ICCJ. Decizia nr. 488/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 488/2011
Dosar nr.14/57/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 14/57/2010 reclamanta M.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea Deciziei din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei noi decizii de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap grav cu asistent personal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 30 martie 2009, a fost evaluată de o comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog şi un asistent social care i-au eliberat Certificat de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2009 doar pe 6 luni de zile, iar în urma soluţionării contestaţiei împotriva certificatului, Comisia Superioară a emis Decizia din 06 iulie 2009 prin care a rectificat perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până în luna martie 2010.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 101/F/CA din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acţiunea formulată de reclamanta M.M. împotriva pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, obligând pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal şi să plătească reclamantei suma de 180 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că certificatul emis de Comisia de Evaluare şi Decizia Comisiei Superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din OG nr. 14/2003, încadrarea reclamantei într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială şi, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege.
Prima instanţă a mai reţinut că încadrarea reclamantei în grad de handicap grav este evidentă, având în vedere că reclamanta este în evidenţele instituţiilor abilitate din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat cu aceeaşi rezoluţie - handicap grav.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că aşa cum rezultă din Raportul de expertiză medico legală nr. X/11/M/9, efectuat în cauză, reclamanta suferă de demenţă Alzheimer - forma severă, boală cu caracter permanent, astfel că refuzul pârâtei de a emite Decizia de încadrare în grad de handicap grav cu caracter permanent este nejustificat.
3. Recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, reţinând culpa sa procesuală ca urmare a faptului că intimata-reclamantă a fost încadrată de mai multe ori în grad de handicap, deşi în cauză s-a aplicat Instrucţiunea metodologică nr. X/2008 emisă de Comisia Superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G nr. 430/2008 care prevăd afecţiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, iar afecţiunea pe care o prezintă intimata-reclamantă nu se regăseşte în cele 2 liste ale instrucţiunilor.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., apreciază că sentinţa atacată este dată cu aplicare greşită a legii, dispunându-se efectuarea expertizei medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 al Ministerului Justiţiei şi din 04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Recurenta-pârâtă contestă concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză şi susţine că au avut la bază alte criterii de apreciere care sunt distincte de criteriile medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice prevăzute de legislaţia în materia protecţiei drepturilor persoanelor cu handicap.
2. Apărările intimatei-reclamante
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă M.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate prin care în mod corect instanţa de fond a obligat Comisia Superioară să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent.
În ceea ce priveşte încuviinţarea expertizei arată intimata-reclamantă că aceasta a fost făcută în conformitate cu prevederile legale şi nicidecum aşa cum se motivează în recurs, fiind o probă ştiinţifică la care are dreptul şi este efectuată în virtutea dreptului său la a accede la un serviciu neutru din punct de vedere medical şi cu valoare ştiinţifică.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursul fiind nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ este Decizia de încadrare în grad de handicap din 6 iulie 2009, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a atestat încadrarea intimatei-reclamante în gradul de handicap grav, cu dreptul de a beneficia de asistent personal, cu valabilitate 12 luni.
Ceea ce contestă destinatara actului este perioada de valabilitate, susţinând, în esenţă, că diagnosticul clinic şi funcţional ar îndreptăţi-o să fie încadrată în gradul de handicap grav cu caracter permanent.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări şi a măsurilor dispuse stând evaluarea şi reevaluarea complexă a reclamantei de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara şi Comisia Superioară, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de art. 46 - 50 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca manifestările reclamantei, suferindă de demenţă Alzheimer, să se caracterizeze prin atrofie corticală marcată în lobii frontali şi parietali, prin uitarea numelor celor apropiaţi, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea judecăţii şi a controlului pulsional şi triada patognomonică, conform Capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Criteriile de încadrare în grad de handicap sunt reglementate dintr-o dublă perspectivă, medicală şi psihosocială, motiv pentru care în componenţa serviciului de evaluare complexă intră, alături de medicul specialist, un asistent social, un psiholog şi alţi specialişti, iar evaluarea se desfăşoară în mai multe domenii obligatorii, conform prevederilor art. 46 - 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap, aprobate prin HG nr. 268/2007.
În determinarea caracterului permanent sau revizuibil al deciziei de încadrare în grad de handicap, autoritatea emitentă dispune de o marjă de apreciere, în cadrul căreia poate opta, în raport cu criteriile medicale şi psihosociale, ţinând seama de datele individuale supuse evaluării, iar instanţa de judecată analizând legalitatea actului administrativ, astfel cum a fost sesizată, are în vedere întregul material probator, inclusiv probele administrate pe parcursul derulării procesului.
Or, din acest punct de vedere, raportul de expertiză efectuat în cauză relevă o eroare de apreciere în privinţa caracterului permanent sau revizuibil al gradului de handicap în care este încadrată intimata-reclamantă.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, motivarea sentinţei conţine o analiză detaliată şi aprofundată a probelor cauzei, cărora judecătorul fondului le-a acordat semnificaţia adecvată în raport de cadrul normativ în vigoare, sentinţa fiind pronunţată pe baza probelor administrate inclusiv a raportului de expertiză din concluziile căruia rezultă că intimata-reclamantă suferă de "Demenţă Alzheimer formă severă" diagnostic stabilit clinic şi imagistic.
Această afecţiune constituie o boală majoră cu caracter ireversibil, iar sub aspect medical afecţiunea poate fi socotită o boală cu caracter permanent.
Această probă se coroborează şi cu concluziile comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi care reţine "gradul de handicap grav cu asistent personal, ceea ce înseamnă că indiferent de termenul folosit în actele medicale depuse la dosar, gradul de handicap grav, sever avansat, acesta relevă un stadiu foarte avansat, o boală majoră cu caracter ireversibil şi cu caracter permanent.
Mai mult, lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent include la lit. a) pct. 9 "Boala Alzheimer, demenţă senilă, demenţă Pick - forme avansate".
Cu referire expresă la criticile recurentei-pârâte privind probele administrate la fondul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Expertiza medico-legală dispusă la solicitarea reclamantei pentru lămurirea unor aspecte de specialitate necesare dezlegării cauzei se încadrează în prevederile art. 201 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., proba fiind administrată prin organismul cu atribuţii în acest sens, potrivit Legii nr. 459/2001 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.
Din simpla lecturare a concluziilor raportului de expertiză se poate observa că acestea se rezumă la exprimarea unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza actelor medicale avute la dispoziţie, fără conotaţii juridice referitoare la încadrarea în grad de handicap, ce constituie atribuţia autorităţilor publice recurente.
Nu este lipsit de relevanţă şi argumentul intimatei-reclamante privind dreptul său de a accede la un serviciu neutru din punct de vedere medical, şi cu valoare ştiinţifică care să se coroboreze cu celelalte probe provenind de la autoritatea recurentă pe baza cărora judecătorul va face o interpretare a probelor în raport cu criteriile de încadrare în grad de handicap.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap împotriva Sentinţei nr. 101/F/CA din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4807/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 489/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
