ICCJ. Decizia nr. 6042/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6042/2011
Dosar nr.106/59/2011
Şedinţa de la 13 decembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 21 ianuarie 2011, reclamanta Comuna Cenad a chemat în judecată pe pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Timiş, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 65 din 1 noiembrie 2010, emisă de Camera de Conturi a Judeţului Timiş, anularea încheierii nr. VI 400 din 23 decembrie 2010, emisă de Curtea de Conturi a României, şi suspendarea executării măsurilor dispuse prin punctele nr. 10 şi 11 din Decizia nr. 65 din 01 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Judeţului Timiş, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că împrejurările constatate şi măsurile dispuse de Camera de Conturi a Judeţului Timiş sunt vădit nefondate, deoarece reţin nelegalitatea unor drepturi prevăzute în convenţiile colective de muncă la nivel de unitate, care nu încalcă nicio dispoziţie legală.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, lit. a), art. 8 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 41 alin. (5) din Constituţia României, art. 7, art. 8 alin. (4), art. 24 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 236 alin. (3) şi (4), art. 238 alin. (3), art. 243 şi art. 40 alin. (2) lit. c) din C. Muncii,, art. 55 alin. (4) din Cod fiscal şi art. 2 lit. c) şi 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 147 din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ.
În considerentele sentinţei, curtea de apel a reţinut că măsurile contestate au fost stabilite prin Decizia Camerei de conturi judeţene, acesta fiind actul administrativ producător de efecte juridice, care atrage competenţa tribunalului, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ.
Curtea de apel a mai reţinut că încheierea nr. VI. 400 din 23 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Conturi a României, nu produce efecte sunt aspectul competenţei materiale.
3. Hotărârea tribunalului
Prin Sentinţa nr. 983/PI/CA din 16 septembrie 2011, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că litigiul este suspus prevederilor Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din acest activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, publicată în M. Of., partea I, nr. 832/13.12.2010.
Conform pct. 228 din Regulament, competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
În fine, tribunalul a constatat că Regulamentul este în acord şi cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, încheierea atacată fiind pronunţată de o autoritate centrală.
II. Regulatorul de competenţă
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii în contencios administrativ constă în anularea în parte a Deciziei nr. 65 din 01 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a judeţului Timiş, anularea încheierii nr. VI 400 din 23 decembrie 2010, a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ - teritoriale şi suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 10 şi 11 din Decizia nr. 65 din 01 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Judeţului Timiş.
Această decizie cuprinde măsurile dispuse pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate în urma acţiunii de audit financiar întreprinse la Primăria Comunei Cenad, conform procesului-verbal de constatare înregistrat la entitatea auditată cu nr. 3035 din 29 octombrie 2010.
Prin încheierea nr. VI 400 din 23 decembrie 2010, Comisia de soluţionare a contestaţiilor, constituită potrivit pct. 101 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 1/2009 (în vigoare la data respectivă) a respins contestaţia formulată de Primăria Comunei Cenad împotriva măsurilor dispuse la pct. 10 şi 11 din Decizia nr. 65 din 01 noiembrie 2010.
La data sesizării instanţei (21 ianuarie 2011) era însă în vigoare noul regulament privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, dată începând cu care Hotărârea nr. 1/2009, prin care fusese aprobat regulamentul anterior, a fost abrogată.
Pct. 29 din noul regulament prevede că numai cauzele aflate pe rolul instanţelor la data publicării lui în M. Of. continuă să se judece potrivit vechiului regulament. per a contrario, pentru cauzele înregistrate ulterior ar urma să fie aplicabil noul regulament, chiar dacă actele structurilor Curţii de Conturi au fost emise anterior.
Potrivit pct. 226 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituţia României, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate, "în condiţiile legii organice", iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competenţa instanţelor specializate, în stabilirea competenţei soluţionării cauzei urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ şi fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică şi în raport cu care pct. 228 se află în contrarietate.
Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, act juridic suspus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ.
Or, atât din interpretarea normelor cuprinse în vechiul regulament (pct. 98 - "contestaţia nu suspendă executarea deciziei"), cât şi din cea a normelor noului regulament (pct. 210 - "contestaţia suspendă executarea deciziei până la soluţionarea ei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor"), rezultă că actul cu caracter executoriu care conţine măsurile de restabilire a legalităţii şi regularităţii este Decizia camerei de conturi judeţene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluţionată contestaţia administrativă prealabilă sesizării instanţei.
În consecinţă, reţinând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a Curţii de Conturi la nivel judeţean, în temeiul art. 22 pct. (5) C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Comuna Cenad, Primarul Comunei Cenad, Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6040/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6053/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
