ICCJ. Decizia nr. 5923/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5923/2011
Dosar nr.89/39/2011
Şedinţa publică din 8 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.C. SA Rădăuţi a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea măsurilor dispuse de reprezentanţii pârâtei ca urmare a constatărilor menţionate în Nota de control încheiată în data de 03 iunie 2010 - măsuri constând în sancţionarea cu amendă contravenţională.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că în urma controlului efectuat de către reprezentanţii A.N.R.S.C. la sediul S.C."S.C." S.A. a fost încheiată Nota de control din data de 03 iunie 2010, iar la data de 16 iunie 2010, documentul intitulat "Măsuri dispuse ca urmare a constatărilor consemnate în Nota de control nr. 2302 din 03 iunie 2010", prin care societatea a fost amendată cu amendă contravenţională în cuantum de 30.000 RON, respectiv 10.000 RON.
Reclamanta a susţinut că prin actul de control nu se putea dispune măsura sancţiunii contravenţionale, ci doar măsuri de conformare, având în vedere prevederile art. 19 din Ordinul nr. 102/2007, potrivit cărora, constatarea săvârşirii unor fapte contravenţionale şi aplicarea sancţiunii pot fi consemnate numai într-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, iar nu într-o dispoziţie de măsuri întocmită cu încălcarea prevederilor legale.
Cu privire la aplicarea amenzii contravenţionale de 30.000 RON aplicată "pentru prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare al municipiului Rădăuţi, fără contract de delegare a gestiunii, conform art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/2006", reclamanta a susţinut că acest aspect nu este real, societatea reclamantă prestând până la data de 10 noiembrie 2010 la nivelul municipiului Rădăuţi serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare în baza a două contracte de concesionare, unul pentru activitatea "captare şi distribuţie apă" şi unul pentru activitatea de "canalizare-epurare", înregistrate cu nr. 3573 din 23 noiembrie 1998, contracte încheiate pe o perioadă de 10 ani, durata acestora fiind prelungită până la data de 01 iulie 2018 conform Actelor adiţionale înregistrate cu nr. 4 din 09 aprilie 2008, care au fost aprobate prin H.C.L. nr. 48 din 24 aprilie 2008 şi H.C.L. nr. 49/24 aprilie 2008.
Cu privire la cea de-a doua amendă, în cuantum de 10.000 RON, reclamanta a invocat prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice au atribuţii în ceea ce priveşte "elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciilor, a caietelor de sarcini, a contractelor de furnizare/prestare a serviciilor şi a altor acte normative locale referitoare la serviciile de utilităţi publice, pe baza regulamentelor-cadru, a caietelor de sarcini-cadru şi a contractelor-cadru de furnizare/prestare elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente".
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta este în eroare, când afirmă că în urma acţiunii de control se puteau lua doar măsuri de conformare, deoarece Regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul de activitate al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 102/2007 şi invocat de petentă, prevede la art. 19, alin. (8) că după încheierea notei de control se încheie procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
De asemenea, nu prezintă relevanţă pentru validitatea măsurilor dispuse ca urmare a controlului, faptul că acestea se regăsesc într-un alt înscris, măsuri care au menirea să ducă la eliminarea deficienţelor constatate şi restabilirea ordinii de drept prevăzută de actele normative în vigoare.
Prin Sentinţa nr. 105 din 7 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC S.C. SA Rădăuţi, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că menţionarea sancţiunii în cadrul măsurilor din actul de control nu constituie un motiv de nulitate, ce s-ar fi putut invoca doar în situaţia în care nu s-ar fi întocmit un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, potrivit art. 19 din Ordinul nr. 102/2007, emis de A.N.R.S.C. şi s-ar fi dat o interpretare în sensul că măsura dispusă prin actul de control înlocuieşte procesul-verbal.
În speţă, s-a încheiat un asemenea proces-verbal, consemnările relative la faptele contravenţionale din cadrul măsurilor dispuse ca urmare a constatărilor consemnate în Nota de control nr. 2302 din 3 iunie 2010 având doar valoarea juridică a unor măsuri de conformare în sensul art. 5 lit. f) din Ordinul nr. 102/2007, măsuri ce constituie doar un act preparator, o operaţiune administrativă, ce a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
De altfel, art. 19 alin. (8) din Ordinul nr. 102/2007 stipulează că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se încheie după ce s-a întocmit nota de control.
