ICCJ. Decizia nr. 5006/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5006/2011
Dosar nr.477/45/2011
Şedinţa publică din 27 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 191 din 30 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de anulare a procesului-verbal de constatare nr. B 614 din 24 august 2009 şi de restituire a sumei de 280 RON, încasată în baza facturii nr. 0407690 din 24 august 2009, formulată de I.E., în contradictoriu cu Biroul Poliţiei Rutiere, din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi şi cu SC S.P. S.A. Iaşi, intervenient în interes propriu şi în interesul petentului fiind Cabinet avocat I.E., în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ.
Cu referire la conflictul negativ de competenţă apărut între Tribunalul Iaşi şi Judecătoria Iaşi, s-au reţinut următoarele, de către Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iaşi sub nr. 22719/245 din 10 septembrie 2009, petentul I.E. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare seria B nr. 614 din 24 august 2009, încheiat de Biroul Poliţiei Rutiere Iaşi, împreună cu Primăria Municipiului Iaşi - D.S.P.M. Iaşi, precum şi restituirea sumei de 280 RON, încasată în baza facturii nr. 0407690 din 24 august 2009, cu chitanţa nr. 175238 din 24 august 2009, acte emise de D.S.P.M. Iaşi, în cauză intervenind, în interes propriu şi alăturat petentului, Cabinet avocat "I.E.".
Prin Sentinţa nr. 3384 din 4 martie 2010, Judecătoria Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ, apreciind că procesul-verbal contestat este un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică, în vederea executării legii, şi că dispoziţiile art. 31 - 35 din OG nr. 2/2001, pe care petentul şi-a întemeiat cererea, nu sunt aplicabile în cauză.
Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa nr. 683/CA din 4 mai 2011, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a plângerii formulată de reclamantul I.E., împotriva procesului-verbal de constatare nr. B 614/2009, încheiat de Primăria Iaşi, în favoarea Judecătoriei Iaşi, apreciind că operaţiunea de ridicare şi transport a autoturismului proprietatea petentului, concretizată în procesul-verbal contestat, reprezintă în fapt o operaţiune materială subsecventă procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 4034742 din 24 august 2009, emis de I.P.J. Iaşi - Serviciul Poliţiei Rutiere, şi că legalitatea acestor operaţiuni nu poate fi analizată decât de instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, dat fiind caracterul subsecvent al actului atacat.
Curtea de Apel Iaşi, sesizată de Tribunalul Iaşi, în condiţiile prevăzute de art. 21 din C. proc. civ., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţa ivit între aceasta instanţă şi Judecătoria Iaşi, a constatat că obiectul sesizării instanţei îl constituie cererea de anulare a actului denumit "Proces-verbal de constatare nr. B 614", încheiat la data de 24 august 2009, de către Poliţia municipiului Iaşi - Biroul Poliţiei Rutiere, "în prezenţa reprezentantului D.S.P.M. Iaşi", în cuprinsul căruia s-a consemnat că autoturismul înmatriculat sub nr. IS-58-LEX "staţiona neregulamentar pe strada S., din municipiul Iaşi, constituind un obstacol pentru circulaţia publică", drept pentru care, în baza art. 64 din OUG nr. 195/2002 şi a art. 10 şi 25 din Hotărârea Consiliului Local al municipiului Iaşi nr. 107/2005, s-a procedat la "sigilarea, ridicarea, transportarea, cu auto-platformă şi depozitarea autovehiculului la D.S.P.M. Iaşi". A mai constatat curtea de apel că, separat de procesul-verbal menţionat, I.P.J. Iaşi - D.P.R. a întocmit un al doilea proces-verbal, având seria CC şi nr. 3034742, la data de 24 august 2009, prin care I.E. a fost, sancţionat contravenţional cu amendă, că acest act a fost atacat în procedura prevăzută de OG nr. 2/2001, la Judecătoria Iaşi, şi că, prin Sentinţa nr. 8898 din 2 iunie 2010, plângerea a fost admisă în parte, dispunându-se înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea "avertisment" şi anularea punctelor de penalizare.
În raport de această situaţie de fapt, Curtea de apel a reţinut că, pentru faptul de fi staţionat neregulamentar, au fost încheiate două acte administrative, denumite "proces-verbal", dintre care cel având nr. B 614 din data de 24 august 2009, a fost întocmit în prezenţa reprezentanţilor Poliţiei Rutiere şi ai Primăriei Iaşi, în temeiul OUG nr. 195/2002 şi a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iaşi nr. 107/2005, în timp ce cel de al doilea, prin care s-a aplicat o sancţiune contravenţională, a fost emis doar de Poliţia Rutieră, din cadrul I.P.J. Iaşi.
