ICCJ. Decizia nr. 4571/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4571/2011
Dosar nr. 1029/35/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din data de 20 octombrie 2010 şi înregistrată sub nr. 1029/35/CA/2010 la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, A.F.P. Oradea a solicitat admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 575/CA/2010 pronunţată la data de 06 septembrie 2010 de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 6346/111/2009, şi, pe cale de consecinţă, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii recursului declarat de către revizuentă împotriva sentinţei nr. 118/CA/l din 01 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor.
A învederat revizuentă, prin motivele căii extraordinare de atac de retractare formulată, că sunt întrunite în litigiu condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., existând hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Astfel, s-a arătat că prin Decizia nr. 286/CA/2010-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1553/111/2009 s-a admis ca fondat recursul declarat de către recurenta D.G.F.P. Bihor împotriva sentinţei nr. 572/CA/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantul A.N. Ulterior, prin Decizia nr. 575/CA/2101-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A.F.P. Oradea împotriva sentinţei nr. 118/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 6346/111/2009 în contradictoriu cu intimatul reclamant A.N., pe care o menţine în totul.
Pe fondul cauzei, s-a relevat că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă identificarea titularului obligaţiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere pentru plăţi anticipate pe anul 2009 din 05 mai 2009. În mod corect, în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile, organul fiscal a avut în vedere la stabilirea modului de identificare a contribuabilului codul numeric personal, titular al obligaţiilor fiscale fiind persoana fizică A.N.
Prin Decizia nr. 279/CA/2011-R din data de 24 februarie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă materială şi declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 575/R/CA din data de 15 septembrie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul A.N. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care nu este vorba de una şi aceeaşi pricină.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs, iar atunci când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceeaşi instanţă.
Rezultă, din conţinutul textului legal mai sus citat, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanţelor de recurs prin care se declină competenţa de soluţionare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluţie urmare actelor de dispoziţie procesuală pe care le pot face părţile (în caz de renunţare la judecata recursului, la judecata acţiunii sau la dreptul dedus judecăţii, precum şi de încheiere a unei tranzacţii), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepţii procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv. De asemenea, nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul şi s-a casat cu reţinere sau cu trimitere.
Se reţine, în litigiu, că prin Decizia nr. 575/CA/2010-R din data de 06 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă A.F.P. Oradea împotriva sentinţei nr. 118/CA/2010 a Tribunalului Bihor (prin care a fost admisă acţiunea precizată a reclamantului A.N. în contradictoriu cu A.F.P. Oradea şi a fost anulată Decizia din 05 mai 2009 emisă de pârâtă). Dar, cum prin Decizia atacată în cauză nu s-a stabilit o altă stare de fapt decât cea care a fost avută în vedere de prima instanţă şi nici nu s-a dat o nouă dezlegare fondului raportului juridic dedus judecăţii, înseamnă că aceasta nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii, nefiind întrunită condiţia esenţială şi indispensabilă a evocării fondului.
Nu sunt întrunite în cauză, cumulativ, nici condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anume: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Astfel, se constată, în primul rând, că hotărârile judecătoreşti la care se face referire în cererea de revizuire - anume, Decizia nr. 575/CA/2010 R din 06 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi Decizia nr. 286/CA/2010 R din 15 aprilie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă - nu sunt potrivnice, în sensul legii, ele necuprinzând, în dispozitivul lor, măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire. Într-adevăr, în timp ce prin prima decizie se respinge ca nefondat recursul declarat de A.F.P. Oradea împotriva sentinţei nr. 118/CA/2010 a Tribunalului Bihor, prin cea de-a doua decizie (nr. 286/CA/2010 R) a fost admis recursul declarat de D.G.F.P. Bihor împotriva unei alte sentinţe, sentinţa nr. 572/CA/2009 a Tribunalului Bihor, cu consecinţa modificării în totalitate a acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantul A.N. în contradictoriu cu D.G.F.P. Bihor.
Condiţia triplei identităţi de obiect nu este nici aceasta prezentă în litigiu, întrucât într-un proces s-a solicitat anularea deciziei de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009 din data de 05 mai 2009 emis de A.F.P. Oradea, iar în celălalt s-a cerut anularea deciziei din data de 05 februarie 2009 emisă de D.G.F.P. Bihor şi anularea deciziilor referitoare la plata accesoriilor din data de 10 octombrie 2008 emise de A.F.P. Oradea.
În fine, cum s-a arătat mai sus, pentru admisibilitatea cererii de revizuire formulate potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se mai cere - având în vedere că scopul revizuirii este acela de remediere a erorilor determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat - ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, această excepţie să nu fi format obiect de dezbatere, fiind evident că dacă s-ar admite că cererea de revizuire este admisibilă în orice împrejurare ar însemna să se nesocotească puterea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri ceea ce este contrar finalităţii urmărite de lege. Or, nici această condiţie nu este întrunită în speţă, întrucât pe parcursul judecăţii litigiului finalizat cu pronunţarea deciziei nr. 575/CA/2010 pronunţată la data de 06 septembrie 2010 de către Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6346/111/2009 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat întemeiată pe efectele deciziei nr. nr. 286/CA/2010 R din 15 aprilie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă.
În raport de cele mai sus arătate, precum şi de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, urmează a se dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 575/CA/2010-R din data de 06 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, formulată de revizuenta A.F.P. Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.F.P. Oradea împotriva deciziei nr. 575/R/CA din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4560/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4577/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
