ICCJ. Decizia nr. 6120/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6120/2011
Dosar nr.4393/2/2010
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele SC "R.D." S.A. şi SC "E.D." S.A. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate şi Societatea Naţională a A.M. S.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de primul pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că au încheiat cu Societatea Naţională a A.M. S.A. contractele de vânzare-cumpărare a apei minerale naturale nr. 15933/1996 şi nr. 16828/1997, iar părţile au stabilit de comun acord preţul apei minerale la sursă. În cuprinsul acestor convenţii s-a prevăzut faptul că modificarea preţului apei se poate face numai pe baza acordului de voinţă al părţilor, exprimat în scris şi consemnat într-un act adiţional.
Reclamantele au susţinut că avizul contestat este nelegal, întrucât a fost emis ca urmare a propunerii unilaterale formulate de Societatea Naţională a A.M. S.A. şi stabileşte un preţ unic şi nu un preţ maximal, după cum se prevede în art. 4 alin. (1) din OUG nr. 121/2003.
În plus, avizul contestat nu a avut la bază acordul Guvernului cerut de art. 2 alin. (2) din OUG nr. 36/2001.
În întâmpinările formulate în cauză, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii reclamantelor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 480 din 25 ianuarie 2011, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantelor SC "R.D." S.A. şi SC "E.D." S.A.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Art. 2 alin. (1) din OUG nr. 36/2001 nu prevede posibilitatea ajustării sau avizării preţurilor ca urmare a negocierii dintre producători şi beneficiari.
În speţă, ajustarea preţului s-a realizat pe baza solicitării formulate de pârâta Societatea Naţională a A.M. S.A., în acord cu dispoziţia normativă anterior arătată.
Totodată, a fost avizat un nivel maximal al preţului de livrare, ceea ce presupune posibilitatea practicării unui preţ sub această limită, în condiţiile reglementărilor din domeniul concurenţei.
De asemenea, prin adresa nr. 20 D/795/CZ din 21 septembrie 2009, Secretariatul General al Guvernului a comunicat autorităţii emitente aprobarea modificării preţului apei minerale.
În fine, Curtea de Apel a arătat că modul în care pârâta Societatea Naţională a A.M. S.A. a înţeles să se prevaleze de avizul contestat constituie o problemă de drept privat, ce ţine de executarea contractelor. Această chestiune nu este efectul direct al avizului, întrucât acesta nu conţine nicio dispoziţie prin care să impună agenţilor economici modificarea unilaterală a contractelor aflate în derulare. Conduita pârâtei Societatea Naţională a A.M. S.A., în măsura în care contravine clauzelor contractuale, poate fi sancţionată pe calea dreptului comun, iar nu prin anularea avizului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele SC "R.D." S.A. şi SC "E.D." S.A., care au solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii şi anulării avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentele au susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din OUG nr. 36/2001.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurente următoarele critici de nelegalitate:
1) Prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că textul normativ anterior indicat prevede că, înainte de avizarea oricărui tip de preţ, este obligatorie informarea Guvernului şi acordul acestuia; Ministerul Finanţelor Publice poate aviza ulterior numai un preţ maximal al produsului apă minerală la sursă pentru consum alimentar şi nicidecum un preţ unic.
În cauză, nu există acordul Guvernului care trebuia dat înainte de emiterea avizului aflat în discuţie.
Simpla indicare în cuprinsul avizului contestat a unei adrese emise de către Secretariatul General al Guvernului prin care s-ar fi comunicat autorităţii emitente aprobarea modificării preţului apei minerale nu valorează îndeplinirea cerinţei impuse de art. 2 alin. (2) din OUG nr. 36/2001.
2) Necesitatea negocierii între producători şi beneficiari în scopul ajustării sau avizării preţurilor rezultă în mod implicit, din coroborarea art. 2 alin. (1) din OUG nr. 36/2001 cu alte articole din această ordonanţă.
Din analiza acestui text normativ rezultă faptul că preţurile produselor şi tarifele serviciilor prevăzute la art. 1 se pot ajusta pe baza cererilor de ajustare primite de la producători sau autorităţi de reglementare, după caz, dacă parametrul de ajustare se modifică cu cel puţin 5% faţă de nivelul existent la data precedentei ajustări.
