ICCJ. Decizia nr. 531/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 531/2011
Dosar nr. 5215/2/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3265 din data de 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., prin care acesta solicita suspendarea executării Ordonanţei C.N.V.M. nr. 98 din 02 martie 2010 şi a Ordonanţei C.N.V.M. nr. 242 din 01 ianuarie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 98 din 02 martie 2010 s-a dispus sancţionarea cu avertisment a reclamantului şi a fost obligat acesta ca, împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, să depună la C.N.V.M. documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanţei. Preţul în cadrul ofertei publice de preluare va fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., cu luarea în considerare a ultimei situaţii financiare a emitentului.
Ordonanţa a fost emisă având în vedere prevederile art. 203, art. 272 lit. a) şi art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, în baza analizei efectuate de direcţia de specialitate a deliberărilor purtate în cadrul şedinţei din data de 02 martie 2010.
Ulterior, prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 242 din 01 ianuarie 2010 s-a dispus sancţionarea cu amendă în sumă de 500 lei a reclamantului, pentru nerespectarea prevederilor Ordonanţei C.N.V.M. nr. 98 din 02 martie 2010, reiterându-se obligaţia sa de a depune la C.N.V.M. documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanţei.
Examinând actele dosarului şi susţinerile reclamantului, instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui caz temeinic justificat de natură a duce la suspendarea executării actului administrativ atacat, susţinerile privind faptul că în speţă nu subzistă obligaţia de a face oferta publică de preluare de acţiuni stabilită de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 neputând constituii un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea Ordonanţelor contestate în sensul îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A arătat instanţa de fond că în speţă nu este îndeplinită nici condiţia privind paguba iminentă, sancţiunile cu avertisment şi amendă în sumă de 500 lei aplicate şi măsurile stabilite de organul de control neproducând cu iminenţă o pagubă reclamantului şi nefiind de natură să producă un prejudiciu material viitor şi previzibil pe care l-ar suporta prin executarea măsurilor dispuse.
De asemenea, a mai arătat prima instanţă, măsura dispusă prin ordonanţele contestate, privind depunerea la C.N.V.M. a documentaţiei aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, nu este de natură a produce prin ea însăşi cu iminenţă un prejudiciu material viitor şi previzibil.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se susţine în cadrul motivelor de recurs că în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece în cazul său condiţia existenţei unor cazuri bine justificate este îndeplinită deoarece cele două ordonanţe emise de C.N.V.M. sunt vădit nelegale pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. a) din legea nr. 297/2004 prin nesocotirea drepturilor recurentului asupra a 70,82% din capitalul emitentului.
Cu privire la a doua condiţie, în motivele de recurs se arată că aceasta este îndeplinită deoarece este forţat să cumpere acţiuni pentru care nu deţine lichiditatea necesară, fapt care, în condiţiile crizei economice ar determina falimentul societăţii sale comerciale.
Se solicită admiterea recursului şi admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Motivele invocate în recurs nu pot fi reţinute pe aspectul îndeplinirii condiţiile cererii de suspendare în sens contrar celor reţinute de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte prima condiţie, a existenţei unor cazuri bine justificate, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu există motive vădite de nelegalitate ale ordonanţelor C.N.V.M. contestate prin care recurentul a fost obligat a depune documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC A. SA Braşov, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Problema exceptării sau nu a operaţiunii efectuate de recurent în sensul dispoziţiilor art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 este o problemă de fond, care nu reprezintă o aparenţă vădită de nelegalitate ale actelor a căror suspendare se solicită.
În ceea ce priveşte a doua condiţie a existenţei unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 această condiţie nu este îndeplinită deoarece recurentul nu a probat în concret producerea unui prejudiciu prin executarea ordonanţelor a căror suspendare se solicită.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant P.I. împotriva sentinţei civile nr. 3265 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 530/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 533/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
