ICCJ. Decizia nr. 5120/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5120/2011
Dosar nr.46/42/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Adresei nr. 34323 din 16 iunie 2010, emisă de MECTS, în baza căreia conducerea şcolii la indicaţia inspectoratului şcolar a anulat încadrarea pe post de profesor pentru învăţământul primar şi obligarea pârâtei să recunoască diploma de licenţa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din anul 1985 este angajata Şcolii cu clasele I - VIII "Canuta Ionescu" Urlaţi, prin transfer de posturi pe catedra de învăţător în calitate de titular şi că între anii 2004 - 2008 a urmat cursurile Universităţii Spiru Haret „Facultatea de Sociologie-Psihologie", la forma de învăţământ ID, absolvind în anul 2008 facultatea cu diplomă de licenţă nr. 8381 din 04 august 2009.
A mai arătat reclamanta că în anul 2008 conform legii, i-a fost schimbată încadrarea din învăţător în institutor conform Deciziei nr. 14 a Directorului Şcolii cu clasele I - VIII din data de 16 iulie 2008, iar începând cu data de 01 ianuarie 2010 conform OUG nr. 40/2009 şi art. II din Legea nr. 387 din 17 decembrie 2009 în învăţământul primar s-a introdus funcţia de profesor pentru absolvenţii liceului pedagogic care au finalizat cu diplomă de licenţă studii universitare de scurtă sau lungă durată, având o salarizare corespunzătoare, mai mare decât cea de învăţător.
Reclamanta a precizat că în anul 2010 i-a fost schimbată încadrarea din institutor în profesor pentru învăţământul primar, conform Ordinului ministrului nr. 3235 din data de 09 februarie 2010, prin Decizia nr. 7 din data de 15 martie 2010, încadrări care au fost înscrise în cartea de muncă.
Aşadar, în luna iunie, în mod abuziv conducerea şcolii a schimbat încadrarea din profesor pentru învăţământul primar în învăţător, cu motivarea că la data la care s-a înscris, facultatea era acreditată să funcţioneze la forma de învăţământ ZI, nu şi ID, prin Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010, anulând celelalte două decizii, nerecunoscând diploma de licenţă şi implicit calitatea de licenţiat în sociologie-psihologie aducându-i, astfel, prejudicii de natură materială şi profesională.
A menţionat reclamanta că situaţia expusă este motivată de opinia Ministerului Învăţământului, exprimată prin Adresa nr. 34323 din 16 iunie 2010, a cărei nulitate s-a solicitat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive; inadmisibilităţii primului capăt de cerere; lipsei procedurii prealabile; lipsei de interes, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 62 din 22 februarie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de către reclamanta B.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea adresei nr. 34323 din 16 iunie 2010, emisă de pârât şi obligarea pârâtului să-i recunoască Diploma de Licenţa.
Pârâtul are calitate procesuală pasivă justificată de reclamantă prin indicarea pretenţiilor sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează aceste pretenţii.
Aşa cum a susţinut reclamanta, conducerea şcolii i-a schimbat încadrarea, din profesor pentru învăţământul primar în învăţător, cu motivarea că la data la care s-a înscris la facultate aceasta era acreditată să funcţioneze la forma de învăţământ ZI, nu şi ID, iar Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010 prin care nu i se mai recunoaşte diploma de licenţă şi implicit calitatea de licenţiat în sociologie-psihologie este motivată în baza opiniei Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exprimată prin adresa nr. 34323 din 16 iunie 2010, a cărei nulitate se solicită.
Instanţa a constatat că reclamanta a solicitat anularea unei adrese, în baza căreia conducerea şcolii, la indicaţia inspectoratului şcolar, a anulat încadrarea sa pe post de profesor pentru învăţământul primar, că această adresă nu posedă însuşirile unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu a fost emis în vederea executării sau organizării executării legii şi pentru că acesta nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice susceptibile de a fi supuse controlului judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ.
Instanţa a apreciat că adresa respectivă reprezintă un răspuns pe care pârâtul l-a dat Şcolii nr. 2 din Urlaţi, se referă la recunoaşterea studiilor, dar nu are natura juridică a unui act administrativ, întrucât nu îndeplineşte condiţiile mai sus menţionate.
S-a mai reţinut de către instanţă faptul că recunoaşterea dreptului pretins, respectiv a diplomei de studii, reprezintă o consecinţă a anulării actului şi nu poate fi soluţionat acest capăt de cerere separat, aşa cum susţine pârâtul, cererea fiind inadmisibilă cu privire la toate pretenţiile formulate.
Instanţa a apreciat că actul administrativ care îndeplineşte condiţiile mai sus menţionate este Decizia nr. 16 din data de 28 iunie 2010, prin care i-au fost anulate reclamantei deciziile anterioare, întrucât nu i se mai recunoaşte diploma de licenţă şi implicit calitatea de licenţiat în sociologie-psihologie.
Având în vedere faptul că soluţionarea excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii acţiunii impun soluţia respingerii acţiunii ca inadmisibilă, instanţa a apreciat că nu mai este necesar să fie analizate şi celelalte excepţii invocate de pârât.
Faţă de cele precizate, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât şi a respins ca inadmisibilă acţiunea faţă de acesta.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta B.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, preluând nejustificat susţinerile pârâtului în sensul că adresa atacată nu este act administrativ.
Se arată că intimatul-pârât are rolul de a organiza executarea legii în domeniul său de activitate iar corespondenţa purtată cu Şcoala nr. 2 Urlaţi nu este altceva decât executarea în concret a legii.
Adresa a cărei anulare s-a cerut a produs efecte juridice deoarece arată în mod neechivoc că M.E.C.T.S. nu recunoaşte oficial decât actele de studii emise pentru finalizarea unor programe de studii care au respectat legislaţia în vigoare în momentul derulării lor.
Adresa în cauză a avut drept efect schimbarea încadrării din profesor pentru învăţământul primar în învăţător, putând fi calificată ca fiind un act administrativ în sensul legii, astfel că se impune respingerea excepţiei invocate de pârât şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanţa de fond a reţinut că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin această adresă, se răspunde unei solicitări cu privire la unele aspecte semnalate în petiţia sa de Şcoala nr. 2 Urlaţi, judeţul Prahova.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Deşi recurenta-reclamantă nu indică în concret temeiul legal al recursului, se apreciază că toate criticile formulate pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă incidenţa acestuia nu poate fi reţinută în cauză.
Adresa a cărei anulare s-a solicitat cu nr. 31323 din 16 iunie 2010 emisă de intimatul-pârât reprezintă un răspuns la o solicitare a Şcolii cu clasele I - VIII Urlaţi, judeţul Prahova.
În cuprinsul înscrisului, MECTS a furnizat informaţii legate de forma de învăţământ ID, specializarea Sociologie-Psihologie - Facultatea de Sociologie Psihologie din Bucureşti, promoţia 2008, din cadrul Universităţii „Spiru Haret".
Adresa nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice în ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă.
Opinia exprimată de MECTS a fost numai însuşită de către Şcoala nr. 2 Urlaţi şi a stat la baza emiterii Deciziei nr. 16 din 28 iunie 2010, emisă de această unitate şcolară.
Acest ultim înscris reprezintă actul administrativ cauzator de prejudicii pentru recurenta-reclamantă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Legea contenciosului administrativ în vigoare, permite numai atacarea la instanţa de contencios administrativ a actelor administrative şi nu a actelor premergătoare emiterii acestora, de unde rezultă că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia inadmisibilităţii acţiunii din această perspectivă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.F. împotriva Sentinţei nr. 62 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5099/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5122/2011. Contencios → |
|---|