În speţă, cererea de ajustare depusă de intimata Societatea Naţională a A.M. S.A. nu a fost făcută în condiţiile impuse de art. 2 alin. (2) teza a II-a din OUG nr. 36/2001, întrucât aceasta nu a dovedit intervenţia unor condiţii obiective care să justifice formularea sa.
3) Avizul contestat a fost dat cu încălcarea prevederilor normative anterior enunţate, deoarece Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate a avizat o propunere unilaterală de preţ venită din partea Societăţii Naţionale a A.M. S.A.
Aşadar, societatea intimată nu a respectat obligaţia contractuală de a solicita beneficiarelor opinia în legătură cu modificarea preţului.
Intimata Societatea Naţională a A.M. S.A. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă anularea avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate la solicitarea Societăţii Naţionale a A.M. S.A. privind stabilirea preţului la "apa minerală naturală la sursă - pentru consum alimentar", la livrare, exclusiv TVA, la 30,77 RON /1000 litri.
În cuprinsul avizului se precizează faptul că modificarea preţului s-a făcut în temeiul art. 4 alin. (1) din OUG nr. 36/2001, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 262/2009 privind majorarea taxelor şi redevenţelor miniere, care au condus la majorarea structurală a costurilor de producţie.
Prima critică de nelegalitate formulată de recurentă nu poate fi primită, întrucât preţul avizat în cauza de faţă nu este un preţ unic, ci unul maximal, în limita căruia se poate manifesta concurenţa.
Acordul Guvernului a fost obţinut anterior emiterii avizului contestat, mai precis, în şedinţa de Guvern din data de 2 septembrie 2009, când a fost aprobat Memorandumul cu tema "Modificarea preţului apei minerale la sursă, carbogazoasă şi plată, pentru consum alimentar la nivelul de 30,77 RON /1000 litri exclusiv TVA pentru livrările din toate perimetrele de exploatare SNAM S.A." Această decizie a fost comunicată prin adresa nr. 20 D/795/CZ din 21 septembrie 2009 întocmită de Secretariatul General al Guvernului. Avizul aflat în discuţie a fost emis în data de 22 septembrie 2009, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2) din OUG nr. 36/2001.
Nici cea de-a doua critică de nelegalitate nu poate fi primită, deoarece cadrul normativ indicat de recurentă nu prevede posibilitatea ajustării sau avizării preţurilor ca urmare a negocierii dintre producători şi beneficiari.
Cererea de ajustare depusă de intimata Societatea Naţională a A.M. S.A. a fost făcută în condiţiile impuse de art. 2 alin. (2) teza a II-a din OUG nr. 36/2001. Intervenţia unor condiţii obiective care să justifice formularea sa rezultă din expunerea de motive din cuprinsul Memorandumului anterior individualizat. Mai precis, este vorba despre majorarea taxelor şi redevenţelor miniere, în conformitate cu prevederile Legii nr. 262/2009 pentru aprobarea OUG nr. 101/2007 pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003 şi a Legii petrolului nr. 238/2004.
Nici ultima critică de nelegalitate formulată de recurentă nu este fondată pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, OUG nr. 36/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 205/2002, reglementează stabilirea şi ajustarea preţurilor şi tarifelor pentru produsele şi serviciile care se realizează, respectiv, se prestează în ţară în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special şi al celor care se execută de către regiile autonome. Aceste produse şi servicii sunt prevăzute în anexa ordonanţei în care este nominalizată şi apa minerală la sursă.
Ordonanţa aflată în discuţie are efecte asupra contractelor de vânzare-cumpărare nr. 15933/1996 şi nr. 16828/1997, întrucât prin această reglementare s-a schimbat regimul juridic al produsului ce constituie obiectul convenţiilor (apa minerală naturală la sursă pentru consum alimentar).
Cu toate acestea, nu se poate susţine că a avut loc o încălcare a prevederilor art. 969 C. civ., întrucât OUG nr. 36/2001 produce efecte numai pentru viitor, adică din momentul intrării sale în vigoare.
