ICCJ. Decizia nr. 6132/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6132/2011
Dosar nr.4660/2/2010
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta H. (născută S.) A..
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta H.A. este membru al Consiliului Local al Oraşului Jibou, iar conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h).
Reclamantul a învederat că din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/ 2478 din 12 august 2009, precum şi din înscrisurile ataşate acţiunii, rezultă că pârâta H.A. a fost recrutată la data de 23 martie 1982, când a semnat angajamentul, sub numele conspirativ "Z.", pentru încadrarea informativă a cetăţenilor români şi străini care se cazează la H.S..
Astfel, pârâta a semnalat organelor de securitate informaţii despre persoane din mediul său de lucru care "colportează ştiri transmise de P.R. "E.L.", precum şi informaţii referitoare la legăturile în afara cadrului oficial dintre cetăţenii români şi cei străini. Se mai arată că prin furnizarea acestor informaţii, pârâta a conştientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare, iar aceste informaţii au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 coroborate cu art. 31 alin. (1) şi art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008.
b) întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta A.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, arătând, în esenţă, faptul că nu a fost niciodată instruită în sensul arătat în documentele invocate de către reclamantă şi nu a acceptat întâlniri pentru a furniza informaţii. Mai susţine că singurele înscrisuri pe care le-a scris şi semnat sunt Angajamentul din data de 23 martie 1982 şi Nota informativă din 10 august 1982, iar celelalte rapoarte informative sunt înscrisuri olografe semnate de lucrători ai securităţii, care nu au fost întocmite pe baza informaţiilor furnizate de aceasta.
Pârâta menţionează că motivele pentru care a fost propusă drept colaboratoare a Securităţii sunt faptul că la data respectivă lucra într-un mediu unde venea frecvent în contact cu publicul şi familia sa avea legături apropiate cu persoane stabilite în R.F.G., iar documentele pe care le-a scris şi semnat nu conţin nicio informaţie de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare şi la libertatea opiniilor, dreptului la liberă circulaţie, precum şi dreptului la viaţă privată, fiind date şi semnate ca urmare a presiunilor făcute de reprezentanţii organelor care răspundeau la acea vreme de siguranţa Statului.
c) sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 776 din 2 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâta H. (fostă S.) A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtei.
Din probele administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentul semnat de pârâtă la data de 23 martie 1982, notele şi rapoartele informative depuse la dosar, reiese că prima condiţie impusă de dispoziţiile legale menţionate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâta furnizând informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat.
Este de notorietate faptul că legăturile cu cetăţeni străini, în afara cadrului legal, erau privite cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că astfel, cetăţenii români puteau oferii informaţii despre situaţia economică şi socială a României, destrămând astfel barierele informaţionale controlate de partid. Pe cale de consecinţă, şi furnizarea unor informaţii de această natură, se referă la activităţi îndreptate împotriva regimului comunist.
Notele şi rapoartele informative ale pârâtei au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, furnizarea acestor informaţii către organele de securitate expunând persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ei, vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, informaţiile furnizate de pârâtă despre gestionarul magazinului care colporta ştirile postului de radio "E.L." au generat încadrarea acestuia cu reţeaua informativă, iar cele referitoare la cuplul de cetăţeni vest - germani au fost exploatate pe linia Biroului III, în atenţia căruia se aflau aceste persoane.
Curtea a reţinut astfel, că prin informaţiile furnizate, pârâta a îngrădit dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă circulaţie a persoanelor vizate în notele şi rapoartele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securităţii, fiind astfel îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Susţinerile pârâtei în sensul că prin informările date nu a oferit informaţii de natură să dăuneze persoanelor urmărite, singurele înscrisuri pe care le-a scris şi semnat fiind Angajamentul şi Nota informativă din data de 10 august 1982, nu pot fi reţinute.
Dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 24/2008 prevăd că este colaborator persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, dar şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Ca atare, pentru constatarea calităţii de colaborator în accepţiunea OUG nr. 24/2008, nu prezintă relevanţă durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea (atât materiale olografe, cât şi relatări verbale consemnate în scris de către lucrătorii operativi) sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârâtă prin care a furnizat informaţii, fiind relevant aspectul că prin furnizarea de informaţii au fost încălcate drepturi sau libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite.
Împrejurarea că pârâta colabora cu Securitatea şi pentru aceasta oferea informaţii despre persoane din mediul său de lucru care comentau ştiri transmise de postul de radio "E.L.", sau care intrau în contacte cu cetăţenii străini în afara relaţiilor de muncă, sunt suficiente pentru a constata că pârâta a încălcat dreptul la viaţă privată a celor urmăriţi.
