ICCJ. Decizia nr. 5164/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluțiile instanțelor care au declanșat conflictul negativ de competență
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 19366/63/2010, în data de 21 decembrie 2010, reclamantul C.M.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Ministerul Economiei și Finanțelor obligarea Ministerului Administrației și Internelor și a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date la plata diferenței dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de muncă și salariile plătite efectiv, diminuate prin Legea nr. 118/2010 precum și la plata începând cu data introducerii acțiunii și pe viitor a salariului integral potrivit Legii nr. 330/2009, sume actualizate cu rata inflației până la plata efectivă.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la asigurarea fondurilor necesare pentru ceilalți 2 pârâți (Ministerul Administrației și Internelor și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date), ordonatori de credite.
în motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că este agent în cadrul Direcției pentru Administrarea Bazelor de Date și Evidența Persoanelor București, Biroul județean de Administrare a Bazelor de Date și Evidența Persoanelor Dolj, fiind salarizat conform prevederilor Legii nr. 330/2009.
A mai arătat reclamantul că potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a dispus ca indemnizația lunară de încadrare, sporurile și alte drepturi salariale așa cum au fost prevăzute de Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pe perioada 3 iulie 2010-31 decembrie 2010 să se achite diminuate cu 25%.
Reclamantul a menționat faptul că reducerea cuantumului salariului este nelegală, fiind contrară jurisprudenței C.E.D.O.
Pentru termenul de judecată din data de 3 februarie 2011 pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, invocând și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru același termen de judecată, pârâta Direcția pentru Evidenta persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Dolj de a soluționa cauza.
Prin sentința nr. 633 din 17 martie 2011 Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței materiale invocată de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.
S-a reținut că potrivit principiului disponibilității reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual dedus judecății atât sub aspectul obiectului cât și sub aspectul părților, instanța neputând introduce în cauză alte părți, iar în speță toți cei trei pârâți reprezintă autorități publice centrale, astfel că instanța competentă în a soluționa acțiunea este Curtea de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 774/54/2011.
Prin sentința nr. 369 din 4 iulie 2011 Curtea de Apel Craiova a admis excepția de necompetență materială a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal și a constatat ivit conflictul negativ de competență.
S-a reținut că în cazul de față competența aparține Tribunalului, întrucât acțiunea are ca obiect executarea unei obligații ce revin potrivit atribuțiilor legale unei autorități publice de interes local, neavând relevanță personalitatea juridică, ci capacitatea de a emite acte sau de a îndeplini o anume atribuție legală.
2. Soluția înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca regulator de competență
înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 20 din C. proc. civ., apreciază că în mod legal a fost învestită cu prezentul conflict negativ de competență.
Analizând conflictul negativ de competență, reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâților Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata diferenței dintre salariile cuvenite reclamantului și salariile plătite efectiv, diminuate prin Legea nr. 118/2010, precum și la plata începând cu data introducerii acțiunii și pe viitor a salariului integral, potrivit Legii nr. 330/2009, sume actualizate cu rata inflației până la plata efectivă.
Reclamantul C.M.O. îndeplinește funcția de agent în cadrul Direcției privind Administrarea Bazelor de Date și Evidența Persoanelor București, Biroul Județean de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor Dolj.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, această direcție se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul administrației și internelor.
Conform art. 4 din același act normativ, în subordinea Direcției funcționează structurile județene de administrare a bazelor de date, de evidență a persoanelor, respectiv a Municipiului București.
Cum reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special (polițist), fiind angajat în cadrul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, Biroul Județean de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor Dolj, rezultă că raporturile juridice dintre acesta și structura județeană al cărei funcționar este, sunt supuse prevederilor din Legea nr. 188/1999, republicată.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, prin acest act normativ se "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".
Art. 109 din același act normativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Față de aceste dispoziții legale, prin care s-a instituit competența de soluționare a litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sau cereri derivate din acest raport, în favoarea instanței de contencios administrativ, se impune a se face aplicarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din acest din urmă act normativ, tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând cauzele al căror obiect îl constituie actele administrative ale autorităților publice locale și județene (teza I), iar curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale (teza a II-a).
Cum, în speță, obligația de plată a drepturilor solicitate de reclamant aparține unei autorități la nivel județean, respectiv structurii județene Dolj de administrare a bazelor de date de evidență a persoanelor în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantul, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 22 pct. 5 din C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.M.O. și pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5134/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5151/2011. Contencios → |
|---|
