ICCJ. Decizia nr. 6156/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6156/2011
Dosar nr. 187/2/2007*
Şedinţa publică de la 20 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2713 din 4 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile şi tardivităţii acţiunii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Giurgiu prin primar împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Giurgiu şi a obligat pârâtul să vireze către bugetul local al Municipiului Giurgiu suma de 3.440.927.30 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de branşament alimentare cu apă şi alte utilităţi la locuinţele sociale construite în Municipiul Giurgiu.
În motivarea sentinţei se reţine că excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată, deoarece la data formulării acţiunii, 25 iulie 2002, era în vigoare Legea nr. 29/1990, care nu prevedea procedura concilierii în ceea ce privesc contractele administrative, iar obiectul cauzei nu este anularea unui act administrativ, ci pretenţii izvorâte dintr-un contract calificat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul soluţionării unui conflict de competenţă în cauză, ca fiind un contract administrativ.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.L.P.T.L. devenit prin reorganizare Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, instanţa reţine că raportul juridic dedus judecăţii priveşte neexecutarea contractului încheiat între Consiliul Judeţean Giurgiu şi Consiliul Local Giurgiu nr. 4149/7783 din 29 martie 2000, respectiv din 29 martie 2000 prin care Consiliul Judeţean Giurgiu delegă Consiliului Local să preia, în calitate de beneficiar direct, obligaţiile Consiliului Judeţean Giurgiu, ce decurg din Convenţia încheiată cu M.L.P.A.T. şi care la rândul lor, decurgeau din contractul încheiat cu M.L.P.A.T. şi M.K.
În cauza de faţă, reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar, în numele Consiliului Local Giurgiu s-a adresat instanţei de judecată solicitând să se constate neexecutarea obligaţiei asumate prin acest contract de către Consiliul Judeţean Giurgiu de virare către bugetul local al Municipiului Giurgiu a sumei de 28.539.638.000 lei (ROL), reprezentând c/v lucrărilor de branşament alimentare cu apă şi alte utilităţi la locuinţele sociale construite în Municipiul Giurgiu.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat ca fiind întemeiate pretenţiile reclamantului Municipiul Giurgiu, pentru următoarele argumente de fapt şi de drept:
La data de 22 decembrie 1998 s-a încheiat contractul nr. 1 intre M.L.P.A.T. (ulterior M.L.P.T.L., M.T.C.T. şi M.D.R.T.) în calitate de investitor şi societatea comerciala M.K.J.V. in calitate de antreprenor, urmare a licitaţiei câştigate de către antreprenor, atât contractul, cât şi licitaţia în urma căreia a fost încheiat contractul, având la bază H.G. nr. 687/1997, finanţarea obiectivului „ proiectare şi execuţie de alimentari cu apă şi locuinţe sociale” fiind asigurată din credite externe.
Convenţia încheiată la 16 decembrie 1998 între M.L.P.A.T. şi Consiliul Judeţean Giurgiu, a fost încheiata sub condiţia suspensiva a încheierii contractului cu antreprenorul M.K.J.V., câştigătorul licitaţiei, iar Consiliul Judeţean Giurgiu a încheiat cu reclamantul Municipiul Giurgiu, Convenţia din 29 martie 2000 prin care delegă la rândul său, pe aceasta din urma, să preia, în calitate de beneficiar direct, obligaţiile Consiliului Judeţean Giurgiu, ce decurg din Convenţia încheiata cu M.L.P.A.T. şi care la rândul lor, decurgeau din contractul încheiat cu M.L.P.A.T. şi M.K.
Aşa cum s-a reţinut, litigiul de faţă vizează exclusiv îndeplinirea obligaţiilor asumate, în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de branşament şi a altor utilităţi contractate şi obligaţia corelativa, de plata a acestora, din sursele de finanţare provenite din creditele externe aprobate prin H.G. nr. 687/1997 puse la dispoziţia investitorului M.T.C.T., de către Consiliul Judeţean Giurgiu, fiind reprezentantul delegat al acestuia.