Avizul contestat în cauza de faţă a fost emis de către intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate în conformitate cu OUG nr. 36/2001, astfel cum a fost modificată şi completată, şi cu necesitatea protejării interesului naţional în valorificarea produselor cu caracter de monopol natural şi al celor supuse prin lege unui regim special.
De menţionat faptul că, prin HG nr. 669/2001 (emisă în aplicarea OUG nr. 36/2001), Guvernul a legiferat formula de ajustare, criteriile şi modalităţile concrete de ajustare a preţurilor la activităţile care intră sub incidenţa acestui act normativ.
În plus, în art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea concurenţei nr. 21/1996 se prevede că preţurile şi tarifele practicate de regiile autonome, precum şi cele practicate în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural sau al unor activităţi economice supuse prin lege unui regim special se stabilesc cu avizul Consiliului Concurenţei.
Totodată, art. 1 din OUG nr. 36/2001 dispune că produsele şi serviciile care se prestează în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special (...) ale căror preţuri şi tarife se stabilesc şi se ajustează cu avizul Consiliului Concurenţei sunt prevăzute în anexa, care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Prin OUG nr. 178/2001, anexa la OUG nr. 36/2001 a fost completată cu produsul "apa minerală naturală la sursă".
Fiind vorba despre un bun aflat în proprietatea publică a statului şi despre necesitatea protejării interesului general, prin cadrul normativ aflat în vigoare au fost aduse limitări principiului libertăţii contractuale.
Mai exact, modificarea preţului la produsul în discuţie era permisă, deoarece, la încheierea contractelor, părţile au prevăzut o "clauză de impreviziune". Astfel, în art. 9 alin. (5) (contractul nr. 16828/1997) şi, respectiv, art. 10 alin. (5) (contractul nr. 15933/1996) s-a stipulat faptul că "preţul de vânzare se va modifica la intervale corelate cu influenţele din economie, cât şi în cazul schimbării structurii acestuia, cumpărătorul obligându-se să plătească cantităţile contractate şi suplimentare la noul preţ".
Prin urmare, la momentul semnării celor două contracte anterior individualizate, părţile au acceptat o eventuală majorare de preţ.
De menţionat faptul că, sunt incidenţa OUG nr. 36/2001, intră toţi agenţii economici titulari ai actelor de dare în administrare sau concesionare, autorizate de ANRM, conform Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările ulterioare, care au obligaţia de a practica preţuri stabilite/ajustate cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
Aşadar, se poate aprecia că intimata Societatea Naţională a A.M. S.A. nu avea obligaţia de a proceda la solicitarea acordului recurentelor înainte de emiterea avizului, ci doar de a le notifica noul preţ şi, totodată, de a le proba creşterea preţului, conform contractelor încheiate.
Pentru îndeplinirea acestei obligaţii, în speţă, s-a emis notificarea nr. 5537 din 24 septembrie 2009.
În altă ordine de idei, nu poate fi vorba nici despre caracterul unilateral al avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 şi nici a avizării de către Ministerul Finanţelor Publice a unei propuneri unilaterale de preţ venită din partea intimatei Societatea Naţională a A.M. S.A., întrucât, în domeniul aflat în discuţie, iniţiativa aparţine statului, prin ministerul de resort, care are competenţa de a face propuneri legislative.
Ca atare, intervenind pe calea stabilirii preţurilor pentru categoria de produse/servicii ce aparţin domeniului public al statului supuse unui regim special, prin adoptarea OUG nr. 36/2001 şi OUG nr. 178/2001, legiuitorul impune produsului comercializat, în baza contractului încheiat, regim obligatoriu în privinţa preţului, motiv pentru care, prin adoptarea avizului contestat, părţile au o obligaţie de conformare, independent de negocierea unor clauze contractuale cu caracter privat cu alt conţinut.
De altfel, în baza avizului analizat şi a actelor adiţionale la cele două contracte, intimata Societatea Naţională a A.M. S.A. a emis facturi care au fost achitate de către recurente.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC "R.D." SA Oradea şi SC "E.D." SA Oradea împotriva Sentinţei nr. 480 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6081/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6127/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
