ICCJ. Decizia nr. 5415/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5415/2011
Dosar nr.2512/2/2010
Şedinţa publică de la 16 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 19 martie 2010, reclamantul B.O. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să-i elibereze certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 care să ateste calitatea sa de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător remarcat prin fapte deosebite; să oblige pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să emită avizul favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004; să oblige pârâţii la executarea hotărârii în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile şi să oblige pârâtele la plata unei penalităţi de 100 RON/zi de întârziere de la data când vor fi obligaţi să execute hotărârea şi până la data executării hotărârii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 prin care să se ateste calitatea sa de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător remarcat prin fapte deosebite şi a depus anexat cererii, toate actele doveditoare a calităţii ce urma să fie atestată.
Cererea sa a format obiectul Dosarului nr. 21255 înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. Prin adresa din 03 iunie 2009 CVE, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a comunicat Asociaţiei 16-21 Decembrie 1989 Lugoj, că Dosarul nr. 21255 a fost admis la data de 30 aprilie 2009.
Reclamantul a mai susţinut că, de la această comunicare a trecut un interval de timp de un an şi de la înregistrarea dosarului la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 au trecut 2 ani, iar pârâtul nu a emis certificatul solicitat în baza Legii nr. 341/2004, deşi potrivit art. 15 (2) din Normele Metodologice, pârâta Comisia Parlamentară avea obligaţia să emită avizul în termen de 7 zile de la data înregistrării listelor cuprinzând propunerile Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, iar Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 avea, conform art. 16 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, un termen de 3 zile pentru semnarea certificatului.
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe motiv că nu are personalitate juridică, iar pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu i-a făcut propunerea de avizare pentru reclamant.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii administrative prealabile în raport de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, excepţia prematurităţii introducerii cererii şi inadmisibilitatea acţiunii, iar în subsidiar, pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 5086 din 14 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă, Comisia Parlamentară, ca neîntemeiată.
A respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia prematurităţii şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate.
A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul B.O., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A constatat refuzul nejustificat al pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de soluţionare a cererii reclamantului ce formează obiectul Dosarului nr. 21255 al comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A obligat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să comunice reclamantului care sunt documentele necesare pentru completarea dosarului, într-un termen rezonabil, conform art. 12 alin. (2) şi (3) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
A obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să soluţioneze cererea reclamantului după expirarea termenului de depunere a actelor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, în raport de împrejurarea că reclamantul a solicitat printr-un capăt de cerere obligarea acestei pârâte să emită avizul prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004. Faţă de această cerere, Comisia Parlamentară are legitimitate procesuală în cauză, deoarece prin lege i-au fost conferite atribuţii de avizare, astfel că solicitarea reclamantului trebuie analizată pe fond şi în contradictoriu cu această pârâtă. În speţă nu are relevanţă aspectul că această pârâtă nu are personalitate juridică, ci faptul că legea i-a conferit competenţe speciale de avizare.
- Referitor la excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a constatat că este neîntemeiată, deoarece conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 „contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.”
Din întâmpinarea Comisiei Parlamentare rezultă că, aceasta soluţionează contestaţiile privind persoanele care nu au primit avizul acestei comisii şi nu contestaţiile persoanelor pentru care Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a înaintat propunere de avizare.
În această situaţie se află şi reclamantul şi, pentru astfel de situaţii, procedura de contestare a actelor pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este aceea reglementată de Legea nr. 554/2004.
Întrucât reclamantul a depus o cerere la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de preschimbare certificat, iar cererea sa nu a ajuns în stadiul de soluţionare pentru a fi propusă Comisiei Parlamentare, nesoluţionarea cererii reprezintă un refuz al autorităţii publice, pentru care Legea nr. 554/2004 nu prevede parcurgerea unei proceduri prealabile, fiind suficientă dovada înregistrării cererii (art. 12 din Legea nr. 554/2004).
- Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârât, s-a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a publicat listele finale, iar reclamantul nu se află pe aceste liste.
Astfel cum s-a reţinut anterior, soluţionarea cererii reclamantului, în sensul respingerii acesteia, s-a finalizat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi nu la nivelul Comisiei Parlamentare, iar în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, reclamantul este în termenul legal de contestare (de la comunicarea răspunsului de respingere a cererii), astfel că acţiunea sa nu poate fi apreciată ca fiind prematur formulată.
- Pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat că acţiunea este şi admisibilă, conform Legii nr. 554/2004, instanţa fiind învestită cu soluţionarea refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri conform procedurii reglementată de Legea specială nr. 341/2004.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat printr-o cerere adresată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să-i elibereze certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 şi certificatul care să ateste calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - luptător remarcat prin fapte deosebite, iar cererea reclamantului însoţită de acte doveditoare a format obiectul Dosarului 21255 al acestei autorităţi publice .
Prin adresa nr. 18/3755 din 03 iunie 2009 CVE, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a comunicat Asociaţiei 16-21 Decembrie 1989 - Lugoj o listă cu situaţia persoanelor care fac parte din Asociaţie, iar la pct. 3 din listă, cererea reclamantului ce a format obiectul Dosarului nr. 21255 rezultă că a fost admisă de Comisia Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la 30 aprilie 2009.
