ICCJ. Decizia nr. 5410/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5410/2011
Dosar nr.303/43/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstantele cauzei.
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, precum şi suspendarea executării actului normativ atacat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actul atacat este nelegal, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituţia României şi prevederilor art. l din Protocolul nr. l la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cuprinde dispoziţii care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare, invocând Deciziile nr. 57/2006 şi 120/2007 ale Curţii Constituţionale, prin s-a statuat că normele juridice care conduc la reducerea pensiilor sunt în vădită contradicţie cu legea fundamentală.
În privinţa cererii de suspendare a executării actului atacat, a susţinut că sunt îndeplinite cerinţele cazului bine justificat şi existenţei unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii, dintr-o dublă perspectivă, în raport de dispoziţiile O.U.G nr. 137/2000, modificată şi completată şi pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes.
Pe fond, a cerut respingerea acţiunii.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, fiind citat în cauză, şi-a exprimat punctul de vedere, invocând dispoziţiile art. 2 alin. (1), (3) şi (4), art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, precum şi art. 6 din acelaşi act normativ.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 22 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
A respins cererea de intervenţie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul de a solicita autorităţii publice emitente a actului atacat, anterior sesizării instanţei, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Necercetând fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că cererea de intervenţie accesorie nu mai are obiect.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.A.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a reiterat argumentele invocate în faţa primei instanţe, aducând critici ce vizează fondul cauzei şi a precizat că i s-a părut de prisos efectuarea procedurii prealabile atâta vreme cât acest act administrativ priveşte mii de persoane.
Astfel, recurenta a susţinut că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituţia României şi art. l din Protocolul I Anexa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv, respectiv indemnizaţia de 80% din salariul avut de persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 120 din 15 februarie 2007.
În opinia recurentei, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 113 din 2010 prin decizia 873/2010 a Curţii Constituţionale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece potrivit art. 247 din Constituţie numai deciziile prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi produc efecte în plan juridic.
Totodată, a arătat că raportarea la sistemul contribuţiilor, în cazul pensiilor speciale, este complet eronată, H.G. nr. 737/2010 încalcă dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, dar şi art. 1 din Protocolul nr. 1 Anexa CEDO , care se aplică cu prioritate, conform art. 20 alin. (2) din Constituţie, în realitate privarea de proprietate discriminatorie şi lipsită de proporţionalitate dispusă prin acest act normativ aplicându-se numai persoanelor care au făcut parte din aparatul auxiliar al justiţiei.
În fine, recurenta a susţinut că acţiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate sunt pertinente şi de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea şi temeinicia actului atacat, paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în executare a H.G. nr. 737/2010 implică o reducere de peste 60% a pensiei sale, care constituie unicul său mijloc de subzistenţă, solicitând admiterea recursului.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul-intervenient Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce vizează atât anularea cât şi suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi cu acestui act administrativ, nefăcând însă dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată", iar art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
În speţă, recurenta-reclamantă nu a depus dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile, obligatorie faţă de obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ.
Înalta Curte reţine că, într-adevăr, Legea nr. 554/2004 permite derogări de la condiţia sus-menţionată, în cazul acţiunilor introduse de Prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, precum şi situaţia în care se invocă excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, însă recurenta-reclamantă nu se încadrează în nici una din aceste categorii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A.A., împotriva sentinţei civile nr. 22 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4245/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5414/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
