 554/2004, s-a dispus în mod întemeiat respingerea și a cererii de obligare la plata despăgubirilor constând în daune materiale și morale.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, Curtea a respins recursul declarat de reclamant ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4371/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4364/2011. Contencios → |
|---|