De asemenea, conform adresei Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nr. 18/2073/CVE din 30 aprilie 2009 în care sunt enumerate persoanele cărora le-a fost admisă cererea de către Comisia Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, reclamantul este menţionat la numărul curent 13, dosar 21255, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor cu menţiunea „admis”.
Faţă de aceste adrese, înscrisul depus de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 denumit „referat luptător remarcat prin fapte deosebite Dosar 21255, B.O.”, ce poartă semnăturile unor membrii ai Comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, din care rezultă că a fost respinsă cererea reclamantului atestă o situaţie contrară celei comunicată de pârât prin adresele anterioare.
A mai constatat prima instanţă că potrivit art. 12 alin. (2) şi (3) din Normele Metodologice, Comisia este obligată să informeze persoanele în cauză, în legătură cu documentele necesare pentru completarea dosarului, cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului final prevăzut de lege.
Din precizările Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, depuse la dosar, rezultă că termenul pentru depunerea actelor a fost până la 30 aprilie 2009, iar constatarea comisiei cu privire la lipsa unor documente a fost la data de 12 aprilie 2010, după expirarea termenului prevăzut de lege.
În acest context s-a apreciat că, prin activitatea comisiei, reclamantul a fost vătămat în dreptul de a completa dosarul şi de a beneficia de analizarea cererii sale cu dosarul complet, conform art. 12 alin. (2) şi (3) din Normele Metodologice, menţionate anterior.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi obligată Comisia să elibereze certificatul, din moment ce nu a analizat corect cererea însoţită de documente doveditoare, dar conform principiului de drept: cel care poate mai mult poate şi mai puţin, (maior pars trahit ad se minorem) instanţa poate dispune anularea actelor întocmite de comisie cu încălcarea legii şi să o oblige să analizeze cererea reclamantului după ce i se vor solicita cu claritate actele doveditoare ce trebuie depuse de reclamant la dosar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul B.O. şi pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Recurentul-reclamant B.O. solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu menţinerea soluţiei privind respingerea excepţiilor invocate. În drept, invocă generic dispoziţiile art. 299 - 316 din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurentul B.O. critică sentinţa atacată sub următoarele aspecte:
- în mod greşit a constatat instanţa de fond că nu poate obliga Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la eliberarea Certificatului, raportându-se la „Referatul” din data de 12 aprilie 2010, pretins a fi întocmit de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor. Prima instanţă ar fi trebuit să constate că referatul nu poate avea nicio valoare juridică, în condiţiile în care nu poartă nici măcar ştampila Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, fiind întocmit după introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ şi când, evident, nu se mai impunea o reanalizare a dosarului. Mai susţine că din referatul mai susmenţionat nu rezultă că ar fi fost anulată Hotărârea din 30 aprilie 2009 a Comisiei, prin care dosarul reclamantului a fost declarat „ADMIS”.
- o altă critică vizează faptul că, deşi instanţa vorbeşte în considerentele hotărârii de anularea actelor nelegale, referindu-se probabil la acest „referat” această soluţie nu este reluată în dispozitivul hotărârii.
Recurentul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin recursul formulat, solicită modificarea în tot a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantului, fie prin admiterea excepţiilor de ordine publică invocate în faţa instanţei de fond, fie ca neîntemeiată.
Criticile aduse sentinţei atacate se subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C. proc. civ.
În primul rând, prin cererea de recurs, recurentul-pârât reiterează excepţiile de ordine publică invocate şi în faţa primei instanţe respectiv lipsa procedurii prealabile, prematuritatea acţiunii şi inadmisibilitatea acţiunii, susţinând că, în mod nelegal, au fost respinse de către instanţa de fond.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se reiau argumentele formulate la fond pentru susţinerea fiecărei excepţii în parte.
Criticile formulate asupra soluţiei pronunţate pe fond sunt următoarele:
- instanţa de fond nu a luat în considerare apărarea formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, prin care s-a arătat că dosarul reclamantului este incomplet, lipsind dovezile care trebuiau să îi ateste faptele deosebite, săvârşite în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi s-a substituit Comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, pronunţând o hotărâre cu încălcarea Legii nr. 341/2004 şi a Normelor Metodologice de aplicare a ei, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
- Instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, în sensul că a luat în calcul Procesul-verbal al Comisiei secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din 30 aprilie 2009, prin care dosarul reclamantului a fost declarat admis, deşi acest act este lovit de nulitate, întrucât conform Regulamentului de funcţionare a Comisiei, acesta trebuia semnat de cel puţin 6 membrii ai acesteia, în fapt fiind semnat de doar 2 membrii, a treia semnătură nefiind identificată. În acest sens, se susţine că în şedinţa Comisiei secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din 02 februarie 2011 au fost analizate dosarele mai multor persoane printre care şi al reclamantului, fiind respins întrucât nu are la dosar alte documente sau probe că a participat la Revoluţie, cu această propunere fiind transmis la C.P.R.D. pentru a se constata că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru preschimbarea certificatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale incidente speţei, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
1. În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul B.O., prin care acesta critică sentinţa atacată, prin prisma soluţiei de respingere a capătului de cerere privind obligarea secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor la emiterea certificatului de revoluţionar preschimbat, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
În mod corect, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi a aplicat dispoziţiile legale incidente, respectiv ale art. 5 alin. (3) - (5) şi ale art. 9 din Legea nr. 341/2004 care reglementează etapele procedurii privind preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Potrivit acestor prevederi legale, înainte de emiterea certificatului de revoluţionar preschimbat, se analizează de către secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor dosarele persoanelor care solicită preschimbarea, după care se obţine avizul comisiei parlamentare şi, în urma acestui aviz, secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor va elibera noul tip de certificat.
