ICCJ. Decizia nr. 4557/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4557/2011
Dosar nr. 257/32/2011
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a măsurii privind refuzul ministerului de a-i atribui în mod direct spre gestionare fondul de vânătoare G., până la soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul că acest fond de vânătoare să nu fie atribuit altei societăţi de vânătoare.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cât priveşte cazul bine justificat, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a arătat care sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care pot crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ contestat, nefiind suficient că actul administrativ a fost contestat în instanţă, iar referitor la paguba iminentă nici aceasta nu este îndeplinită, practic nefiind nici motivată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurentă se referă, în esenţă, la faptul că în mod eronat prima instanţă nu a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile suspendării unui act administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat există deoarece pârâta nu aplică acelaşi tratament legal pentru toate societăţile înscrise pentru atribuirea directă a fondului de vânătoare G., în ceea ce o priveşte fiind chiar discriminată în raport cu alte societăţi de vânătoare.
Referitor la condiţia pagubei iminente, recurenta-reclamantă precizează că şi aceasta este îndeplinită, prin trecerea fondului G. pe lista societăţilor scoase la licitaţie fiind prejudiciaţi întrucât membrii vânători sunt lipsiţi de drepturile lor legale, scopul asocierii şi practicării sportului neputând fi realizat.
Practic înscrierea din nou la atribuirea directă a fondurilor de vânătoare nu se mai poate face decât după trecerea multor ani, ceea ce înseamnă că sunt grav păgubiţi.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea încheierii în sensul suspendării scoaterii la licitaţie a fondului de vânătoare G. până la soluţionarea cauzei pe fond.
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează:
Din interpretarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Cele două condiţii, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ şi presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, de natură a argumenta existenţa unui „caz bine justificat” şi a „iminenţei producerii unei pagube”.
Invocarea unor simple argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată nu conduc de plano la concluzia că sunt întrunite cele două condiţii.
Argumentele invocate de către recurenta-reclamantă, precum faptul că nu a beneficiat de tratament egal şi legal ca şi societăţile înscrise pentru atribuirea directă sau prejudicierea membrilor vânători în drepturile lor legale pentru că nu se mai pot asocia şi practica vânătoarea, sunt departe de a fi o motivare convingătoare pentru reţinerea ca fiind îndeplinite cele două condiţii, aşa încât în mod corect instanţa de fond a respins cererea de suspendare.
În plus, este evident că recurenta-reclamantă nu a adus niciun fel de dovezi, nici chiar în sprijinul motivelor arătate.
Cum deci, din împrejurările cauzei, nu rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului şi nici paguba iminentă nu este dovedită, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, considerent pentru care recursul se priveşte ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva încheierii din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4515/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4560/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
