ICCJ. Decizia nr. 535/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 535/2011
Dosar nr. 40/46/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 45/F-CONT din data de 3 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta T.V. în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D., a dispus anularea Deciziei nr. 702 din 27 februarie 2006 şi a titlului de plată nr. 1034 din 07 octombrie 2008, obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită Decizia privitoare la titlul de despăgubire şi a pârâtei A.N.R.P. să emită titlu de plată pentru suma de 971.566 lei, reactualizată la data plăţii, cu deducerea sumei de 74.515,95 lei, la valoare reactualizată
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Dispoziţia nr. 142/2005 din 28 ianuarie 2005, emisă de Primăria Municipiului Piteşti, s-a dispus acordarea către reclamantă a despăgubirilor, în echivalent, constând în titluri de valoare nominală, la nivelul sumei de 701.751.102 lei, pentru suprafaţa de 536 mp, fiind respinse despăgubirile pentru construcţia în suprafaţă de 118,61 mp, cu motivarea că, s-au acordat despăgubiri la data demolării.
A stabilit instanţa de fond că valoarea de despăgubire a fost realizată prin încadrarea terenului într-o anumită zonă, respectiv zona A, în baza procesului-verbal, întocmit la data de 16 octombrie 2003, precizându-se ca temei de drept HG nr. 498/2003, cu scăderea despăgubirilor, reactualizate, încasate de foştii proprietari, la momentul exproprierii.
Prin Decizia nr. 702 din 27 aprilie 2006 s-a dispus emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 74.515, 95 lei, „reprezentând valoarea actualizată", potrivit indicelui de inflaţie, din data de 24 aprilie 2005, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, iar prin Decizia nr. 1034 din 07 octombrie 2008, s-a emis titlu de plată pentru aceeaşi sumă, deşi între emiterea titlului de despăgubire şi emiterea titlului de plată au trecut mai mult de doi ani.
Analizând înscrisurile depuse în cauză şi făcând referire la dispoziţiile legale incidente, în speţă art. 4 şi art. 16 din Legea nr. 247/2005, dar şi HG nr. 498/2003, instanţa fondului a apreciat că titlul de plată contestat este emis în mod nelegal, fiind nesocotite dispoziţiile legale privind procedura de evaluare, calculul despăgubirilor şi reactualizarea sumei consemnate.
Prima instanţă a criticat faptul că drepturile reclamantei privind stabilirea, respectiv contestarea modalităţii de calcul a despăgubirilor au fost încălcate, iar despăgubirile s-au stabilit în urma unui referat de evaluare, realizat la nivel local, fără a se ţine cont de preţul de circulaţie al bunului şi de rata de inflaţie sau de raportarea la o monedă de circulaţie internaţională.
Curtea a respins excepţiile tardivităţii procedurii prealabile, tardivităţii formulării contestaţiei împotriva Deciziei nr. 702/2006, prescripţiei dreptului la acţiune şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de către pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D.
În motivarea acestei dispoziţii, Curtea a arătat că reclamantei nu i s-a comunicat raportul de evaluare privind modul de calcul a despăgubirilor, aceasta neavând posibilitatea să îl conteste, situaţie în care nu sunt incidente termenele limită de exercitare a dreptului la acţiune invocate de către pârâte, iar, referitor la excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive, pârâtele sunt emitentele actelor administrative contestate, urmând ca obligaţia de a reface actele să fie stabilită în raport de atribuţiile prevăzute prin lege.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate de ambele pârâte se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii şi interpretarea eronată a probelor în raport de situaţia de fapt.
Se arată că intimata-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu autorităţile pârâte anularea deciziei nr. 702 din 27 aprilie 2006 şi modificarea titlului de plată nr. 1037 din 7 octombrie 2008 şi emiterea unui alt titlu prin care să se acorde despăgubiri la valoarea de circulaţie a terenului la data executării sentinţei.
Prin sentinţa atacată au fost anulate Decizia nr. 702/2006 şi Titlul de plată nr. 1034/2008 şi au fost obligate recurentele la emiterea titlului de plată pentru suma de 971.566 lei reactualizată la data plăţii, cu deducerea sumei de 74.515,95 lei, la valoarea actualizată.
Se arată că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate a inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi a tardivităţii formulării acţiunii cât şi în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a acţiunii care este nelegală în raport de dispoziţiile normei speciale prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate se arată că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de deciziile contestate, acţiunea reclamantei-intimate fiind inadmisibilă.
În ceea ce priveşte tardivitatea se arată că titlul de plată a fost emis la data de 7 octombrie 2008, comunicat reclamantei la data de 9 noiembrie 2008, iar Decizia nr. 731/2006 a fost comunicată la data de 21 august 2006, acţiunea fiind tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce priveşte formulată plângerii prealabile 14 decembrie 2009, cât şi formularea acţiunii conform Legii nr. 554/2004 din 27 ianuarie 2010.
