ICCJ. Decizia nr. 5975/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5975/2011
Dosar nr. 4034/30/2010
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 7547/30/2009 reclamantul T.B. a chemat în judecată pârâtele Direcţia de Sănătate Publica a Judeţului Timiş şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei 2 de a emite avizul favorabil transformării postului ocupat de către reclamant ca urmare a promovării examenului organizat de pârâta 1 potrivit Procesului-verbal încheiat în data de 25 mai 2007, obligarea pârâtei 1 de a emite actul administrativ prin care se transforma postul ocupat de reclamant (post cu studii medii) în post cu studii superioare şi promovarea în clasa şi pe treapta de salarizare, în temeiul dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 6/2007 şi faptului că a promovat examenul organizat de pârâta 1 conform Procesului-verbal încheiat în data de 25 mai 2007.
În fapt, reclamantul a arătat că este funcţionar public - referent clasa III, grad superior, treapta de salarizare 1 - în cadrul pârâtei 2 Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş, fiind angajatul acestei instituţii încă din anul 1985.
A mai arătat că în anul 1985 a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii din Timişoara, iar pârâta a organizat în anul 2007, în temeiul art. 9 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 6/2007 şi Ordinul Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici nr. 1900 din 26 februarie 2007, un examen pentru promovarea în clasă. În urma promovării acestui examen, prin Adresa nr. 7812 din 29 iunie 2009, a solicitat transformarea postului din post cu studii medii în post cu studii superioare şi promovarea în clasa şi treapta de salarizare, şi anume în funcţia de inspector clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2.
Prin Adresa nr. 7812 din 8 iulie 2009 pârâta 2 i-a comunicat că pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici refuză să avizeze transformarea postului cu motivarea că „.. la data absolvirii studiilor superioare acesta nu era funcţionar public".
Prin Încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2010 instanţa a dispus disjungerea cererii având ca obiect obligarea pârâtei ANFP la emiterea avizului favorabil transformării postului şi formarea unui nou dosar.
La termenul de judecată din data de 16 iunie 2010 instanţa a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, iar prin Sentinţa civilă nr. 993 din 16 iunie 2010 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul T.B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 66 din 21 februarie 2011, Curtea de apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii reclamantului, excepţie invocată de către pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici Bucureşti.
A respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamantul T.B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Reclamantul solicită obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil în vederea transformării postului ocupat din post cu studii medii în post cu studii superioare.
- În urma promovării examenului organizat la data de 25 mai 2007, reclamantul a solicitat transformarea postului deţinut din post cu studii medii în post cu studii superioare şi promovarea în clasa şi treapta de salarizare, şi anume în funcţia de inspector clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2.
- Art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că ,,(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii’’.
Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede că ,,(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz’’.
În raport de data ţinerii examenului pentru promovare, respectiv 25 mai 2007, când reclamantul a fost declarat promovat cu un punctaj de 200 puncte, conform Proceselor-verbale nr. 7633 din 25 mai 2007, nr. 7635 din 25 mai 2007, respectiv nr. 7641 din 25 mai 2007 şi faţă de data emiterii primului refuz cu privire la transformarea postului din post cu studii medii în post cu studii superioare, respectiv - 15 iunie 2007 şi văzând că prezenta acţiune a fost introdusă la data de 23 decembrie 2009, instanţa de fond a constatat că termenul imperativ prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost depăşit, acţiunea reclamantului fiind astfel tardivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant îşi susţine criticile formulate, fără a dezvolta fiecare motiv de recurs separat, susţinând, în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a reţinut tardivitatea introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ.
Afirmă recurentul-reclamant că Adresa nr. 1025606 din 15 iunie 2007 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu i-a fost niciodată comunicată, astfel că prima instanţă nu are justificare pentru a se raporta la data emiterii acestui act, în calcularea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Mai susţine recurentul-reclamant că este greşită şi soluţia de disjungere a acestui petit de către Tribunalul Timiş, întrucât avizul solicitat de la A.N.F.P. este un act premergător emiterii actului administrativ pe care îl vizează demersul său juridic.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant susţine că excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, reţinută de instanţă pentru respingerea acţiunii, este neîntemeiată, având în vedere că Adresa nr. 1025606 din 15 iunie 2007 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în raport de care s-a calculat termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu i-a fost comunicată niciodată.
Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că promovarea examenului în clasă organizat de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş, de către recurentul T.B. a avut loc la data de 25 mai 2007.
Primul demers pe care recurentul a înţeles să îl efectueze în legătură cu transformarea postului pe care îl ocupa, în post cu studii superioare datează din 29 iunie 2009, la aproximativ 2 ani de zile de când reclamantul a constatat că promovarea examenului în clasă nu a produs, în ceea ce îl priveşte, efectul juridic urmărit şi anume transformarea postului de funcţionar public cu studii medii ocupat de reclamant într-un post de funcţionar public cu studii superioare, cu toate consecinţele decurgând din această operaţiune.
În acest context, afirmaţia recurentului că nu a cunoscut despre avizul negativ al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, nu poate fi primită, deoarece, a avut cunoştinţă, în fapt, despre situaţia potrivit căreia postul său nu a fost transformat în urma promovării examenului. Faptul că recurentul era şi este încadrat ca funcţionar public la Direcţia de Sănătate Publică Timiş i-a dat acestuia posibilitatea să facă demersuri pentru a afla detalii despre situaţia creată, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 554/2004, dezinteresul său şi statul în pasivitate timp de 2 ani de zile, neputând fi imputate instituţiei angajatoare.
În condiţiile în care, obiectul acţiunii în contencios administrativ nu vizează anularea unui act administrativ, ci, indirect, se invocă refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a finaliza procedura administrativă ulterioară examenului de promovare, termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) trebuie calculat din momentul în care reclamantul putea să valorifice rezultatul obţinut la concursul de promovare în clasă, respectiv data de 25 mai 2007.
În acest context, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, data înregistrării demersului judiciar la instanţa de contencios administrativ, respectiv 23 decembrie 2009, situându-se cu mult peste „termenul legal” astfel cum această noţiune a fost dezvoltată mai sus.
În concluzie, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.B., împotriva Sentinţei nr. 66 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5968/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5978/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
