ICCJ. Decizia nr. 495/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 495/2011
Dosar nr.1453/57/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna iunie 1943, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat din cauza persecuţiilor etnice din localitatea de domiciliu - satul Călata, comuna Călăţele, judeţul Cluj, în satul Scrind-Frăsinet, comuna Mărgău, judeţul Cluj, şi a revenit în luna octombrie 1944.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că reclamantul nu a făcut dovada refugiului, pentru că localităţile menţionate în cerere se aflau pe teritoriul României.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 29/CA din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul C.P. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiilor etnice şi refugiului invocate, declaraţiile autentice extrajudiciare ale celor doi martori şi adeverinţa eliberată de Primăria comunei Călata depuse în susţinerea acţiunii, neconstituind probe suficiente pentru dovedirea condiţiilor prevăzute de OG nr. 105/1999, având în vedere că acestea nu au fost administrate nemijlocit de instanţă.
3. Recursul declarat de reclamant
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul C.P., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea, întrucât din actele depuse la dosar rezultă calitatea sa de refugiat.
Astfel, recurentul-reclamant a susţinut că a făcut dovada refugiului cu Adeverinţa din 28 iulie 2009, eliberată de Primăria comunei Călăţele, judeţul Cluj, din care rezultă că în perioada 1940 - 1944 localitatea sa de domiciliu a fost localitate de frontieră şi din cauza persecuţiilor etnice localnicii au fost nevoiţi să se retragă în alte localităţi, şi cu declaraţiile autentificate ale martorilor M.I. şi N.P., ambii refugiaţi în aceeaşi perioadă şi care beneficiază de indemnizaţia de refugiat.
Recurentul-reclamant a mai arătat că s-a adresat şi Direcţiei Judeţene Cluj a Arhivelor Naţionale, cu Cererea înregistrată sub nr. C/X/2009, pentru a obţine documente cu care să facă dovada calităţii de refugiat, dar i s-a comunicat că nu există acte în sensul solicitat, iar cu privire la cei doi martori a precizat că au fost în imposibilitate de a se prezenta în vederea audierii de către instanţa de fond, din motive de sănătate şi vârstă înaintată.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
În speţă, au fost depuse declaraţiile autentificate ale martorilor M.I. şi N.P., care atestă că în luna iunie 1943 reclamantul a fost nevoit, împreună cu părinţii săi, să se refugieze în satul Scrind-Frăsinet, comuna Mărgău, judeţul Cluj, revenind în satul său natal - Călata, judeţul Cluj - în cursul lunii octombrie 1944.
Susţinerile reclamantului şi ale martorilor referitoare la perioada refugiului şi persecuţiile etnice suferite sunt confirmate de Adeverinţa din 28 iulie 2009 eliberată de Primăria Comunei Călăţele.
Totodată, atât din susţinerile recurentului-reclamant, cât şi din declaraţiile celor doi martori, rezultă că ei s-au aflat în refugiu, în aceeaşi perioadă şi în aceeaşi localitate, aceştia din urmă beneficiind de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, iar recurentului nefiindu-i recunoscute aceste drepturi.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultând, cu prisosinţă, atât persecuţia la care recurentul-reclamant a fost supus, cât şi perioada exercitării acesteia, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea acestuia, ca nefondată, în condiţiile în care, încadrându-se în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de compensaţiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, respectiv iunie 1943 - octombrie 1944.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurentul-reclamant C.P., va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la recunoaşterea drepturilor cuvenite reclamantului, conform legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de de C.P. împotriva Sentinţei nr. 29/CA din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea şi anulează Hotărârea nr. 2300 din 30 octombrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu.
Obligă pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1943 - octombrie 1944, începând cu data de 1 noiembrie 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 498/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
