ICCJ. Decizia nr. 5176/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5176/2011
Dosar nr.1115/42/2010
Şedinţa de la 3 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 286 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. „M." S.A. - Filipeştii de Pădure, prin administrator judiciar R. SPRL - Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Floreşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, a anulat:
- Decizia nr. 19056 din 18 noiembrie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Floreşti privind soluţionarea contestaţiei formulată de S.C. „M." S.A. - Filipeştii de Pădure;
- Nota nr. 14617 din 18 septembrie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Floreşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, a reţinut, în esenţă, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei următoarele:
Prin Adresa nr. 14619 din 18 septembrie 2009, Administraţia Finanţelor Publice Floreşti a adus la cunoştinţa administratorului judiciar R. SPRL - spre ştiinţă S.C. „M." S.A. - Filipeştii de Pădure că, în conformitate cu prevederile art. 115, art. 169 C. proCod Fiscal, s-a efectuat distribuirea din contul S.C. „M." S.A. - Filipeştii de Pădure, a sumei de 550.000 RON, reprezentând sumă achitată cu O.P. nr. 15 din 30 iunie 2009 de către lichidator, societatea aflându-se în procedură de insolvenţă din data de 11 iunie 2007. Această distribuire s-a făcut cu respectarea ordinii de stingere a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor aflaţi în insolvenţă, aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 46/2009 şi anume: obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare.
De asemenea, prin Nota nr. 14617 din 18 septembrie 2009 privind distribuirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor obligaţii către bugetul general consolidat emisă de aceeaşi instituţie, s-a transferat suma de 550.000 RON achitată, în contul obligaţiilor de plată scadente şi neachitate de către debitoarea S.C. „M." S.A. - Filipeştii de Pădure, potrivit adresei anterioare, sumă ce reprezintă TVA, CAS angajator, şomaj angajator, impozit pe profit, CASS angajator, fond risc şi accidente, vărsăminte de la PJ neîncadrate.
Prin Decizia nr. 19056 din 18 noiembrie 2009, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva Notei nr. 14617 din 18 septembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, pârâta a motivat că plata a stins, în ordinea vechimii, obligaţii fiscale scadente după data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 11 iunie 2007, în sumă de 550.000 RON formată din obligaţii fiscale în sumă de 293.473 RON reprezentând impozite şi contribuţii neachitate cu scadenţă în perioada de la data deschiderii procedurii de insolvenţă până la data aprobării planului de reorganizare, precum şi parte din impozitul pe profit aferent trimestrului I 2009 (în sumă de 256.257 RON) cu termen de plată 25 aprilie 2009, potrivit art. 115 alin. (3) C. proCod Fiscal, republicat.
Această modalitate de stingere a obligaţiilor fiscale efectuate de pârâtă nu respectă însă dispoziţiile legale, aşa cum susţine reclamanta, deoarece societatea se află în procedură de insolvenţă, iar judecătorul-sindic a confirmat un plan de reorganizare şi un grafic de plăţi, care trebuia respectat întocmai.
Astfel, pârâtele nu au posibilitatea legală de distribuire a sumei de 500.000 RON din contul în care a fost vărsată de către administratorul judiciar, în alt cont, în vederea stingerii obligaţiilor fiscale în ordinea dorită de organul fiscal.
Ca atare, suma în discuţie a avut o destinaţie precisă, şi anume stingerea unor creanţe prevăzute în planul de reorganizare şi în graficul de plăţi confirmat de judecătorul-sindic, organul fiscal având numai posibilitatea legală de contestare a celor stabilite potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, iar nicidecum de a proceda la redistribuirea sumei de 500.000 RON, aşa cum greşit s-a întâmplat.
Procedând astfel, pârâtele au încălcat măsurile votate şi aprobate de adunarea creditorilor şi confirmate de judecătorul-sindic, iar eventualele distribuiri în alt cont a sumelor vărsate, se puteau face numai în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârii curţii de apel au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova şi Administraţia Finanţelor Publice a Comunei Floreşti, invocând generic dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recurentele critică sentinţa prin prisma aplicării greşite a dispoziţiilor art. 115 alin. (3) din C. proCod Fiscal, în forma modificată prin OUG nr. 46/2009, susţinând că legiuitorul a acordat prioritate în ceea ce priveşte stingerea obligaţiilor, acelor datorii cu termen de plată scadent după data deschiderii procedurii insolvenţei în raport cu cele prevăzute în programele de plăţi incluse în planurile de reorganizare judiciară.