Prin urmare, solicitarea recurentului-reclamant de a i se elibera certificatul de revoluţionar nu putea fi admisă, atâta vreme cât demersul său judiciar s-a cantonat în etapa premergătoare emiterii avizului de către Comisia parlamentară, respectiv în cea a depunerii documentaţiei prevăzută de H.G. nr. 566/1996 şi despre care autorităţile pârâte au pretins că este incompletă.
În acest context, în mod legal, instanţa de fond a obligat autorităţile pârâte să parcurgă în ceea ce îl priveşte pe reclamant, etapele prevăzute de lege ce trebuie urmate înainte de emiterea noului tip de certificat, finalizate prin acordarea avizului de către Comisia parlamentară.
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că instanţa de fond nu a preluat în dispozitiv afirmaţia din considerente, în sensul că se impune „anularea actelor întocmite de comisie cu încălcarea legii” aceasta este nefondată, având în vedere că în cererea de chemare în judecată nu există formulat un astfel de petit, pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra lui. Pe de altă parte, această afirmaţie a instanţei de fond reprezintă un argument în susţinerea alegaţiilor expuse anterior în considerente, cu privire la contrarietatea dintre adresele emise succesiv de autorităţile pârâte referitoare la avizarea, respectiv neavizarea cererii reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluţionar. În acest context a dezvoltat instanţa de fond raţionamentul juridic, temeinic şi legal, în sensul că se impune reanalizarea cererii reclamantului şi ulterior a avizării acesteia, emiterea noului tip de certificat fiind condiţionată de îndeplinirea acestei proceduri premergătoare cu îndeplinirea dispoziţiilor legale din parte autorităţilor pârâte.
Un argument în plus pentru certificarea temeiniciei soluţiei pronunţate de instanţa de fond constă în faptul că, după pronunţarea sentinţei atacate, contestaţia formulată de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 a fost admisă, cererea fiind avizată pozitiv de către Comisia parlamentară, urmând a fi eliberat noul certificat de revoluţionar.
2. Recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În ceea ce priveşte criticile aduse soluţiei de respingere a excepţiilor invocate în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că acestea nu au fundament legal.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile se reţine că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru a se constata refuzul nejustificat din partea autorităţilor pârâte de a-i soluţiona cererea de preschimbare a certificatului de revoluţionar. Ca urmare, astfel cum a constatat şi prima instanţă, în situaţia reclamantului nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nefiind necesară parcurgerea procedurii prealabile.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, se constată că aceasta este motivată prin prisma faptului că la momentul introducerii acţiunii nu se publicase lista finală conform prevederilor art. 19 şi 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Or, aşa cum s-a arătat anterior, reclamantul nu invocă nepublicarea în lista finală, ci reclamă refuzul autorităţii de a parcurge etapele premergătoare publicării listei finale, astfel încât acţiunea este admisibilă prin raportare la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Excepţia prematurităţii a fost, de asemenea, în mod corect, respinsă de instanţa de fond, având în vedere că după introducerea acţiunii a fost publicată lista finală, în care reclamantul nu se regăseşte, iar problema de drept dedusă judecăţii se situează, după cum am arătat, în etapa premergătoare publicării listei, solicitându-se analizarea dosarului şi emiterii avizului de către Comisie.
În ceea ce priveşte criticile formulate asupra soluţiei pronunţate pe fondul acţiunii, Înalta Curte constată că acestea sunt vădit nefondate, faţă de situaţia, necontestată de autorităţile pârâte, potrivit căreia, după pronunţarea sentinţei recurate, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor de Decembrie 1989 a admis contestaţia formulată de B.O. şi, reanalizând dosarul de revoluţionar nr. 21255, a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru preschimbarea certificatului, avizând favorabil cererea reclamantului formulată în acest sens.
Prin urmare, autorităţile pârâte au procedat, practic, la punerea în executare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, recunoscând dreptul reclamantului de a obţine preschimbarea certificatului de revoluţionar, astfel încât argumentele aduse în susţinerea cererii de recurs sunt lipsite de consecinţe în plan juridic.
În aceste condiţii, o analiză detaliată a criticilor dezvoltate pe fondul cauzei, este lipsită de eficacitate juridică, recursul urmând a fi respins ca nefondat, pentru argumentele expuse anterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, constatând sentinţa recurată legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de B.O. şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, împotriva sentinţei civile nr. 5086 din 14 decembrie 2010 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5414/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5417/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