Împotriva Sentinţei nr. 105 din data de 7 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC S.C. SA Rădăuţi, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă şi a anulării pe cale de consecinţă a măsurilor constând în sancţionarea societăţii recurente cu amendă contravenţională cuprinse în cadrul documentului intitulat "Măsuri dispuse de reprezentanţii ANRSC ca urmare a constatărilor menţionate în Nota de control încheiată în data de 3 iunie 2010", întrucât acestea au fost dispuse în mod nelegal.
A precizat reclamanta, prin motivele cererii de recurs, că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, deoarece includerea în cuprinsul documentului intitulat "Măsuri dispuse de reprezentanţii ANRSC ca urmare a constatărilor menţionate în Nota de control încheiată în data de 3 iunie 2010" a unor măsuri de sancţionare contravine dispoziţiilor Regulamentului de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul de activitate ANRSC aprobat prin Ordinul nr. 102/2007. Or, conform art. 5 lit. g) din Regulament, prin nota de control pot fi stabilite numai măsuri şi termene de conformare, nicidecum măsuri de sancţionare. Măsurile de conformare trebuie consemnate în nota de control, care se întocmeşte la încheierea controlului, iar nu într-un act distinct întocmit la două săptămâni după efectuarea controlului, un astfel de document nefiind prevăzut de Ordinul nr. 102/2007.
Potrivit prevederilor art. 19 din Regulament, constatarea săvârşirii unor fapte contravenţionale şi aplicarea sancţiunii pot fi consemnate numai într-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, aşa cum în mod corect s-a procedat prin întocmirea procesului-verbal de contravenţie seria BT nr. 005 din 8 iulie 2010. Acest proces-verbal a fost contestat de către recurentă la Judecătoria Rădăuţi, plângerea fiind soluţionată în cadrul dosarului nr. 4712/285/2010 în sensul admiterii acesteia şi anulării actului constatator. Încheierea procesului-verbal de contravenţie confirmă faptul că sancţiunea nu poate fi aplicată decât printr-un asemenea act constatator. Măsurile cuprinse în actul premergător, chiar dacă nu pot avea decât valoarea unor măsuri de conformare, aşa cum a apreciat instanţa de fond, totuşi îmbracă forma unor măsuri de sancţionare, atât timp cât se referă la aplicarea unor amenzi contravenţionale. Din acest motiv, a considerat recurenta că includerea unor măsuri de sancţionare în cuprinsul unui act de control încalcă în mod evident dispoziţiile legale, Ordinul nr. 102/2007 fiind o reglementare emisă de către o autoritate centrală, a cărei respectare este obligatorie la nivel naţional, inclusiv de către reprezentanţii ANRSC.
În al doilea rând s-a relevat, prin recurs, că măsurile de sancţionare a societăţii reclamante au fost dispuse în mod netemeinic şi nelegal, aspecte care au fost analizate în cauza având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie. Cu privire la prima măsură dispusă constând în sancţionarea recurentei cu amendă de 30.000 RON pentru "prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare a municipiului Rădăuţi fără contract", a arătat reclamanta că acest aspect nu este adevărat. Societatea reclamantă deţinea la momentul controlului contracte pe deplin valabile, încheiate la data de 23 noiembrie 1998 pentru o perioadă de 10 ani şi prelungite conform actelor adiţionale până la data de 1 iulie 2018.
Contractele au încetat abia la data preluării efective a serviciilor de către SC A. SA Suceava, respectiv la data de 10 noiembrie 2010. De altfel, societatea recurentă a achitat contribuţia datorată la bugetul ANRSC inclusiv pentru luna octombrie 2010. Or, având în vedere că reclamanta a prestat serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare în baza unor contracte pe deplin valabile, amenda contravenţională a fost aplicată în mod nelegal. Referitor la cea de-a doua sancţiune, a arătat reclamanta că atribuţiile în ceea ce priveşte elaborarea şi aprobarea contractelor de furnizare a serviciilor revin autorităţii publice locale, iar nu societăţii recurente, astfel că nu se justifică aplicarea sancţiunii contravenţionale.