Consiliul Judeţean Giurgiu a susţinut în esenţă că, indiferent de valoarea lucrărilor de branşament, Consiliul Judeţean Giurgiu nu are absolut nici o obligaţie contractuală faţă de reclamanta Consiliul Local Giurgiu, care prin convenţia din 29 martie 2000 încheiată cu Consiliul Judeţean Giurgiu şi-a asumat exercitarea şi finanţarea lucrărilor de branşament.
Potrivit Capitolului 5 din contractul din 22 decembrie 1998, articolul 5.5, Investitorul (M.T.C.T.) trebuie să asigure antreprenorului, în conformitate cu graficul de realizare şi fără nici o cheltuială pentru antreprenor, următoarele: a) terenurile necesare pentru executarea lucrărilor (.) şi b) posibilitatea de branşare la reţelele de utilităţi (apă, gaz, electricitate, canalizare, etc.), în vederea utilizării lor provizorii de către antreprenor, în cadrul fiecărui obiectiv";.
Alineatul ultim al articolului 5.5 din contract prevede că toate costurile de branşare la astfel de utilităţi temporare, precum şi al aparaturii de contorizare necesare, vor fi suportate de antreprenor.
Părţile au mai stipulat prin articolului 1.8 faptul că cedarea contractului este interzisă pentru ambele părţi contractante, iar prin Anexa 1 s-a convenit că reprezentantul investitorului poate delega unele din responsabilităţile sale reprezentantului delegat al investitorului, cu excepţia celor expres prevăzute a nu fi delegate, prin reprezentanţii delegaţi a investitorului înţelegându-se „angajaţii investitorului sau cei ai Autorităţii Locale, Consiliul Judeţean sau Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, sau al altei organizaţii”.
Printre acţiunile ce se puteau îndeplini de către reprezentantul delegat al investitorului se numără şi punerea la dispoziţia antreprenorului a terenului şi a utilităţilor sale pentru zonele de lucru.
Prin urmare, realizarea utilităţilor nu excede prevederilor contractului ci constituie prevedere contractuală, o obligaţie ce incumbă investitorului şi pe care acesta a înţeles să o delege reprezentantului său delegat, potrivit contractului încheiat cu Consiliul Judeţean Giurgiu.
În lipsă de stipulaţie contrară, atât în H.G. nr. 687/1997, cât şi în Contractul din 22 decembrie 1998, nu se poate susţine că realizarea branşamentelor la reţelele de utilităţi excede finanţării, realizarea utilităţilor intrând în cadrul finanţării creditului extern de 60 mii. dolari SUA destinat proiectării şi execuţiei locuinţelor sociale, fiind preluată apoi prin Convenţia din data de 11 martie 1999 şi de Consiliul Judeţean Giurgiu.
Faptul că prin caietul de sarcini întocmit cu ocazia ţinerii licitaţiei nu se prevedea această obligaţie, nu contrazice cu nimic cele reţinute mai sus, deoarece această obligaţie, de realizare a utilităţilor nu cade în sarcina ofertantului câştigător al licitaţiei (antreprenorul), ci în sarcina investitorului, negăsindu-şi raţiunea includerea acestuia în caietul de sarcini.
