ICCJ. Decizia nr. 4416/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4416/2011
Dosar nr. 268/43/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 04 iunie 2009 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş a solicitat anularea hotărârii nr. 291 din 14 mai 2009 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi anularea sancţiunii aplicate prin această hotărâre, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a menţionat că petiţionara Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România a formulat o sesizare înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. 3655 din 01 aprilie 2009, sesizare prin care susţinea că elevii aparţinând minorităţii maghiare din şcolile din judeţul Mureş ar fi fost discriminaţi în raport de colegii lor de naţionalitate română prin modul de repartizare a claselor cu limba de predare maghiară, astfel cum aceste clase au fost cuprinse în planul de şcolarizare pe anul şcolar 2009-2010.
Prin întâmpinare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea plângerii, arătând că există o hotărâre anterioară a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu nr. 47 din 27 ianuarie 2009 prin care această instituţie s-a sesizat din oficiu cu privire la propunerile Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş ce vizau alocarea locurilor din învăţământul liceal pentru clasele cu predare în limba maghiară şi pentru cele cu predare în limba română.
S-a arătat că prin această hotărâre Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât că punerea în aplicare a planului de şcolarizare ar putea produce efecte discriminatorii în mod indirect elevilor aparţinând comunităţii maghiare care ar urma să înveţe în clase cu limba de predare maghiară şi a recomandat elaborarea unui nou plan de şcolarizare pentru clasele a IX-a, plan care să respecte proporţiile procentuale existente la nivelul claselor a VIII-a, astfel încât fiecare elev să aibă posibilitatea continuării studiilor în limba maternă.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a susţinut că în urma analizării întregii documentaţii s-a stabilit că cele sesizate constituie tratament discriminatoriu potrivit prevederilor OG nr. 137/2000, în acest caz, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (4) din OG nr. 137/2000, precum şi că, prin hotărârea nr. 47/2009 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit deja că aplicarea planului de şcolarizare în forma sa iniţială ar putea produce efecte discriminatorii.
La termenul de judecată din 17 noiembrie 2009, faţă de conţinutul acţiunii, având în vedere faptul că reclamanta a făcut referire la sesizarea formulată la Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de către Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România şi se solicită expres respingerea plângerii Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România, instanţa a dispus citarea Uniunii, în calitate de pârât în cauză, situaţie în care, instanţa a apreciat că nu se mai poate pune în discuţie cererea de intervenţie, deoarece o parte nu poate avea două calităţi în aceeaşi cauză.
Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România a solicitat ca cererea de intervenţie să fie calificată întâmpinare şi acţiune reconvenţională.
În consecinţă, instanţa clarificând statutul de pârât al Uniunii, a considerat că cererea de intervenţie are valoare de întâmpinare şi acţiune reconvenţională.
La 22 februarie 2010 reclamanta a formulat o cerere de chemare în garanţie a Guvernului României şi a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocând dispoziţii din Legea nr. 84/1995.
Prin sentinţa nr. 153 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş împotriva Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România;
A dispus anularea hotărârii nr. 291 din 14 mai 2009 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea amenzii contravenţionale, şi respingerea sesizării Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România;
A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii reconvenţionale formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reconvenţională formulată de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România în cauză;
A respins cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş împotriva Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a Ministerului Finanţelor Publice şi a Guvernului României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, că deşi în acţiune s-a prevăzut în mod expres chemarea în judecată a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, reclamanta a făcut referire tot timpul la Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, care a formulat sesizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, potrivit art. 20 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată, în raport de care, instanţa a considerat acţiunea este formulată şi împotriva Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România, aspect pus în discuţia părţilor şi confirmat de către reclamant.
În plus, la termenul din 17 noiembrie 2009, s-a reţinut că instanţa a pus în discuţie această chestiune şi reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România, situaţie în care cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România nu mai putea fi pusă în discuţie, câtă vreme această instituţie a dobândit calitatea de pârât în cauză.