În cauza a formulat întâmpinare intimata Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică. Intimata a invocat, în prealabil, excepţia lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului, cu motivarea că o amendă nu poate produce efecte decât dacă se regăseşte într-un proces-verbal de contravenţie, iar faţă de această împrejurare recurenta nu-şi justifică interesul sau dreptul lezat. Această excepţie este neîntemeiată, interesul procesual al recurentei SC S.C. SA Rădăuţi, în formularea recursului, fiind justificat de soluţia dată de judecătorul fondului, aceea de respingere ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 lit. g) şi lit. i) din Regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul de activitate al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, aprobat prin Ordinul nr. 102/2007 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, în sensul regulamentului menţionat, prin "notă de control" se înţelege "documentul care se întocmeşte de către echipa de control, în care sunt consemnate datele, investigaţiile şi concluziile rezultate, precum şi măsurile şi termenele de conformare stabilite" (lit. g)), iar prin proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se înţelege "documentul care se încheie pentru acele fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii, a căror constatare şi sancţionare sunt de competenţa A.N.R.S.C".
În materia procedurii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, se dispune, prin art. 19 alin. (1) şi (8) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 102/2007, în sensul că "Constatarea săvârşirii contravenţiei şi aplicarea sancţiunii sunt consemnate într-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, întocmit şi semnat de către şeful echipei de control" (art. 19 alin. (1)) şi că "Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se încheie după ce s-a întocmit nota de control prevăzută la art. 17 alin. (1)" (art. 19 alin. (2)). De asemenea, se prevede, prin art. 22 alin. (1) fraza 1 din acelaşi regulament, că "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se poate face plângere în termen de 15 zile calendaristice de la data înmânării sau a comunicării acestuia".
Intimata a respectat, referitor la activitatea de control efectuată la reclamantă în anul 2010, prevederile art. 5 lit. i) şi art. 19 alin. (2) din Regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul de activitate al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală, aprobat prin Ordinul nr. 102/2007 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală. Într-adevăr, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice a întocmit, la data de 8 iulie 2010 şi pe baza constatărilor din nota de control din data de 3 iunie 2010, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria BT nr. 005 prin care reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru săvârşirea contravenţiei de prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare a municipiului Rădăuţi fără contract de delegare a gestiunii şi cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru săvârşirea contravenţiei de nerespectare a dispoziţiilor contractelor-cadru emise de A.N.R.S.C. în relaţiile cu utilizatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice prestate de SC S.C. SA Rădăuţi. Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BT nr. 005 din 8 iulie 2010 recurenta a formulat plângere contravenţională, care a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 650 din 11 februarie 2011 a Judecătoriei Rădăuţi, cu motivarea că nu au fost respectate cerinţele art. 19 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 102/2007, care stabilesc imperativ că actul de constatare şi sancţionare al contravenţiei nu a fost întocmit şi semnat de către şeful echipei de control.
Împrejurarea că în cuprinsul măsurilor dispuse ca urmare a constatărilor consemnate în Nota de control nr. 2303 din 3 iunie 2010 s-a prevăzut şi măsura sancţionării contravenţionale a operatorului SC S.C. SA Rădăuţi cu amendă de 30.000 RON pentru prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare al municipiului Rădăuţi fără contract de delegare a gestiunii şi cu amendă de 10.000 RON pentru nerespectarea prevederilor contractelor cadru emise de A.N.R.S.C. în relaţiile cu utilizatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice prestate de recurentă - măsură care într-adevăr nu este o măsură de conformare astfel cum este definită aceasta prin art. 5 lit. f) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 102/2007 ("acţiunea corectivă obligatorie, dispusă de echipa de control a A.N.R.S.C, în urma unei acţiuni de control, în vederea respectării reglementărilor legale în vigoare") - nu prezintă consecinţe juridice şi nu este de natură a vătăma vreun drept ori vreun interes legitim al reclamantei. Prin urmare, nefiind întrunite cerinţele art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiată acţiunea prin care SC S.C. SA Rădăuţi a solicitat anularea măsurilor de sancţionare contravenţională dispuse de reprezentanţii A.N.R.S.C. ca urmare a constatărilor menţionate în Nota de control încheiată la data de 3 iunie 2010.
În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi hotărârea atacată este legală şi temeinică se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC S.C. SA Rădăuţi împotriva Sentinţei nr. 105 din data de 7 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.C. SA Rădăuţi împotriva Sentinţei nr. 105 din 7 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5920/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5941/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
