ICCJ. Decizia nr. 4946/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 27 mai 2010, reclamanta S.M. a solicitat anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 2286/2009 și a tuturor actelor subsecvente, cu obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 20.000 RON.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținută că, prin ordinul contestat, s-a dispus în mod nelegal revocarea sa din funcția de manager al Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu-Mureș, precum și încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006, considerându-se că nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea acestei funcții.
Reclamanta a mai arătat că, deși ordinul atacat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1833lit. l), art. 200 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/1996, capitolul VII lit. l) din contractul de management din 14 decembrie 2006, nu a fost motivat în fapt și în drept și nu a fost consecința constatării unor abateri în exercitarea funcției sale. De altfel, s-a precizat că, activitatea managerială a reclamantei nu a fost verificată și revocarea abuzivă a acesteia a fost de natură să-i aducă un prejudiciu de imagine, ceea ce justifică acordarea daunelor solicitate.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 176 din 10 decembrie 2010, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat Ordinul nr. 2286/2009 emis de Ministerul Sănătății și actele subsecvente, respingând cererea de acordare a daunelor morale.
Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile legale reținute de ministerul pârât ca temei juridic pentru încetarea contractului de management încheiat cu reclamanta, întrucât nu s-a încheiat un act de control cu privire la săvârșirea unor abateri sau încălcarea unor obligații legale sau contractuale în exercitarea funcției ocupate.
împrejurarea că, reclamanta ar fi emis și semnat documente oficiale în calitate de manager în perioada în care nu mai deținea această funcție, a fost considerată de prima instanță ca fiind fără relevanță pentru emiterea ordinului atacat, în condițiile în care o atare situație nu a fost constatată printr-un act de control și nici nu constituie o cauză de încetare a contractului de management.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei de anulare a Ordinului nr. 2286/2009.
Recurentul a susținut că, nelegalitatea acestui ordin a fost greșit reținută de instanța de fond cu motivarea că nu a fost întocmit un act de control pentru verificarea activității manageriale desfășurate de către intimată, deși un asemenea act nu este obligatoriu pentru încetarea contractului de management în cazul săvârșirii unor abateri de la legislația în vigoare.
Sub acest aspect, s-a arătat că, revocarea intimatei din funcția de manager a fost legal dispusă pentru fapta acesteia de a exercita funcția respectivă și după data de 12 august 2009, la care a încetat contractul său de management, conform Ordinului nr. 1572/2009 emis de Ministerul Sănătății.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041din C. proc. civ. , înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 2286/2009 emis de Ministerul Sănătății, s-a dispus, începând cu data de 27 noiembrie 2009, revocarea intimatei S.M. din funcția de manager al Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu-Mureș și încetarea de la aceeași dată a contractului de management din 14 decembrie 2006, în temeiul dispozițiilor cuprinse în Titlul VIII, Spitalele, art. 1833lit. b), art. 200 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006 și Capitolul VIII, lit. l) din contractul de management.
în contractul de management din 14 decembrie 2006, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 20 decembrie 2007, părțile au stipulat în Capitolul VIII lit. l) drept cauză de încetare a raporturilor lor juridice și constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.
Această clauză contractuală a fost greșit interpretată de instanța de fond, care a considerat fără temei că, încetarea contractului în cazul încălcării legislației în vigoare de către manager este condiționată de întocmirea unui act de control cu privire la abaterile săvârșite.
Instanța de fond a reținut prin urmare în mod eronat ipoteza avută în vedere de părți pentru încetarea raporturilor lor contractuale, deși voința lor a fost exprimată în mod neechivoc , în sensul că, această cauză de încetare poate interveni independent de existența unui act de control constatator al abaterilor săvârșite în activitatea managerială.
Instanța de fond a apreciat de asemenea greșit situația de fapt dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, considerând că intimata era îndreptățită să exercite funcția de manager ca urmare a suspendării executării primului ordin de revocare a sa din funcție, dispusă prin hotărârea judecătorească pronunțată pe calea contenciosului administrativ.
Exercitarea fără drept de către intimată a atribuțiilor de manager a fost constatată de ministerul recurent anterior datei de 24 noiembrie 2009 la care, prin Ordinul nr. 2254 s-a dispus executarea sentinței nr. 139 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, în sensul suspendării executării Ordinului nr. 1572 din 6 august 2009 privind revocarea intimatei din funcția de manager și încetarea contractului de management nr. 282 din 14 decembrie 2006 cu începere de la data de 12 august 2009.
Deși nu a contestat această situație de fapt și nu a dovedit punerea în executare a sentinței nr. 139 din 17 noiembrie 2009 anterior datei de 24 noiembrie 2009, intimata a susținut fără temei că până la această dată era îndreptățită să exercite funcția de manager, ceea ce dovedește o încălcare a prevederilor legale referitoare la numirea în funcția de manager și condițiile de desfășurare a activității manageriale.
Din acest motiv, se constată că a fost greșit anulat Ordinul nr. 2286/2009, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a admis prezentul recurs și conform prevederilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., a modificat hotărârea atacată, în sensul că, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.M. ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4950/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4944/2011. Contencios → |
|---|