În ceea ce priveşte fondul cauzei se arată că soluţia de admitere a acţiunii este lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Titlul VII al legii nr. 247/2005, atât în ceea ce priveşte soluţia de anulare a actelor contestate – Decizia reprezentând titlul de despăgubire şi a titlului de plată cât şi în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului sumei cuvenite reclamantei 971.566 lei reactualizată. Stabilirea acestuia cuantum este nelegal şi netemeinic în opinia recurentelor pentru două considerente.
Primul vizează încălcarea dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 deoarece dispoziţiile speciale au limitat dreptul de a primi despăgubiri în numerar la o sumă maximă de 500.000 lei chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depăşeşte această sumă.
Al doilea aspect vizează netemeinicia pentru faptul că s-a luat în considerare de instanţa de fond un raport de expertiză necomunicat recurentelor, iar reactualizarea valorii s-a făcut în lipsa unor dispoziţii legale exprese care să permită această reactualizare a valorii despăgubirilor stabilite şi achitate conform titlului de plată din 7 octombrie 2008 în cuantum de 74.515,95 lei şi a opţiunii recurentei din 1 noiembrie 2007.
Se solicită admiterea recursurilor, în principal în raport de excepţiile invocate şi în subsidiar pe fond solicitându-se respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
La dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca întemeiate, soluţia pe fond dispusă de instanţa de fond fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea va aprecia, pentru considerente comune ambelor recursuri, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În raport de excepţiile invocate, a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi a tardivităţii, instanţa de fond le-a respins corect în raport de calificarea acţiunii reclamantei-intimate - refuz nejustificat de soluţionare a cererii având ca obiect acordarea de despăgubiri în raport de valoarea de circulaţie a terenului şi de faptul că la plângerea prealabilă formulată a comunicat răspuns la data de 15 februarie 2009, iar la data de 27 ianuarie 2010 s-a formulat acţiune conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Curtea apreciază că pe fond sentinţa recurată, prin care s-a admis acţiunea reclamantei-intimate s-au anulat Decizia reprezentând titlul de despăgubire şi titlul de plată dispunându-se modificarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv cu nesocotirea cadrului normativ special privind procedura acordării despăgubirilor.
În principal, sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa de fond nu a ţinut cont că la data formulării plângerii prealabile şi respectiv la data formulării acţiunii procedura specială de acordare a despăgubirilor, stabilită conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se închiriase fiind achitate de recurente şi încasate de reclamanta-intimată la 9 octombrie 2008, despăgubirile în cuantum de 74.515,95 lei conform opţiunii formulată şi înregistrată de reclamantă la A.N.R.P. sub nr. 01725 din 1 noiembrie 2007.
În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei având ca obiect reactualizarea sumei încasate cu titlu de despăgubire pentru teren în sensul solicitat la valoarea de circulaţie. În mod neîntemeiat s-a ţinut cont şi s-a justificat soluţia de admitere, de raportul de expertiză efectuat în cauzăm probă care nu justifică cererea reclamantei care nu se încadrează în dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a dispoziţiilor speciale prevăzute în HG nr. 128/2008, OUG nr. 81/2007 aplicabile soluţionării cererilor de despăgubiri şi valorificarea titlurilor emise conform Legii nr. 247/2005, deoarece în cazul reclamantei-intimate prin plata despăgubirilor procedura specială a fost epuizată, reclamanta neavând temei legal pentru a pretinde reactualizarea despăgubirilor în raport de rata inflaţiei.
Fără temei legal, instanţa de fond a omologat un raport de expertiză care nu poate justifica o soluţie care excede dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 247/2005 şi care nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, în cauză reclamanta-intimată neavând un drept recunoscut de lege vătămat prin actele administrative contestate prin acţiunea formulată la 27 ianuarie 2009, ulterior încasării sumei de 74.515,95 lei stabilită legal conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.
În subsidiar, sentinţa atacată este nelegală şi în raport de suma stabilită cu titlu de despăgubire care este în contradicţie cu dispoziţiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 care limitează cuantumul despăgubirilor în numerar la o sumă de maxim 500.000 lei chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depăşeşte această sumă.
Ceea ce nu e cazul reclamantei-intimate care a beneficiat de un titlu de plată legal emis nr. 1034 din 7 octombrie 2008 în cuantum de 74.515,95 lei şi care a fost valorificat de reclamanta-intimată prin încasarea acestei sume conform ordinului de plată nr. 2227/2008.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite ambele recursuri declarate şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 45/F-CONT din 3 martie2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 45/F-CONT din 3 martie2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 538/2011. Contencios → |
|---|
