ICCJ. Decizia nr. 4876/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la plata despăgubirii stabilită prin Decizia nr. 3596/FF din 8 iulie 2008 potrivit regimului stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005.
A mai solicitat recalcularea sumei la cursul actual al monedei euro, indexarea sumei cu rata inflației, de la emiterea deciziei și până la achitarea despăgubirilor și acordarea unei dobânzi, minime existente pe piața bancară comercială la suma ce va rezulta.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că a primit Decizia privind titlul de despăgubiri în iulie 2008 și, conform instrucțiunilor primite, a depus cererea de opțiune către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar ( din 31 iulie 2008); de atunci a purtat o corespondență cu instituția mai-sus menționată, însă situația nu a fost rezolvată care i-a răspuns, dar fără nimic concret.
în plus, reclamantul a mai arătat că raportul de evaluare, făcut la data de 19 februarie 2008, arată valoarea de 22.400 euro, ceea ce, la vremea respectivă, însemna 81.510 RON.
Prin cererile, adresate Guvernului României și Primului-ministru E.B. reclamantul a solicitat plata acestei despăgubiri. în dovedirea cererilor reclamantul a anexat adeverința medicală din 21 septembrie 2009 a Spitalului de Urgență Județean "Dr. C.O." Baia-Mare (încadrându-se potrivit art. 182pct. 5 H.G. nr. 128/2008.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat faptul că această autoritate este diferită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, atribuțiile ce revin fiecăruia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.
Pe fond, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a arătat că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului a fost stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire, iar între acest titlu și cel de plată nu pot exista neconcordanțe. Totodată, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are ca atribuții legale actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a concluzionat în sensul că nu are temei legal pentru a actualiza sumele de bani, stabilite prin deciziile de despăgubire emise de Comisia Centrală, în raport de indicele de inflație sau în raport de cursul euro, motiv pentru care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 359 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în temeiul art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (7) Legea nr. 247/2005, având în vedere Dosarul întocmit în baza cererii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 3596/FF din 08 iulie 2008, în cuantum de 81.510 RON, în favoarea reclamantului P.M..
Având în vedere Decizia nr. 3596/FF din 08 iulie 2008 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, opțiunea formulată și înregistrată de reclamant la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în 31 iulie 2008, în temeiul Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, urmează să fie emis titlul de plată în cuantum de 81.510 RON, potrivit dispozițiilor art. 182lit. a) Legea nr. 247/2005 - Titlul VII coroborat cu dispozițiile art. 182pct. 1 și pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 (emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor se va (face în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la data existentei disponibilităților bănești în contul Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților).
Potrivit art. 18 alin. (1) după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunii reclamantului, un titlu de plată.
împotriva refuzului de emitere a titlului de plată și de valorificare a titlului de despăgubire recurentul se poate plânge instanței de contencios competente (Curtea de Apel Cluj). Cum instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere, rămâne ca în viitor reclamantul - dacă va considera că există un refuz nejustificat- să încerce valorificarea drepturilor sale.
în ceea ce privește plata dobânzilor, indexarea despăgubirilor în raport cu indicele de inflație la data plății efective și recalcularea sumei la cursul actual, al monedei euro, curtea de apel a reținut că în dispozițiile legale în materie (H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007, H.G. nr. 1095/2005) nu sunt prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către Comisia Centrală, de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru acordarea despăgubiri lor în numerar, în raport de rata inflației, sau de cursul euro.
De asemenea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, modificată și completată cu Legea nr. 356/2002, în cazul în care,în baza dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
în cuprinsul Legii nr. 247/2005 - Titlul VII care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu există dispoziții legale referitoare la plata unor astfel de dobânzi.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ..
în susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a judecat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. în concret, reclamantul a arătat faptul că instanța de fond i-a pus în vedere prin citația emisă la data de 9 iunie 2010, să precizeze pe cine înțelege să cheme în judecată, reclamantul făcând acest demers și menționând expres că solicită chemarea în judecată a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru acordarea despăgubirilor.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul P.M. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca aceasta să fie obligată la plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 3596/FF din 8 iulie 2008, reprezentând titlul de despăgubire emis în baza Legii nr. 247/2005. în finalul acțiunii, reclamantul a solicitat și recalcularea sumei la cursul actual al monedei euro, indexarea sumei cu rata inflației, de la emiterea deciziei și până la achitarea despăgubirilor și acordarea unei dobânzi, minime existente pe piața bancară comercială la suma ce va rezulta.
Deși pentru primul termen de judecată din 9 iunie 2010 a fost citată în calitate de pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, citația a fost primită de registratura generală a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar această autoritate a formulat întâmpinare în cauză precizând că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt persoane juridice diferite cu atribuții diferite în etapele prevăzute de titlul VII, capitolul 5 Legea nr. 247/2005.
Față de această susținere, instanța de fond, prin încheierea din 9 iunie 2010, a pus în vedere reclamantului să precizeze cererea de chemare în judecată, în sensul de a indica dacă înțelege să se judece cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sau cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reclamantul P.M. a îndeplinit obligația impusă de instanță, depunând la dosar precizare în sensul că înțelege să se judece cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, singura instituție abilitată conform legii să plătească despăgubirile.
Cu toate acestea, prin încheierea din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj a reținut, în mod greșit, că prin precizarea la acțiune, reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe de altă parte, în considerentele sentinței recurate s-a reținut că reclamantului i-a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor decizia reprezentând titlul de despăgubire, pentru suma de 81.510 RON, iar potrivit dispozițiilor art. 182lit. a) Legea nr. 247/2005-Titlul VII coroborat cu dispozițiile art. 182pct. 1 și pct. 4 H.G. nr. 128/2008 , urmează să fie emis titlul de plată în cuantum de 81.510 RON, atribuție dată prin legea menționată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, la care se află și dosarul reclamantului. De altfel această autoritate a fost cea care a făcut apărări în dosar și a depus toate înscrisurile solicitate de instanță, situație în care se poate reține și lipsa de rol activ din partea judecătorului, care a menținut în cauză, în calitate de pârât, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva voinței reclamantului exprimată prin precizarea la acțiune și în neconcordanță cu obiectul cererii de chemare în judecată, Comisia Centrală neavând în atribuție emiterea titlului de plată și plata efectivă a despăgubirilor.
în acest context, înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj este netemeinică și nelegală, impunându-se rejudecarea cauzei, în sensul analizării temeiniciei acțiunii reclamantului prin raportare la precizarea la acțiune formulată, respectiv acesta înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (5) C. proc. civ., recursul a fost admis, casată sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4792/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4531/2011. Contencios → |
|---|
