ICCJ. Decizia nr. 492/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 492/2011
Dosar nr.11453/2/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.L.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, anularea Ordinului nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de acesta.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 85 din 24 septembrie 2004 a Clubului Olimpia Bucureşti, a fost numit în funcţia de conducere de director general adjunct - expert sportiv I, iar prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de pârât, în baza OUG nr. 37/2009, s-a dispus încetarea raportului de muncă între acesta şi Clubul Sportiv Olimpia Bucureşti aflat în subordinea ministerului.
Ulterior, reclamantul şi-a completat acţiunea, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Clubului Sportiv Olimpia şi obligarea pârâţilor la reîncadrarea sa în funcţia din care a fost eliberat prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie 2009 a cărui anulare o solicită, respectiv aceea de director general adjunct - expert sportiv la Clubul Sportiv Olimpia Bucureşti şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale la valoarea actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data de 24 mai 2009 şi până la data reîncadrării efective în funcţie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, faţă de împrejurarea că prin HG nr. 141/2010 a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret care a preluat de la acest minister atribuţiile privind activitatea de sport şi tineret, iar reclamanta a precizat la termenul din 14 septembrie 2010 că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu această autoritate, depunând o completare a acţiunii prin care a invocat ca temei de drept şi dispoziţiile art. 65 şi 74 C. muncii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4133 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.L.N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Clubului Sportiv Olimpia şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Ordinul nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, s-a dispus în conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) C. muncii, încetarea contractului de muncă al reclamantului, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009, preaviz acordat în conformitate cu art. 73 alin. (1) C. muncii.
Reclamantul a încheiat cu Clubul Sportiv Olimpia Contractul de muncă din 01 iulie 2002 pe o perioadă nedeterminată, în care este menţionată funcţia de expert sportiv I - director adjunct, iar încetarea contractului său de muncă a fost consecinţa desfiinţării funcţiei de conducere pe care o ocupa în temeiul disp. art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009.
Prima instanţă a reţinut astfel că reclamantul a contestat încetarea raportului său de muncă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 53/2003, iar Ministerul Tineretului şi Sportului este o autoritate publică, însă autorităţile publice nu sunt angrenate numai în raporturi de drept administrativ, ci şi în raporturi juridice aparţinând altor ramuri de drept, cum ar fi în speţă, raporturi de dreptul muncii.
În concluzie, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul nu are calitatea de funcţionar public, acesta a deţinut funcţia de conducere în temeiul unui contract de muncă, ocupând un post încadrat în regim contractual şi nu o funcţie publică, apreciind astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii şi ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa analizării legalităţii actului prin care s-a dispus încetarea raportului său de muncă revine, în primă instanţă, tribunalului.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit prevederile art. 2 şi 9 din Legea nr. 554/2004, considerând că litigiul dedus judecăţii este un litigiu de muncă şi nu unul care aparţine sferei contenciosului administrativ.
A învederat că a încheiat contractul de muncă cu Clubul Sportiv Olimpia şi prin Decizia din 24 septembrie 2004 a fost numit director general adjunct, iar prin ordinul atacat, emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, s-a desfiinţat postul de director general, în temeiul O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, dispunându-se încetarea raportului său de muncă, conform art. 65 C. muncii.
A susţinut astfel că ordinul atacat este un act administrativ, în accepţiunea Legii nr. 554/2004 - art. 2 lit. c), cu caracter individual, întrucât prin el se desfiinţează funcţia de director general adjunct din cadrul Clubului Sportiv Olimpia şi pentru ca măsura să fie efectivă, prevede în subsidiar şi încetarea raporturilor de muncă conform art. 65 C. muncii.
Or, aceasta nu înseamnă că prevederile ordinului pot fi cercetate de instanţa specializată în conflicte de muncă, întrucât aceasta nu se poate pronunţa cu privire la legalitatea unui act administrativ individual, cu atât mai mult cu cât actul este emis de o autoritate publică centrală.
Totodată, recurentul a susţinut că ordinul atacat este un act administrativ al unei autorităţi publice centrale, respectiv Ministerul Tineretului şi Sportului, actualmente Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar instanţa de apel este competentă să soluţioneze cauza cu atât mai mult cu cât acţiunea este întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, cu precădere pe prevederile art. 9, astfel cum a precizat în cererea completatoare.
În concluzie, a arătat că acţiunea a fost introdusă pentru anularea unui act administrativ emis în temeiul unei ordonanţe (OUG nr. 37/2009) declarate neconstituţionale (prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009), în termenul de un an de la data publicării deciziei în M. Of., nr. 758/06.11.2009, respectiv la 04 decembrie 2009.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Obiectul dedus judecăţii îl constituie anularea Ordinului nr. 672 din 27 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct - expert sportiv I al Clubului Sportiv Olimpia Bucureşti.
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 672/2009, a fost emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, aspect reţinut şi de prima instanţă, ca urmare a desfiinţării funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct.
În speţă, O.U.G nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al actului administrativ atacat, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale în care s-a stabilit caracterul neconstituţional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanţe.
Instanţa de control judiciar constată că temeiul de drept al acţiunii reclamantului îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004, deşi nu este indicat în mod expres, din motivarea în fapt şi în drept a cererii rezultă faptul că ordinul atacat a fost emis în baza unei ordonanţe declarate neconstituţionale.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.L.N. împotriva Sentinţei nr. 4133 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 490/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 493/2011. Contencios → |
|---|