Pe fond, instanţa a reţinut că prin hotărârea nr. 291 din 14 mai 2009 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât următoarele: „1. Planul de şcolarizare poate produce efecte discriminatorii în mod indirect elevilor aparţinând comunităţii maghiare care ar urma să înveţe în clase cu limba de predare maghiară, potrivit art. 2 alin. (1), alin. (3) şi alin. (4), coroborat cu art. 11 alin. (1) al OG nr. 137/2000, republicată; 2. se recomandă reclamatului să remedieze situaţia creată; 3. sancţionarea reclamatului cu amendă contravenţională în valoare de 600 RON, conform art. 26 alin. (1) al OG nr. 137/2000, republicată; 4. o copie a prezentei hotărâri se va comunica părţilor şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării”.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, raportat la condiţiile prevăzute de OG nr. 137/2000, instanţa a reţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât au fost invocate dispoziţii cu caracter general, care pot viza absolut orice cauză.
În acest sens, a constatat că, în speţă, Colegiul Director ar fi trebuit să indice în concret care sunt prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre şi în ce mod acestea dezavantajează şi care sunt persoanele pe care le dezavantajează.
De asemenea, ar fi trebuit să arate de ce prevederile, criteriile sau practicile nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, care era scopul legitim, precum şi de ce metodele de atingere a acelui scop nu ar putea fi apreciate a fi adecvate sau necesare, în condiţiile în care instanţa poate doar să verifice modalitatea în care Colegiul Director a aplicat textul de lege la starea de fapt.
Cu privire la stabilirea sancţiunii amenzii contravenţionale, s-a reţinut că fără a se verifica şi fără a se explicita, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din OG nr. 137/2000, republicată, dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii contravenţionale, Colegiul Director face direct aplicarea amenzii contravenţionale, fără să fie indicată fapta contravenţională şi fără a motiva aplicarea amenzii contravenţionale.
Doar în dispozitivul hotărârii se menţionează, la pct. 3, aplicarea amenzii contravenţionale conform art. 26 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată.
A mai reţinut instanţa că prin hotărâre nu se arată nici care este situaţia anterioară discriminării, dacă acea situaţie era mult mai avantajoasă pentru elevii care au studiat în limba maghiară în anii anteriori, în ce mod faptele discriminatorii (care nu au fost însă identificate şi nici încadrate în drept), au determinat schimbarea situaţiei anterioare şi care sunt măsurile necesare a fi luate pentru restabilirea situaţiei avantajoase care exista înaintea săvârşirii faptelor discriminatorii.
Instanţa a respins cererea reconvenţională, astfel cum a fost calificată de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, ca inadmisibilă având în vedere faptul că în cauză este atacată o hotărâre a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care această instituţie s-a pronunţat cu privire la o sesizare depusă de persoana care s-a considerat discriminată.
Persoană discriminată este însăşi Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, astfel că această parte şi-a exprimat pretenţiile prin sesizarea formulată, iar prin hotărârea atacată se dispune tocmai asupra cererilor formulate.
