ICCJ. Decizia nr. 6131/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6131/2011
Dosar nr. 9/42/2011
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Buzău solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată şi, pe cale de consecinţă, să anuleze Decizia nr. 928 din 10 -11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Barourilor din România şi Decizia nr. 66 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Buzău, să dispună obligarea pârâţilor să emită o nouă decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi să-l înscrie pe tabloul avocaţilor definitivi.
Pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Curtea de Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 74 din 2 martie 2011, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că actele administrative atacate sunt legale, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că îndeplineşte condiţia impusă de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, respectiv că are o vechime de cel puţin 10 ani în una din funcţiile de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult.
În concret, reclamantul a obţinut diploma de licenţă în luna februarie 2001, dată de la care putea să exercite în mod legal funcţia de consilier juridic sau jurisconsult. De la acest moment şi până la data de 16 iulie 2010, când a formulat la Baroul Buzău cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, au trecut doar 9 ani şi 5 luni; ca atare, reclamantul nu putea să desfăşoare activitate de consilier juridic timp de 14 ani, 3 luni şi 20 zile, după cum acesta a susţinut.
Perioada în care reclamantul a fost cadru militar şi a îndeplinit o funcţie juridică, conform art. 208 lit. a) C. proc. pen., nu poate fi luată în calcul, întrucât la acel moment nu era licenţiat al Facultăţii de Drept.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.M., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat de către recurent că prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că definitivarea sa în funcţia de consilier juridic s-a făcut cu luarea în considerare a perioadei în care a fost cadru militar la UM 01140 Lugoj şi a îndeplinit o funcţie juridică, conform dispoziţiilor art. 8 -10 din Legea nr. 514/2003 şi ale art. 14 -16 şi art. 23 din Statutul profesiei de consilier juridic.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin Decizia nr. 66 din 23 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Buzău a fost respinsă cererea recurentului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât are o vechime mai mare de 10 ani în funcţia de consilier juridic şi îi sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Prin Decizia nr. 928 din 10 -11 decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Barourilor din România a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de recurent împotriva deciziei anterior individualizate.
Conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (în forma în vigoare la data formulării de către recurent a cererii de primire în profesia de avocat, respectiv 16 iunie 2010), poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Ca atare, dispoziţia legală anterior citată enumeră limitativ categoriile de jurişti cărora li se recunoaşte dreptul de a fi primiţi în profesia de avocat, cu scutire de examen. Prin urmare, nu poate fi vorba despre funcţiile echivalente celei de consilier juridic.
Recurentul a obţinut diploma de licenţă în luna februarie 2001, iar de la acest moment putea fi angajat în funcţia de consilier juridic sau jurisconsult.
De la data obţinerii diplomei şi până la data formulării cererii de primire în profesia de avocat sunt 9 ani şi 5 luni, adică sub pragul legal instituit de norma aflată în discuţie.
În concret, din carnetul de muncă al recurentului rezultă că acesta a fost angajat consilier juridic la SC "A." Râmnicu Sărat la data de 21 iunie 2005 şi i s-a desfăcut contractul de muncă la data de 1 iulie 2010, având o vechime de 5 ani şi 10 zile.
În plus, din adeverinţa nr. 10 din 23 iunie 2005 eliberată de SC "C." SRL Râmnicu Sărat, rezultă că recurentul a îndeplinit funcţia de consilier juridic de la data de 3 martie 3003 până la data de 16 iunie 2005, având o vechime de 2 ani, 3 luni şi 13 zile.
De asemenea, recurentul a profesat ca jurist, în baza convenţiei civile încheiate cu SC "Z.C." SRL Focşani, în perioada 7 februarie 2001 - 18 februarie 2003, adică 2 ani şi 11 zile.
Prin urmare, în total, recurentul a desfăşurat activitate de consilier juridic o perioadă de 9 ani, 4 luni şi 3 zile, motiv pentru care soluţia pronunţată cu privire la cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen este legală.
Problema aflată în divergenţă în prezenta cauză este aceea dacă poate fi luată în calcul şi perioada în care recurentul a avut calitatea de cadru militar la UM 01140 Lugoj şi a îndeplinit o funcţie juridică, conform dispoziţiilor art. 208 lit. a) C. proc. pen., după cum rezultă din adeverinţa nr. 142 din 1 ianuarie 1996 emisă de această unitate militară.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că această perioadă nu poate fi luată în calcul, întrucât, pe de o parte, la acel moment recurentul nu era licenţiat în drept, iar pe de altă parte, enumerarea făcută în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 este limitativă şi ea nu se referă la funcţiile asimilate celei de consilier juridic.
Mai mult decât atât, după cum a arătat şi judecătorul de fond, art. 2 alin. (2) din Normele metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei, în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu stagiu în funcţii civile, norme aprobate prin HG nr. 498/2004, impune condiţia ca din dosarul personal al titularului să rezulte că este licenţiat al unei facultăţi de drept şi că a îndeplinit, potrivit fişei postului, atribuţiile prevăzute de Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea funcţiei de consilier juridic.
Ca atare, sunt asimilaţi consilierilor juridici şi li se echivalează stagiul efectuat acestei profesii numai funcţiilor militare şi celor specifice poliţiei, celor care în mod efectiv au îndeplinit şi îndeplinesc funcţia de consilier juridic în MAI, efectuând activităţi specifice acestei profesii.
Or, în speţa de faţă, activitatea desfăşurată de recurent în calitate de cadru militar la UM 01140 Lugoj nu poate fi asimilată cu cea a consilierului juridic, în condiţiile în care acesta nu era licenţiat al unei facultăţi de drept.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la 400 RON cheltuieli de judecată către intimata Uniunea Naţională a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva Sentinţei nr. 74 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 400 RON cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6127/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6132/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