Curtea a înlăturat şi argumentele pârâtei referitoare la faptul că a fost constrânsă de organele de securitate să semneze angajamentul, în considerarea conţinutului angajamentului său din 23 martie 1982 şi a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza a IV-a din OUG nr. 24/2008, care nu condiţionează de stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii existenţa unor dovezi referitoare la transmiterea unor informaţii de natura celor relevate de pârâtă.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta H.A.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că motivarea instanţei se întemeiază, în principal, pe două presupuse situaţii pe care le-ar fi relatat ofiţerului de securitate, respectiv cazul soţilor S.I. şi E. şi cazul cetăţeanului de etnie maghiară C.A., care ar fi avut ca efect îngrădirea dreptului la viaţa privată şi la libera circulaţie a persoanelor vizate.
S-a arătat că instanţa de fond a reţinut susţinerile intimatului-reclamant din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
A precizat că în ceea ce îi priveşte pe K.W. şi M., familia acestora locuia vizavi de casa bunicilor săi, însă nu a fost niciodată în relaţii de prietenie cu aceştia, nu a fost niciodată în casa lor şi nici aceştia la ea în casă. Informaţiile pretins a fi transmise erau de notorietate, fiind cunoscute de toată lumea care locuia în zonă. S.I. şi E. erau finii săi. Despre împrejurarea că aceştia urmau să vină în România în acea perioadă ştiau mai multe persoane, acest fapt fiind relatat de către tatăl ei.
A menţionat că pe V.M. şi pe M.G. nu îi cunoştea, nu ştie cine sunt aceste persoane.
În ceea ce priveşte relatările despre persoanele care intrau şi ieşeau din H.S., a arătat că nu a fost niciodată angajata acestui hotel.
În ceea ce o priveşte pe P.G., aceasta era vecină cu bunicii săi, se întâlneau din când în când, iar aceasta nu ţinea secretă relaţia pe care ea o avea cu persoana respectivă, fiind evident ca nota informativă existentă în dosar a scris-o la presiunile făcute de reprezentanţii Securităţii.
Recurenta a arătat că singurele înscrisuri scrise şi semnate sunt Angajamentul din data de 23 martie 1982 şi Nota informativă dată de "Z." în data de 10 august 1982 despre P.G..
Toate celelalte rapoarte informative sunt înscrisuri olografe semnate de cap. Z.L., fiind întocmite de acesta, relatările făcute fiind cunoscute de foarte multă lume, poate chiar de ofiţerul de securitate nemijlocit.
De asemenea, s-a susţinut că informaţiile menţionate ca temei al cererii de chemare în judecată nu erau apte de a avea ca urmări încălcarea, limitarea unor drepturi fundamentale ale omului şi nici nu au avut asemenea urmări.
b) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte examinând cauza, probele şi motivele de recurs reţine:
Recurenta H.A. a fost recrutată de organele de securitate în calitate de colaboratoare, a semnat un angajament, iar ulterior a furnizat informaţii sub forma unor note scrise personal de aceasta cât şi relatări verbale, consemnate de ofiţerul de securitate.
În vederea stabilirii calităţii de colaborator al Securităţii se cer, prin prisma reglementării normative cuprinse în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, a fi îndeplinite două condiţii, respectiv furnizarea de informaţii, iar prin informaţii să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţă, aşa cum a stabilit instanţa de fond, recurenta-pârâtă a furnizat informaţii organelor de securitate referitoare la mai mulţi cetăţeni, informaţii exploatate de organele de profil.
Prin Nota aflată la dosarul de fond, s-au furnizat informaţii cu privire la numita P.G. potrivit cărora aceasta ar urma să se căsătorească cu un arab.
Din rapoartele informative întocmite de ofiţerii de securitate aflate la dosarul de fond rezultă că recurenta-pârâtă relata acestora despre relaţiile unor peroane, precum numitele M.G., S.A., etc., care aveau legături cu străinii sau comercializau bunuri de provenienţă străină.
Aceste informaţii erau de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, cum este dreptul la liberă circulaţie sau încălcarea dreptului la viaţa privată, consacrate în actele internaţionale.
Relaţiile cu cetăţenii străini erau potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apreciate de autorităţile din acea vreme ca o manifestare împotriva regimului, cu consecinţe multiple în plan profesional, familial şi chiar penal.
Susţinerile recurentei potrivit cărora nu a cunoscut pe unele dintre persoanele la care se face referire în rapoartele ofiţerilor sunt simple afirmaţii, nedovedite, cu precizarea că atât faptele pozitive cât şi cele negative, trebuiau probate.
Înscrisurile aflate la dosar nu probează elemente care ar fi fost de natură să circumstanţieze furnizarea informaţiilor prin lipsa de vinovăţie provenind din constrângerea morală exercitată asupra persoanei celui ce furniza informaţiile.
În aceste circumstanţe, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, instanţa de fond explicând pentru fiecare situaţie în parte motivele pentru care a apreciat existenţa acestor condiţii, conţinutul notelor şi rapoartelor, motiv pentru care nu se mai impune reluarea detaliată a stării de fapt.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de H.A., sentinţa primei instanţe fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de H.A. împotriva Sentinţei civile nr. 776 din 2 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6131/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6160/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