Din examinarea conţinutului celor două acte administrative, dar şi a normelor ce au fost avute în vedere la emiterea acestora, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că pentru fapta de a staţiona neregulamentar pe partea carosabilă, autorităţile de reglementare au prevăzut atât măsuri de natură strict administrativă, cât şi sancţiuni contravenţionale. împrejurarea că ambele tipuri de măsuri îşi au izvorul în faptul încălcării normelor de utilizare a drumurilor publice nu poate conduce la concluzia că ele se pot confunda, ori că măsurile administrative, constând în ridicarea şi depozitarea vehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar, prevăzute în Regulamentul aprobat plin H.C.L. nr. 107/2005, sunt subsecvente actului prin care s-a aplicat sancţiunea contravenţională.
Natura lor diferită şi faptul că măsurile respective au regimuri juridice deosebite rezultă şi din faptul că activitatea desfăşurată de D.S.P.M. Iaşi, pe care petentul a chemat-o în judecată şi de la care pretinde restituirea sumei de 280 RON, încasată conform chitanţei nr. 175238 din 24 august 2009, este calificată de autorul reglementării locale ca fiind o prestare de servicii, natură ce exclude activitatea respectivă din sfera răspunderii contravenţionale, cu atât mai mult cu cât este dreptul suveran al agentului constatator, în speţă al Biroului Poliţiei Rutiere Iaşi, de a aprecia dacă pentru abaterea constatată trebuie să aplice sau nu o sancţiune contravenţională, ori dacă este suficientă îndepărtarea autovehiculului staţionat neregulamentar, ce se constituia într-un obstacol pentru circulaţia publică; cu atât mai mult cu cât nici una din reglementările evocate nu permite a se stabili dacă procesul-verbal nr. B 614 din 24 august 2009 este sau nu subsecvent procesului-verbal nr. 4034742 din 24 august 2009.
Chiar dacă procesul-verbal nr. B 614 din 24 august 2009 ar fi fost încheiat după întocmirea procesului-verbal de contravenţie, acest fapt, s-a reţinut, nu poate avea nici o consecinţă sau semnificaţie în ceea ce priveşte calificarea actului şi stabilirea regimului juridic căruia acesta se supune, măsurile de natură strict administrativă, constând în îndepărtarea autovehiculului ce se constituia într-un obstacol pentru circulaţia publică, neputând fi tratate ca măsuri contravenţionale complementare, în sensul dat acestui termen de art. 5 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Ca atare, având în vedere natura total diferită a celor două acte administrative şi faptul că nici unul dintre acestea nu este condiţionat, prin efectul legii, de existenţa celuilalt, ele putând coexista independent unul faţă de celălalt, generând raporturi juridice diferitei ce nu se pot confunda, Curtea de Apel Iaşi a apreciat că, în măsura în care agentul constatator nu califică actul încheiat, împreună cu reprezentantul autorităţii publice locale, ca fiind unul anexă la procesul-verbal de sancţionare contravenţională, cel dintâi îşi păstrează individualitatea proprie şi natura strict administrativă, neputându-se extinde aplicaţiunea regulilor de procedură instituite prin OG nr. 2/2001 la acte care nu sunt calificate de legiuitor ca fiind procese-verbale de constatare a unei contravenţii, cu atât mai mult cu cât raportul juridic născut din faptul "depistării, sigilării, ridicării, transportării, şi depozitării" vehiculului apare, în viziunea emitentului H.C.L. nr. 107/2005, ca fiind o prestare de servicii, decurgând din utilizarea necorespunzătoare a drumurilor publice, ce fac parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale respective.
Drept urmare, având în vedere natura specială a actului contestat, efectele pe care acesta le produce, în mod independent, şi inadmisibilitatea de a-l asimila unui act sancţionator, în sensul OG nr. 2/2001, indiferent de legătura ce s-ar face cu procesul-verbal de contravenţie, Curtea de Apel Iaşi a statuat că controlul de legalitate a acestui act nu se poate realiza decât în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, făcându-se astfel abstracţie de faptul că pentru oprirea sau staţionarea neregulamentară s-a aplicat şi o sancţiune contravenţională, cele două tipuri de măsuri putând coexista în mod independent una faţă de cealaltă. Pentru considerentele mai sus arătate, s-a stabilit în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a cererii de anulare a procesului-verbal nr. B 614 din 24 august 2009 şi a cererii de restituire, de către SC S.P. SA Iaşi, a sumei încasate în baza facturii nr. 0407690 din 24 august 2009.
Împotriva Sentinţei nr. 191 din 30 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul I.E., atât în nume propriu cât şi în numele Cabinetului de Avocat "I.E.", prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că aparţine Judecătoriei Iaşi competenţa soluţionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare nr. B 614 din 24 august 2009, această instanţă soluţionând şi plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie. Plângerile împotriva celor două procese-verbale contestate trebuie soluţionate împreună, de aceeaşi instanţă, respectiv Judecătoria Iaşi, întrucât măsura dispusă prin actul menţionat nu are regimul juridic al unei sancţiuni de sine stătătoare, independente de regimul contravenţional incident în materia circulaţiei publice pentru ca apoi să se poată statua că actul ce conţine stabilirea şi executarea unei astfel de măsuri să aibă regimul juridic distinct de actele încheiate în mod obişnuit în cadrul tratamentului contravenţional.
