ICCJ. Decizia nr. 472/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 472/2011
Dosar nr. 307/35/2010
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 154/CA/2010 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de suspendare formulată de petenta SC S.A.I. SRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, instanţa dispunând suspendarea executării deciziei din 23 februarie 2010, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, condiţia existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente ce ar fi determinate de executarea lui.
Astfel, s-a reţinut, petenta a arătat că anterior emiterii deciziei din 23 februarie 2010, a mai fost emisă o decizie pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare de plată constând în taxe vamale diferenţă de comision vamal, diferenţă TVA, decizie emisă în baza unui control care a verificat tot legalitatea acordării regimului tarifar preferenţial, în baza certificatelor de circulaţie a mărfurilor nr. 1, 2, 3, 4 şi 5, cu privire la produsele electronice importate în anul 2005, respectiv decizia din 25 februarie 2009.
Decizia emisă a fost desfiinţată de către D.G.F.P. Satu Mare, constatându-se de către organul fiscal faptul că nu a rezultat cum a ajuns autoritatea vamală din Ungaria la concluzia că mărfurile importate nu sunt originare şi nici ce a determinat organele vamale din România să se îndoiască de originea produselor importate, după ce iniţial au acordat regim vamal preferenţial şi s-a stabilit în sarcina organului de control vamal obligaţia de a încheia un nou act administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art. 32 şi 33 din Protocolul nr. 4 anexă la Acordul România-U.E.
Prima instanţă a apreciat că aspectul invocat de petentă, în speţă faptul că probatoriul care a stat la baza emiterii deciziei din 2010 este identic cu cel care a stat la baza emiterii deciziei din 2009, face dovada existenţei unui caz bine justificat, respectiv a unor împrejurări de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actului administrativ.
Judecătorul fondului a constatat îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând că prin plata sumei de 62.974 RON societatea ar fi pusă în situaţia de a nu mai dispune de lichidităţi în vederea achitări obligaţiilor scadente, fapt ce ar perturba grav activitatea acesteia, putând determina chiar insolvabilitatea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a precizat în motivele de recurs, că prima instanţă nu a motivat suficient întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă, actele administrative beneficiind de prezumţia de legalitate.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Intimata-reclamantă SC S.A.I. SRL Satu Mare a solicitat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei din 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Desigur, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, însă atunci când există dubii şi pentru protejarea dreptului său, cel în cauză poate solicita suspendarea acestuia conform art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
În speţă, prima instanţă a admis cererea de suspendare a executării deciziei din 2010, în raport de probele existente la dosar şi apreciind îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la cazul bine justificat, rezultă că decizia în litigiu se bazează pe alte acte administrative emise de recurentă în 2009, neaducând niciun element nou şi creând astfel o puternică îndoială a instanţei asupra legalităţii acestui act.
Este şi motivul pentru care prima instanţă a considerat îndeplinită această cerinţă legală a cazului bine justificat.
Referitor la paguba iminentă, şi această condiţie a fost îndeplinită, întrucât prin executarea acestei decizii s-ar produce mari prejudicii societăţii intimate constând în dificultăţi financiare, iar activitatea salariaţilor ar fi perturbată serios.
Suma de 662.974 RON este mare în raport cu profitul societăţii, prin lipsirea ei de lichidităţi fiind pusă în imposibilitatea onorării obligaţiilor faţă de furnizori şi proprii salariaţi.
Prin urmare, corect a apreciat instanţa de fond că în speţă sunt întrunite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor împotriva sentinţei nr. 154/CA/2010 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii la plata sumei de 5.036 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC S.A.I. SRL Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4716/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4830/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