Cerere de chemare în garanţie a Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a Ministerului Finanţelor Publice şi a Guvernului României a fost respinsă, potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ., şi art. 63 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei nr. 153 din 09 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi, urmare rejudecării, a respingerii acţiunii formulate de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş. Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România a cerut şi obligarea intimatului Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş la cheltuieli de judecată.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a învederat, prin motivele de recurs, ca în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, reţinând în considerente, în principal că hotărârea nr. 291 din 28 aprilie 2009 este nemotivată. Instanţa de fond, s-a relevat, a interpretat eronat atât hotărârea emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi atacată prin contestaţie, cât şi normele legale aplicabile litigiului. În mod întemeiat recurentul pârât, prin hotărârea nr. 291 din 28 aprilie 2009, în urma analizării întregii documentaţii aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), a decis că aplicarea planului de şcolarizare pentru clasele a IX-a ar produce efecte discriminatorii în mod indirect elevilor aparţinând comunităţii maghiare care ar urma să înveţe în clase cu limba de predare maghiară potrivit prevederilor OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Recurenta Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România a arătat, prin cererea sa de recurs, că hotărârea pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nelegală, şi că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Instanţa de judecată, s-a precizat, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, dispunând la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2009 citarea Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România în calitate de pârâtă, cu toate că Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş nu a depus o cerere de chemare în judecată în această calitate a recurentei, iar poziţia procesuală a Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România este de intervenientă în interes propriu. Au fost încălcate astfel, s-a susţinut, prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Sentinţa atacată, s-a mai susţinut, este nelegală şi prin prisma art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a respins sesizarea Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, petit inexistent în cauză. Instanţa de fond - fără a intra în cercetarea fondului - nu a analizat dacă nerespectarea dispoziţiilor legale privind acordarea de şanse egale tuturor cetăţenilor ţării pentru a se instrui în limba maternă, fără a cerceta dacă nerespectarea art. 118 din Legea nr. 84/1995 constituie sau nu discriminare se limitează la critica textuală a hotărârii nr. 291/2009 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării susţinând că „nu există corelaţie între faptele discriminatorii şi textele de lege invocate”. În realitate, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş a elaborat planul de şcolarizare la învăţământul liceal, curs de zi şi fără frecvenţă redusă aprobat de M.E.C.I. prin HG nr. 77/2009 pentru anul şcolar 2009-2010 care conţine o disproporţie privind procentul elevilor care învaţă în limba română, respectiv limba maghiară în clasele a VIII-a. În clasele a VIII-a învaţă 3565 elevi în limba română pentru care se oferă 3808 locuri şi 1892 elevi în limba maghiară pentru care se oferă 1680 locuri.
Motivarea în drept a discriminării este foarte larg descrisă în hotărârea atacată. Este invocat art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care interzice orice discriminare pe criterii de rasă, culoare ori limbă, iar art. 2 alin. (2) din OG nr. 137/2000 defineşte noţiunea de discriminare. În consecinţă, restrângerea dreptului de a continua studiile în clasa a IX-a în limba maternă (maghiară) a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale (în lipsă de clase de predare în limba maghiară) şi obligarea unei comunităţi Ia urmarea pregătirii profesionale impusă (din lipsă de clase cu predare în limba maghiară profil economic, tehnic, sanitar) este un tratament discriminatoriu. Astfel, hotărârea emisă de Consiliul Naţionale pentru Combaterea Discriminării este legală şi temeinică.
Prin întâmpinarea formulată în litigiu Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu motivarea că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Analizând sentinţa ce face obiectul controlului judiciar prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, se reţin următoarele.
Prin sentinţa nr. 153 din 09 noiembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi a dispus anularea hotărârii nr. 291 din 14 mai 2009 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea amenzii contravenţionale şi respingerea sesizării Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România, cu motivarea, în esenţă, că nu a fost identificată fapta contravenţională şi că actul administrativ atacat nu este motivat. Celelalte motive vizând amănunte din cuprinsul Planului de Şcolarizare nu au mai fost, în consecinţă, analizate.
În mod greşit s-a statuat, de prima instanţă, că actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis de Consiliul Naţionale pentru Combaterea Discriminării şi atacat de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş nu este motivat şi că acesta nu cuprinde elemente care să descrie fapta contravenţională reţinută în sarcina intimatului reclamant. Or, rezultă cu evidenţă, din cuprinsul hotărârii nr. 291 din data de 14 mai 2009 a Colegiului Director al Consiliului Naţionale pentru Combaterea Discriminării, că actul administrativ în litigiu face referiri nu numai numele şi domiciliul părţilor, la obiectul sesizării, la descrierea presupusei fapte de discriminare, la procedura de citare, la susţinerile părţilor şi la calea de atac şi termenul în care se poate exercita, ci şi, în concret şi amănunţit, la motivele de fapt şi de drept care au stat la baza constatării faptului că planul de şcolarizare la învăţământul liceal, curs de zi şi fără frecvenţă pentru anul şcolar 2009-2010 în judeţul Mureş poate produce efecte discriminatorii în mod indirect elevilor aparţinând comunităţii maghiare care ar urma să înveţe în clase cu limba de predare maghiară, potrivit art. 2 alin. (1), (3) şi (4) coroborat cu art. 11 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată, la baza recomandării către reclamatul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş de a remedia situaţia creată şi la baza sancţionării reclamatului cu amenda contravenţională în valoare de 600 RON, conform prescripţiilor art. 26 alin. (1) din aceeaşi OG nr. 137/2000, republicată.
