ICCJ. Decizia nr. 5167/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Soluția instanței de fond
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul Consiliul Local Zărnești în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contracte Phare, a solicitat desființarea deciziei nr. 114 din 14 februarie 2011 emisă de pârât și pe cale de consecință anularea Procesului-verbal de constatare din 22 noiembrie 2010 emis de pârât, solicitând totodată, suspendarea executării acestui proces-verbal până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin nota de debit din 16 martie 2005 pârâtul i-a comunicat că, urmare a verificării documentelor pentru Grant Phare acordat de Oficiul de Plăți și Contracte Phare, are obligația de a rambursa suma de 108.558,33 Euro și, deși a formulat contestație, referitor la cuantumul sumei, arătând că în realitate suma este de 38.790,32 Euro, nu a primit niciun răspuns.
Prin sentința civilă nr. 50/F/CA/2007 irevocabilă prin decizia civilă nr. 557/2008 a înaltei Curții de Casație și Justiție, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea și a trimis cauza spre soluționare pârâtului, iar acesta a emis o nouă decizie nr. 35 din 14 martie 2008 prin care a respins ca neîntemeiată contestația.
Curtea de Apel Brașov a dispus admiterea contestației formulate de reclamant și a anulat în parte notele de debit, respectiv prima notă până la concurența sumei de 40.827,33 Euro, iar cea de-a doua până la concurența aceleiași sume cu dobânda calculată de 3,56% pe an.
Reclamantul a mai arătat că la data de 28 iunie 2002 s-a semnat Convenția de Grant nr. 53 în cadrul Programului Phare între Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea de Implementare a Programului R.I.C.O.P. și Consiliul Local Zărnești, contract având ca obiect lucrări de refacere a rețelelor de distribuție apă potabilă în Orașul Zărnești, valoarea estimată a contractului fiind în cuantum de 413.100 Euro, din care suma nerambursabilă a fost în cuantum de 85,45%, iar restul a reprezentat contribuția pârâtului constând în aport în natură și aport în bani.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Prin încheierea din 27 aprilie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local Zărnești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare din 22 noiembrie 2010 emis de pârât până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat având în vedere că modalitatea în care s-a derulat emiterea notelor de debit și a titlurilor de creanță referitoare la stabilirea unor sume de rambursat de către reclamant ca urmare a unor posibile neîndepliniri a obligațiilor contractuale, precum și aspectele semnalate de reclamant în apărare referitoare la modalitatea de derulare a contractului de grant.
S-a reținut că acestea reprezintă împrejurări care creează o îndoială în privința legalității actului administrativ, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la existența pagubei iminente, prima instanță a constatat că activitatea unui Consiliul Local este reglementată în întregime de lege, bugetul de cheltuieli reflectând punerea în aplicare a acestor dispoziții, astfel că se impune ca, în vederea evitării unor disfuncționalități în activitatea comunității locale, să se admită cererea de suspendare a executării procesului verbal de constatare emis de pârât.
Calea de atac exercitată
împotriva acestei încheieri, considerată nelegală și netemeinică, a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare.
în esență, se aduc următoarele critici încheierii atacate:
- invocându-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., se menționează că încheierea pronunțată de instanța de fond, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Se susține că instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată, preluând doar argumentele reclamantului din cererea de chemare în judecată;
- încheierea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., întrucât în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Se menționează că emiterea celor trei acte administrative la anumite intervale de timp ce conțin constatări diferite și care au fost atacate de reclamant potrivit procedurii reglementate de lege, nu sunt de natură a conduce la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, cu atât mai mult cu cât notele de debit conțin constatările O.P.C.P. ce au la bază propriile verificări efectuate de această instituție, iar procesul verbal de constatare din 22 noiembrie 2010 are la bază actul de control încheiat de D.L.A.F. care are caracter obligatoriu potrivit art. 6,art. 7,art. 10 alin. (9) din O.U.G. nr. 49/2005.
De asemenea, nu a fost dovedită condiția referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noțiune a fost definită de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul-reclamant Consiliul Local Zărnești a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate.
3. Soluția instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și prin prisma dispozițiile art. 3041din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, însă, pentru următoarele considerente.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu poate fi reținut întrucât încheierea recurată respectă cerințele impuse de art. 261 pct. 5 din C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. invocat ca temei legal al recursului este fondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ fiscal, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.
îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
După cum se constată, prima instanța soluționând cererea de suspendare a apreciat în mod eronat că modalitatea în care s-a derulat emiterea notelor de debit și a titlurilor de creanță contestate conform procedurii prevăzute de lege, reprezintă împrejurări care creează o îndoială în privința legalității actului administrativ.
Motivarea cererii de suspendare privește cu preponderență aspecte de fond asupra cărora dacă s-ar pronunța instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale, ar echivala cu o prejudecare a fondului.
împrejurările legate de starea de fapt și de drept invocate și reținute în cauză nu dovedesc o situație care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor a căror suspendare a executării se solicită, cu atât mai mult cu cât, însăși intimatul-reclamant recunoaște o parte din debitul stabilit în sarcina sa, fapt ce rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată.
Cum în speță, motivele invocate de intimatul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția "cazului bine justificat", nefiind indicate și dovedite fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instanței care va soluționa cererea pe fond.
Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, înalta Curte constată, de asemenea, că acestea sunt fondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită prin probe concludente.
Intimatul-reclamant nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.
Mai mult, în cazul actelor administrativ fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.
în concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ fiscal în cauză.
Având în vedere toate considerentele expuse, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a admis recursul, a casat sentința recurată și a respins cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5172/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5170/2011. contencios → |
|---|