3. Apărările formulate de S.C. „M." S.A. - Filipeştii de Pădure, prin administrator judiciar R. SPRL - Ploieşti
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 octombrie 2011, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a insistat asupra ideii că prevederile art. 115 alin. (3) din OG nr. 92/2003 nu pot fi interpretate în sensul dorit de recurente întrucât trebuie coroborate cu cele cuprinse în art. 114 alin. (27) din acelaşi act normativ. Schimbarea destinaţiei precise a plăţii de către recurente a determinat încălcarea măsurilor votate şi aprobate de Adunarea creditorilor în care organul fiscal deţine procentul majoritar, încălcându-şi, practic, propria voinţă exprimată în Adunarea creditorilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate Nota nr. 14617 din 18 septembrie 2009 privind distribuirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii către bugetul general consolidat precum şi Decizia nr. 19056 din 18 noiembrie 2009 de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei administrative, emise de Administraţia Finanţelor Publice a Comunei Floreşti - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova.
SC M. SA se află în procedură de insolvenţă potrivit Sentinţei nr. 308 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Prahova şi şi-a manifestat opţiunea de reorganizare judiciară, propunând un plan de reorganizare şi un grafic de plăţi ce au fost votate şi aprobate de Adunarea creditorilor, planul fiind confirmat de judecătorul-sindic prin Sentinţa nr. 138 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Prahova.
În acest cadru, conform graficului de plăţi din planul de reorganizare judiciară, la data de 30 iunie 2009, intimata a plătit cu O.P. nr. 15 suma de 550.000 RON, în contul special „Venituri obţinute în procesul de stingere a creanţelor bugetare" dar organul fiscal teritorial, prin nota atacată, a schimbat destinaţia plăţii, invocând prevederile art. 115 alin. (3) lit. a) din OG nr. 92/2003 în forma modificată prin OUG nr. 46/2009.
Acest text are următorul cuprins:
„(3) Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:
a) obligaţii fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat."
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect cadrul normativ aplicabil speţei, dezlegarea dată fiind însuşită şi de instanţa de recurs.
Într-adevăr, chiar din dispoziţia legală citată, invocată de recurente, rezultă că ordinea de preferinţă stabilită în text nu funcţionează („cu excepţia") în situaţia existenţei unui plan de reorganizare confirmat, adică exact situaţia în care se găseşte intimata.
Pe de altă parte, prevederea normativă în discuţie a fost introdusă prin OUG nr. 46/2009, act normativ care a intrat în vigoare după data pronunţării Sentinţei nr. 138 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Biroul Faliment prin care judecătorul-sindic a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea S.C. „M." S.A., aşa încât în cazul concret nu poate avea eficienţă.
Nu în ultimul rând, din procesul-verbal din data de 11 februarie 2008 întocmit cu prilejul Adunării creditorilor intimatei, rezultă că planul de reorganizare propus de aceasta a fost votat în unanimitate de creditorii bugetari. Or, schimbând destinaţia sumelor plătite de debitoare, creditorii bugetari n-au făcut decât să-şi încalce voinţa exprimată în Adunarea creditorilor şi aceasta fără o motivare pertinentă, mai ales că, necontestat, S.C. „M." S.A. şi-a îndeplinit planul asumat, suma în discuţie reprezentând rata a IV-a din graficul de plăţi ce face obiectul planului de reorganizare.
Conchizând, Înalta Curte reţine la fel ca judecătorul fondului, în acord cu concluziile expertizei contabile extrajudiciare, că plata sumei de 550.000 RON a avut o destinaţie precisă: stingerea unor creanţe prevăzute în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, ea neintrând sub incidenţa art. 114 alin. (22), (27) întrucât nu a vizat un cont unic ori a art. 115 alin. (3) lit. a) teza I din OG nr. 92/2003, creditorul bugetar, la fel ca toţi creditorii, având posibilitatea de contestare a celor astfel stabilite numai în termenele şi condiţiile impuse prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în nume propriu şi în numele Administraţiei Finanţelor Publice Floreşti, împotriva Sentinţei civile nr. 286 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GVC
| ← ICCJ. Decizia nr. 5152/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5184/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
