ICCJ. Decizia nr. 5012/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5012/2011
Dosar nr.10742/30/2010
Şedinţa de la 27 octombrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata drepturilor de care trebuia să beneficieze ca urmare a încetării raporturilor de serviciu la data de 31 mai 2010; obligarea pârâţilor la actualizarea sumei cu dobânda legală şi indicele inflaţiei, ce trebuia să i se plătească, de la data naşterii dreptului (01 iunie 2010) până la data efectuării plăţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, a fost încadrat ca ofiţer de poliţie la Centrul de Formare şi Perfecţionare a Poliţiştilor - Timişoara până la data de 31 mai 2010, când în conformitate cu Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, Nr. 1T/2927 din 28 mai 2010, şi-a încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie, fiind emisă Decizia de pensionare, Nr. 159341 din 15 iulie 2010, din care rezultă faptul că beneficiază de pensie de serviciu anticipată începând cu data de 01 iunie 2010.
În conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330 din 05 noiembrie 2009 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice unde în anexa nr. IV, a legii menţionate Drepturi specifice activităţii desfăşurate în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, trebuia să beneficiez, conform art. 2 alin. (1) din această anexă ca parte integrantă din această lege "la încetarea raporturilor de serviciu" de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziţiei de activitate, egal cu 20 de salarii pentru cei cu o vechime în activitate de peste 30 de ani, aşa cum este cazul său.
Prin întâmpinare pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Timiş.
Această excepţie a fost invocată, prin întâmpinările formulate, şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române.
La termenul din 20 aprilie 2011 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 490 din 20 aprilie 2011, Tribunalul Timiş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara , secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în speţă reclamantul a chemat în judecată o autoritate publică centrală astfel că instanţa competentă să judece litigiul dintre părţi este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La rândul său, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 326 din 9 august 2011 invocând excepţia necompetenţei sale materiale a declinat competenţa de soluţiona a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă refuzul pretins nejustificat de plată a sumelor solicitate de reclamant a fost exprimat de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, fiind lipsit de relevanţă faptul că reclamantul a înţeles să cheme în judecată şi autorităţii publice centrale.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată, că în cauză, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este competent să judece litigiul purtat între reclamantul G.I. şi pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Timiş şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Timiş de soluţionare a cererii reclamantului de plată a ajutorului de trecere în rezervă egal cu 20 de salarii, întrucât are o vechime în activitate de peste 30 ani.
Astfel, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în calitate de funcţionar public cu statut special, ca ofiţer de poliţie la "Centrul de Formare şi Perfecţionare a Poliţiştilor", care a funcţionat în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, fiind în prezent desfiinţat începând cu data de 1 septembrie 2010, obligaţia de plată a sumelor ce fac obiectul acţiunii de faţă fiind preluată de către pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Timiş.
Se constată, aşadar, că în speţă se identifică un act administrativ a unei autorităţii publice judeţene (IPJ Timiş, căruia i s-a transmis obligaţia de plată) de competenţa materială a tribunalului potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Faptul că reclamantul a înţeles să cheme în judecată şi autorităţii publice centrale, aşa cum e cazul MAI şi IGPR este lipsit de relevanţă juridică, de vreme ce legiuitorul a înţeles să stabilească competenţa materială între instanţele de contencios administrativ în funcţie de poziţia emitentului actului administrativ ce face obiectul judecăţii, iar nu în funcţie de calitatea părţilor chemate în judecată.
În consecinţă, având în vedere că refuzul nejustificat de plată a sumelor aparţine pârâtului Inspectoratul de Poliţie al judeţului Timiş, în mod corect Curtea de Apel Timişoara a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. competenţa îi aparţine Tribunalului Timiş, declinându-şi astfel competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe G.I., Inspectoratul de Poliţie al judeţului Timiş, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5006/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5013/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
