ICCJ. Decizia nr. 6081/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6081/2011
Dosar nr.7596/105/2010
Şedinţa de la 14 decembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârile instanţelor aflate în conflict
1. Hotărârea Tribunalului Prahova
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 7596/105 din 08 decembrie 2010, reclamanţii, având calitatea de personal auxiliar de specialitate, personal conex, funcţionari publici şi personal contractual din cadrul Curţii de Apel Ploieşti au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Ploieşti, Ministerul Justiţiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând, în baza art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 328 din 09 august 2010.
În motivarea cererii, reclamanţii arată în esenţă că sunt îndeplinite cerinţele legale, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28 decembrie 2010, Ministerul Justiţiei a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei faţă de disp. art. 27 din Anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009, solicitând declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 259 din 15 februarie 201, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, soluţie motivată în esenţă de disp. art. 27 din Anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009.
2. Hotărârea Curţii de apel
La solicitarea Curţii de apel reclamanţii au depus la dosar la data de 14 septembrie 2011 prin serviciul registratură tabele cu evidenţierea separată pentru fiecare reclamant a categoriei de personal din care face parte.
În raport de acestea, la data de 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamanţii funcţionari publici şi personal contractual din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, reţinând cauza în pronunţare asupra acesteia şi asupra măsurii disjungerii, pe cale de consecinţă, a acţiunii în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamanţii personal auxiliar de specialitate şi personal conex din cadrul aceleiaşi instanţe.
Prin Sentinţa civilă nr. 5846 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a disjuns acţiunea formulată de reclamanţii personal auxiliar de specialitate şi personal conex din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, A.E., A.L., A.F.E., B.R., B.A.M., C.R., C.M., C.A., C.A., C.C., C.C., C.E., C.G., C.M., C.M.F., C.G., C.D., D.B., D.V., D.M., D.L., D.D., D.A., D.I., E.M., F.M., F.A., F.E., G.P., G.F.C., G.M., G.A.C., I.I., I.F., M.A., M.V., M.C., M.M., M.A., M.L.A.M., M.V., M.N., M.C., M.G., M.I., N.C., N.C., O.C., P.J., P.A.G., P.M.D., P.M., P.M., R.C., S.N., S.C., S.V., Ş.S., S.A.E., T.E., Ţ.D., Ţ.A., V.D., V.G., V.E., prin reprezentant Ş.S., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Ploieşti, Ministerul Justiţiei şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, urmând ca dosarul să fie înaintat la registratură, unde va primi un nou număr.
A admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S.L., C.E., B.A.M., M.C., A.C.A., B.I. şi B.R.G., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Ploieşti, Ministerul Justiţiei şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii I.M., B.E.A., I.M., M.D. şi I.L., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Ploieşti, Ministerul Justiţiei şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia litigii de muncă.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că reclamanţii solicită, în esenţă, suspendarea executării Deciziei nr. 328 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti în baza dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 şi având în vedere prevederile Legii nr. 330/2009 prin care s-a dispus diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor inclusiv sporuri şi alte drepturi salariale pentru perioada 03.07 - 31 decembrie 2010.
În raport de actul a cărui suspendare se solicită, Curtea a avut în vedere, ca şi Tribunalul Prahova, disp. art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 în conformitate cu care "(1) Personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curţii de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile".
S-a concluzionat în sensul că prin acest text de lege este conferită competenţă specială Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea plângerilor îndreptate împotriva hotărârilor colegiilor de conducere ale instanţelor, precum prezenta, numai dacă sunt formulate de persoane având calitatea de personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul instanţelor judecătoreşti, în sensul dat acestor noţiuni de dispoziţiile Legii nr. 567/2004.
În continuare instanţa a constatat că reclamanţii I.M., B.E.A., I.M., M.D. şi I.L. nu se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate şi nici în categoria personalului conex, având calitatea de personal contractual, astfel cum arată chiar reclamanţii fără a fi combătuţi de pârâţi.
În aceste condiţii, cererea acestor reclamanţi îndreptată împotriva Deciziei nr. 328 din 09 august 2010 a Preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti menţinută prin Hotărârea nr. 14 din 09 septembrie 2010 a Colegiului de conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti se încadrează în dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 330/2009 care prevede competenţa materială de a soluţiona plângerea împotriva hotărârii de soluţionare a contestaţiei ca aparţinând instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.
Prin urmare, curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în ceea ce îi priveşte pe aceşti reclamanţi în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de litigii de muncă, instanţă competentă teritorial în funcţie de domiciliul reclamanţilor, salariaţi ai Curţii de Apel Ploieşti, conform disp. art. 284 alin. (2) din C. muncii.
Aceleaşi considerente au fost reţinute de Curte, în esenţă, şi în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale, în soluţionarea cererii formulate de reclamanţii S.L., C.E., B.A.M., M.C., A.C.A., B.l. şi B.R.G., persoane care potrivit propriilor susţineri au calitatea de funcţionari publici.
Aplicând dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în conformitate cu care "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că excepţia necompetenţei materiale este întemeiată şi în privinţa acestor reclamanţi, competenţa de soluţionare a cererii lor revenind Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ.
S-a reţinut totodată existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Bucureşti şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
II. Regulatorul de competenţă
Verificând hotărârile prin care Tribunalul Prahova şi Curtea de Apel Bucureşti s-au desesizat, considerându-se instanţe necompetente material, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. şi este competentă să rezolve conflictul în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei revenind Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de drept relevante
Pentru desemnarea instanţei competente să soluţioneze acţiunea de faţă trebuie avute în vedere obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost indicate de reclamanţi - toţi angajaţi ai Curţii de Apel Ploieşti - în cererea introductivă.
Astfel, reclamanţii au cerut suspendarea executării Deciziei nr. 328 din 9 august 2010, prin care preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a decis ca salariul lor să fie diminuat cu 25% în perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Temeiul legal al cererii lor vizează dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Decizia a cărei suspendare se solicită a fost contestată de toţi reclamanţii în procedura administrativă, prin Hotărârea nr. 14 din data de 9 septembrie 2010 Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, respingându-le contestaţia.
În acest cadru apare ca excesiv de formalistă abordarea judecătorului de la Curtea de apel care a considerat oportună disjungerea cererii introductive în raport de calitatea reclamanţilor: personal auxiliar de specialitate, personal conex, funcţionari publici ori personal contractual şi, corelativ, stabilirea instanţei competente în raport de această împrejurare.
Câtă vreme actul administrativ vătămător este unic: Decizia nr. 328 din 9 august 2010 a preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti, tuturor reclamanţilor aplicându-li-se aceeaşi diminuare cu 25% a salariului, procedura de contestare administrativă a fost abordată unitar, iar cererea de suspendare a fost fundamentată pe prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră necesar ca aceasta să fie soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi.
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. se va stabili competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Ş.S., S.L. şi alţii şi pe pârâţii Curtea de Apel Ploieşti, Ministerul Justiţiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6053/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6120/2011. Contencios → |
|---|
