ICCJ. Decizia nr. 4971/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4971/2011
Dosar nr. 1522/89/2011
Şedinţa de la 26 octombrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 29551/3/2011, reclamanta S.C. G.E.D. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Primăria comunei C., Primarul comunei C. şi Consiliul Local C., solicitând instanţei să dispună suspendarea executării adresei privind rezultatul licitaţiei privind concesionarea terenului în suprafaţă de 10.000 m.p., suspendarea procesului-verbal din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii licitaţiei publice privind concesionarea aceluiaşi teren, suspendarea procedurii privind concesionarea terenului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărărea Tribunalului Bucureşti
Prin sentinţa nr. 1970 din 16 mai 2011 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. şi Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că legiuitorul a determinat competenţa de soluţionare a cererii privind suspendarea executării actului administrativ prin raportare la normele de competenţă privind fondul litigiului.
Sub acest aspect instanţa a reţinut că în cauză se solicită suspendarea executării actelor întocmite în cursul procedurii de atribuire a unui contract de concesiune, procedură demarată în temeiul O. U.G. nr. 54/2006.
A reţinut instanţa că potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, iar acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.
Instanţa a reţinut că în cauză este lipsită de relevanţă, pentru determinarea competenţei instanţei, împrejurarea că bunul ce face obiectul procedurii de concesionare nu face parte din domeniul public al concedentului, esenţial fiind că procedura de atribuire a contractului de concesiune s-a desfăşurat în condiţiile O.U.G. nr. 54/2006, act normativ care prevede norme derogatorii de la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Tribunalului Vaslui
Prin sentinţa nr. 305/CA din 27 iunie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti. Constatând ivit un conflict negativ de competenţă, instanţa a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 54/2006 prevăd faptul că prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, ori în cauza supusă judecăţii, terenul ce face obiectul contractului de concesiune nu face parte din domeniul public, ci din domeniul privat.
II. Hotărârea Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie privind regulatorul de competenţă
Conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Vaslui în soluţionarea litigiului dintre reclamanta SC G.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâţii Primăria comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. şi Primarul comunei C. se va soluţiona în sensul stabilirii competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă suspendarea executării adresei privind rezultatul licitaţiei privind concesionarea terenului în suprafaţă de 10.000 m.p., suspendarea procesului-verbal din 30 martie 2011 încheiat cu ocazia deschiderii licitaţiei publice privind concesionarea aceluiaşi teren, suspendarea procedurii privind concesionarea terenului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
În cauza dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în conformitate cu care în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Văzând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că prin cererea dedusă judecăţii se solicită suspendarea unor acte administrative emise în procedura concesiunii unui teren, aflat pe raza teritorială a judeţului Vaslui, procedură reglementată de O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune.
Dispoziţiile art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 54/2006 prevăd faptul că acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.
Analizând dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte a constatat că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 reprezintă dispoziţii speciale faţă de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care vor fi avute în vedere la stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei, astfel încât în temeiul art. 22 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC G.E.D. SRL, Primăria comunei C., prin Primar, Consiliul Local C. şi Primarul comunei C. în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4965/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5031/2011. Contencios → |
|---|
