ICCJ. Decizia nr. 5293/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5293/2011
Dosar nr. 3154/2/2011
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii I.O.D., P.E.S., B.A.E., R.F.R., P.E.L., Ş.E.N., P.A.F., I.D.I., I.O.G. N.C.V., A.C.G., T.U.I., A.I.I., J.U.P., M.O.E., M.A.V., F.R.L., P.O.A., A.L.S., V.S.A., O.P.I., Z.R.C.Ş., D.U.I., C.H.D., F.M.M., C.R.I., I.T.R., D.G.V., O.P.O., P.E.A., P.P.I., V.L.I., B.R.H., I.I.I., C.G.I., C.F.L., R.U.S., B.B.M., C.R.L., D.A.A., D.I.S., D.M.R., I.N.G., G.Y.S., R.O.A., N.I.M., V.P.V., I.R.P., S.A.I., C.D.L., G.I.O., E.L.M., A.R.D., P.M., F.L.T., I.S.S., N.D.D., S.M.A.R., P.M.S.S., S.S.S., N.C.O., O.L.U., V.O.G., M.A.C.O., D.U.N., D.U.T., N.C.O.S., G.G.H., T.U.S., C.M.M.I., T.O.D.U., A.A.A., P.A.A., G.R.I., C.D.E. şi E.G.H.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:
- suspendarea executării până la pronunţarea instanţei de fond a H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor;
- suspendarea executării tuturor actelor juridice emise în baza H.G. nr. 737/2010 şi repunerea în forţa juridică a actelor juridice anulate în baza acestei hotărâri;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului, susţinând că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru revine fiecărui reclamant, excepţia lipsei calităţii procesuale active, motivat de faptul că analiza motivelor de nelegalitate ale H.G. nr. 737/2010 invocate de reclamanţi conduce la constatarea că aceştia nu se raportează la prevederile Legii nr. 119/2010 (actul normativ superior în baza căruia s-a emis actul administrativ subsecvent), ci se invocă încălcarea dreptului la pensie stabilit anterior, în baza prevederilor legilor cu caracter special, deşi ele şi-au încetat în prezent aplicabilitatea.
Totodată, s-a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, pe considerentul că se solicită suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, deşi dispoziţiile actului administrativ au fost executate material cu mult înaintea înregistrării prezentei acţiuni pe rolul instanţei, pensiile de serviciu, stabilite în baza legilor cu caracter special, fiind deja recalculate de către casele teritoriale de pensii şi emise noile decizii de pensie.
Pe fondul cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată, invocând, pe de o parte, inexistenţa cazului bine justificat, atât timp cât întreaga argumentare realizată de reclamanţi vizează fie fondul litigiului, fie interpretarea modului de aplicare şi a efectelor Legii nr. 119/2010, iar pe de altă parte, inexistenţa pagubei iminente, în condiţiile în care reclamanţii fac afirmaţii neprobate privind producerea unor pagube importante şi imposibil de recuperat ca urmare a executării actului administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 4715 din 7 iulie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de netimbrare, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtul Guvernul României, a respins acţiunea formulată de reclamanţii în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată, şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia de netimbrare este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, având în vedere faptul că fiecare reclamant şi-a îndeplinit obligaţia de a timbra acţiunea cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 RON, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, şi timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, în raport de art. 3 din O.G. nr. 32/2005 privind timbrul judiciar.
Referitor la excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, Curtea de Apel a constatat că susţinerile pârâtului sunt neîntemeiate, întrucât reclamanţii justifică interesul legitim, născut şi actual de a promova prezenta cerere, având în vedere că adoptarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită a stat la baza operaţiunii de recalculare a pensiilor de serviciu, cu consecinţa diminuării drepturilor de pensie şi plata în continuare a acestor drepturi diminuate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active, a fost considerată de asemenea, neîntemeiată şi a fost respinsă, întrucât dispoziţiile art. 7 şi 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie în favoarea oricărei persoane interesate posibilitatea de a solicita autorităţii emitente revocarea unui act administrativ prin care drepturile sau interesele sale legitime au fost vătămate şi, totodată, de a obţine aplicarea unor măsuri de protecţie provizorie în ceea ce priveşte efectele actului contestat.
Pentru reţinerea cazului bine justificat nu este suficientă invocarea nelegalităţii unui act administrativ, ci este necesar să se dovedească existenţa unor aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter abuziv privind actul administrativ a cărui suspendare se solicită.
Or, în cauza dedusă judecăţii, examinarea aparenţei de legalitate a prevederilor H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 a căror suspendare se solicită, atât din perspectiva împrejurărilor de fapt şi de drept evidenţiate de reclamanţi, cât şi prin raportare la apărările autorităţii pârâte, nu conduce la concluzia existenţei unor indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a H.G. contestate, având în vedere că aceasta s-a emis pe baza şi în executarea Legii nr. 119/2010, iar poziţia Curţii Constituţionale exprimată prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a fost în sensul că prevederile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale, cu excepţia dispoziţiilor art. 1 lit. c), prin care se elimină „pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale.
Aspectele legate de conformitatea H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului implică o apreciere a efectelor acesteia la circumstanţele concrete ale speţei, nu în general şi în abstract, astfel că această analiză nu poate fi realizată în acest cadru procesual, ci cu ocazia soluţionării litigiului de fond.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este lipsit de interes, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
Înalta Curte constată că reclamanţii nu mai au interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 59/2011.
Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi în momentul întocmirii altor acte procedurale.
Interesul reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce promovează acţiunea, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Or, în cauză, recursul promovat de recurenţi, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere faptul că actul normativ a fost abrogat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.O.E., F.R.L., A.L.S., O.P.I., F.M.M., D.G.V., P.E.A., B.R.H., C.O.F., D.A.A., D.M.R., I.N.G., R.O.A., I.R.P., S.A.I., G.I.O., A.R.D., I.S.S., S.M.A.R., P.M.S.S., M.A.C.O., N.C.O.S., T.U.S., T.U.S., G.R.I., C.D.E., E.G.H.E., P.A.A., A.A.A., C.M.M.I., G.G.H., G.Y.S., N.I.M., V.P.V., C.D.L., E.L.M., P.L.M., F.L.T., N.D.D., S.S.S., N.C.O., O.L.U., V.O.G., D.U.N., D.U.T., D.U.I., C.H.D., C.R.I., I.T.R., O.P.O., P.P.I., V.L.I., I.I.I., C.G.I., R.U.S., B.B.M., C.R.L., D.I.S., Ş.E.N., P.A.F., D.I.I., I.O.G. N.C.V., A.C.G., T.U.I., A.I.I., J.U.P., M.A.V., P.O.A., V.S.A., Z.R.C.Ş., P.E.L., R.F.R., B.A.E., P.E.S., I.O.D. împotriva sentinţei civile nr. 4715 din 7 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4744/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5299/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