Colegiul Director al Consiliului Naţionale pentru Combaterea Discriminării a învederat că planul de şcolarizare la învăţământul liceal, curs de zi şi fără frecvenţă redusă pentru anul şcolar 2009-2010, elaborat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, arată o disproporţionalitate nu numai între elevii care învaţă în limba română respectiv în limba maghiară şi clasele oferite pentru continuarea studiilor după terminarea clasei a VIII-a, dar şi între opţiunile exprimate de elevi, în ciuda faptului că această opţiune a fost grav afectată, în defavoarea celor care ar dori să continuarea studiilor în limba maghiară, de modul de colectare al datelor. Măsura, s-a mai relevat de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, afectează în mod indirect şi cadrele didactice, în condiţiile în care numărul claselor determină numărul de cadre didactice angajate; de aceea, o reducere a numărului de clase cu predare în limba maghiară ar aduce după sine reducerea numărului de cadre didactice care predau în această limbă, după care refacerea claselor cu predare în limba maghiară, în lipsa cadrelor didactice care să predea în această limbă, ar fi practic imposibilă. Prin urmare, s-a concluzionat că Planul de şcolarizare la învăţământul liceal, curs de zi şi fără frecvenţă pentru anul şcolar. 2009 - 2010 în judeţul Mureş produce consecinţe discriminatorii, în mod indirect, faţă de elevii aparţinând comunităţii maghiare care ar urma să înveţe în clase cu limba de predare maghiară, afectând dreptul lor la educaţie.
În drept, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat nu numai prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. 2 alin. (1), (3) şi (4) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, ci şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea generală a discriminării, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea nr. 291 din data de 14 mai 2009 Colegiul Director al Consiliului Naţionale pentru Combaterea Discriminării a făcut referire, după constatările privind starea de fapt a cauzei, la prevederile art. 11 alin. (1) din OG nr. 137/2010, republicată, care prevăd că constituie contravenţie refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice formă, grad şi nivel, din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză*, ceea ce înseamnă că a fost individualizată şi contravenţia reţinută în sarcina reclamatului Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, pentru săvârşirea căreia s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 600 RON, prevăzută de art. 26 alin. (1) din OG nr. 137/2010 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Prin raportare la cele mai sus precizate, cum judecătorul fondului a soluţionat procesul în mod eronat pe considerente formale, constând în lipsa motivării actului administrativ contestat şi a lipsei elementelor descriptive ale contravenţiei reţinute prin acest act, şi nu a cercetat elementele de fond ale litigiului, adică cele referitoare la existenţa sau nu a unei situaţii de discriminare prin modul cum a fost elaborat şi aprobat Planul de şcolarizare la învăţământul liceal, curs de zi şi fără frecvenţă pentru anul şcolar 2009-2010 în judeţul Mureş, se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 313 C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi de Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, casarea sentinţei nr. 153 din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de trimitere, în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va judeca pricina din nou, prin examinarea nu numai a motivelor invocate de părţi înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, ci şi a celorlalte critici formulate prin calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România împotriva sentinţei nr. 153 din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
___________
*Art.11 alin. (2) din OG nr. 137/2000, republicată, dispune că prevederile alin.(1) se aplică tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educaţional, inclusiv la admiterea sau înscrierea în unităţile ori instituţiile de învăţământ şi la evaluarea ori examinarea cunoştinţelor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4366/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4421/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