De altfel, regimul juridic al acestei măsuri este circumscris dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conform căruia în cazurile prevăzute de ordonanţa de urgenţă poliţistul rutier dispune, între altele, ca măsură tehnico-administrativă, ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar. Fapta constând în staţionarea neregulamentară este calificată de lege ca şi contravenţie şi este sancţionată ca atare conform prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din acelaşi act normativ; - fapta de a staţiona neregulamentar este calificată ca faptă ilicită de natură contravenţională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare şi transport a autovehiculului staţionat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârşirii unei astfel de contravenţii, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situaţiei anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenţie; - se poate susţine cu temei că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staţionate neregulamentar pe domeniul public al municipalităţii având ca premisă săvârşirea unei fapte de natură contravenţională nu poate fi detaşat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravenţional aşa încât poate fi calificată ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale şi necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenţionale.
A concluzionat recurentul că măsura de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar pe domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico-administrativă nu este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuşi nu întruneşte trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiţiei date de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi nici celui atipic conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recursul este fondat.
În condiţiile art. 97 alin. (1) lit. d) din Capitolul VII Răspunderea contravenţională din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, poliţistul rutier, în cazurile prevăzute de ordonanţa de urgenţă menţionată, dispune, printre altele, şi măsura tehnico-administrativă a ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar.
În acest sens, art. 64 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, prevede ca "(1) Poliţia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculului staţionat neregulamentar se suportă de către deţinătorul acestuia".
În mod indiscutabil, obiectul sesizării primei instanţe îl constituie cererea de anulare a actului denumit "Proces-verbal de constatare nr. B 614", încheiat la data de 24 august 2009, de către Poliţia municipiului Iaşi - Biroul Poliţiei Rutiere, "în prezenţa reprezentantului Direcţiei de Servicii Publice Municipale Iaşi", în cuprinsul căruia s-a consemnat că autoturismul înmatriculat sub nr. IS-58-LEX "staţiona neregulamentar pe strada S., din municipiul Iaşi, constituind un obstacol pentru circulaţia publică", drept pentru care, în baza art. 64 din OUG nr. 195/2002 şi a art. 10 şi art. 25 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 107/2005, s-a procedat la "sigilarea, ridicarea, transportarea, cu auto-platformă şi depozitarea autovehiculului la Direcţia de Servicii Publice Municipale Iaşi". Separat de procesul-verbal menţionat, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi - Direcţia Poliţiei Rutiere a întocmit un al doilea proces-verbal, având seria CC nr. 3034742, la aceeaşi dată de 24 august 2009, prin care I.E. a fost sancţionat contravenţional cu amendă. Acest act a fost atacat în procedura prevăzută de OG nr. 2/2001, la Judecătoria Iaşi, iar prin Sentinţa nr. 8898 din 2 iunie 2010, plângerea a fost admisă în parte, dispunându-se înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea "avertismentului" şi anularea punctelor de penalizare.
Competenţa soluţionării contestaţiei formulate de reclamantul I.E., prin care a solicitat anularea procesului-verbal de constatare seria B nr. 614 din 24 august 2009, încheiat de Biroul Poliţiei Rutiere Iaşi, împreună cu Primăria Municipiului Iaşi - Direcţia de Servicii Publice Municipale Iaşi, precum şi restituirea sumei de 280 RON, încasată în baza facturii nr. 0407690 din 24 august 2009, cu chitanţa nr. 175238 din 24 august 2009, acte emise de Direcţia de Servicii Publice Municipale Iaşi, aparţine Judecătoriei Iaşi, această instanţă având şi competenţa judecării plângerii formulate de petent împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CC nr. 3034742 din 24 august 2009, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare seria B nr. 614 din 24 august 2009.
Măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare seria B nr. 614 din 24 august 2009, contestat de recurent, nu are regimul juridic al unei sancţiuni de sine stătătoare, independente de regimul contravenţional incident în materia circulaţiei publice, astfel că nu se poate susţine rezonabil că actul ce conţine stabilirea şi executarea unei astfel de măsuri, ca act accesoriu, are un regim juridic distinct de regimul aplicabil actului principal, cu alte cuvinte procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei constând în fapta de a staţiona neregulamentar.
Fapta constând în staţionarea neregulamentară este calificată de lege ca şi contravenţie şi este sancţionată ca atare conform prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din acelaşi act normativ. Staţionarea neregulamentară este calificată ca faptă ilicită de natură contravenţională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare şi transport a autovehiculului staţionat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârşirii unei astfel de contravenţii, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situaţiei anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenţie. Prin urmare, procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staţionate neregulamentar pe domeniul public al municipalităţii având ca premisă săvârşirea unei fapte de natură contravenţională nu poate fi detaşat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravenţional.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantul I.E. şi modificarea Sentinţei civile nr. 191 din 30 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I.E. împotriva Sentinţei civile nr. 191 din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4983/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5012/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
