ICCJ. Decizia nr. 530/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 530/2011
Dosar nr. 28/57/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13/F/CA din data de 5 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul P.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a dispus anularea Ordinului nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de pârât şi l-a obligat pe acesta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, luând act de renunţarea reclamantului la judecarea petitului privind menţinerea sa în funcţia de director coordonator adjunct al Gărzii Financiare Hunedoara.
In motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct la Garda Financiară Secţia Hunedoara prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1381 din 25 mai 2009, cu aceeaşi ocazie fiind încheiat şi contractul de management nr. 257/2009 pe o durată de 1 an, iar prin Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de preşedintele A.N.A.F. pentru ministrul finanţelor publice s-a dispus încetarea, începând cu data de 20 octombrie 2009, a aplicabilităţii Ordinului 1381/2009 privind numirea reclamantului din funcţia de director coordonator adjunct şi a contractului de management nr. 257/2009.
Prima instanţă a mai reţinut că temeiul care a stat la baza deciziei de eliberare din funcţie a reclamantului 1-a constituit constatările Comisiei de evaluare a activităţii directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi din cadrul serviciilor deconcentrate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice descrise în nota nr. 605967 din 15 octombrie 2009 (f .93-94).
Curtea a criticat evaluarea menţionată pe considerentul că nu a fost adusă la cunoştinţa reclamantului decât la momentul comunicării ordinului de revocare din funcţia de conducere, nu are indicată perioada în care s-a realizat şi actele care au fost avute în vedere la realizarea ei (indicarea din nota respectivă are caracter general), apreciind că raportul de evaluare este sumar şi superficial, în neconcordanţă cu constatările lunare efective privind îndeplinirea indicatorilor de performanţă, sens în care ordinul atacat are la bază aspecte contrare realităţii şi se impune anularea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal, D.G.F.P. Hunedoara, în numele Ministerului Finanţelor Publice, solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
In motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că ordinul contestat a fost legal emis, în baza constatărilor Comisiei de evaluare a activităţii directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi din cadrul serviciilor deconcentrate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, care a constatat deficienţe în organizarea activităţii de control a secţiei raportat la neîndeplinirea obligaţiilor asumate şi nerealizarea indicatorilor de performanţă, activitatea reclamantului-intimat fiind considerată necorespunzătoare.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct la Garda Financiară Secţia Hunedoara prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1381 din 25 mai 2009, cu aceeaşi ocazie fiind încheiat şi contractul de management nr. 257/2009 pe o durată de 1 an, iar prin Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de preşedintele A.N.A.F. pentru ministrul finanţelor publice s-a dispus încetarea, începând cu data de 20 octombrie 2009, a aplicabilităţii Ordinului 1381/2009 privind numirea reclamantului din funcţia de director coordonator adjunct şi a contractului de management nr. 257/2009.
Nu poate fi reţinută ca motivare legală şi suficientă a emiterii ordinului contestat şi a încetării contractului de management „evaluarea" prezentată de către recurenta-pârâtă, un înscris ce cuprinde concluzii sumare, insuficient fundamentate, nesusţinute faptic de fişa detaliată de analiză a indicatorilor de performanţă, sub acest aspect fiind întemeiate considerentele instanţei de fond.
Pe de altă parte, examinând conţinutul actului contestat, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 a fost esenţialmente emis în aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
In aceste condiţii, Înalta Curte reţine că actul contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 105/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la OUG nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori de casare a sentinţei recurate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de D.G.F.P. Hunedoara, în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 132/F/CA din data de 5 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 531/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