Din probele administrate, interogatorii, înscrisuri (contracte, PV de recepţie) raportul de expertiză contabilă, rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, valoarea totală a lucrărilor de branşament şi a altor utilităţi contractante şi executate fiind în sumă de 34.409.273.000 lei, în timp ce pârâtul, parte contractantă, Consiliul judeţean Giurgiu, nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă, de plată a acestora, din sursele de finanţare provenite din creditele externe aprobate prin H.G. nr. 687/1997 puse la dispoziţia investitorului M.T.C.T.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Giurgiu, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- instanţa de fond în mod eronat a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile. Astfel, deşi reţine că îndeplinirea procedurii prealabile este aplicabilă speţei de faţă şi că aceasta s-ar fi îndeplinit la data de 27 iunie 2002, nu ţine cont că procedura de conciliere a fost îndeplinită la mai mult de doi ani de la data contestaţiei;
- în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, deşi acesta dispunea de sursele de finanţare provenite din creditele externe aprobate prin H.G. nr. 687/1997;
- pe fondul cauzei instanţa de fond a interpretat greşit clauza contractuală trecută la Cap. 2, art. 2.1. alin. (2) – Obligaţiile Consiliului Local Giurgiu, considerând că aceasta se referă la branşările definitive la utilităţi, deşi obiectul acesteia îl reprezintă doar branşarea şi racordarea la reţelele de utilităţi (apă, gaz, electricitate, canalizare etc.) în vederea utilizării lor provizorii de către Antreprenorul General, cu suportarea costurilor de branşare şi utilizare de către acesta. În mod eronat s-a apreciat, prin sentinţa atacată, că reclamantul este îndreptăţit la recuperarea costurilor pentru lucrări definitive ce exced obiectului convenţiei, respectiv amenajări urbanistice (carosabil, alei, parcări, racord termic ş.a.). De asemenea, expertiza contabilă efectuată în cauză nu evidenţiază faptul că ministerul ar fi virat către consiliul judeţean vreo sumă de bani din creditul extern cu destinaţia contravaloare utilităţi, ci doar evaluează lucrările de branşament definitive; acestea din urmă exced, însă convenţiilor încheiate.
Recurentul nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, însă numai pentru următoarele considerente:
Referitor la excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile instanţa de fond a reţinut în mod corect că aceasta este neîntemeiată, deoarece la data formulării acţiunii, respectiv 25 iulie 2002 era în vigoare Legea nr. 29/1990 care nu prevedea procedura concilierii în privinţa contractelor administrative, iar în speţă obiectul cauzei îl reprezintă pretenţii izvorâte dintr-un contract administrativ, iar nu anularea unui act administrativ. Totodată, chiar şi dacă procedura concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. ar fi considerată aplicabilă, aceasta s-a realizat la data de 27 iunie 2002, astfel cum rezultă din procesul – verbal cu aceeaşi dată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.D.R.T., în mod corect instanţa de fond a apreciat că raporturile juridice deduse judecăţii nu includ şi această parte, aceste raporturi juridice izvorând din Convenţia din 29 martie 2000 privind preluarea de către Consiliul Local Giurgiu a unor obligaţii ale Consiliului Judeţean Giurgiu, ce decurg din contractul încheiat cu M.K. în baza H.G. nr. 687/1997.
Convenţia din 29 martie 2000 are un caracter distinct faţă de contractul comercial încheiat între investitor şi antreprenorul general, reprezentând exclusiv voinţa părţilor contractante, Consiliul Judeţean Giurgiu şi Consiliul Local Giurgiu.
Referitor la motivul de recurs ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.
Astfel, relaţiile dintre părţi, aşa cum au fost probate în cauză, sunt cuprinse în documentul semnat între Consiliul Judeţean Giurgiu şi Consiliul Local Giurgiu, respectiv Convenţia din 29 martie 2000 (filele 17-21 dosar de fond). În acest document sunt enumerate expres şi limitativ obligaţiile şi drepturile Consiliului Local Giurgiu şi din conţinutul acestuia nu rezultă în nici un fel că intimata este obligată să realizeze în numele şi pentru Consiliul Judeţean Giurgiu sau în numele şi pe cheltuiala acestuia din urmă lucrările a căror contravaloare o pretinde reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
Art. 2.1. din Convenţie - Obligaţiile Consiliului Local Giurgiu – se referă la următoarele:
(i) Primul alineat, la obligaţia Consiliului Local Giurgiu de a pune Ia dispoziţie antreprenorului construcţiei locuinţelor sociale terenurile necesare;
(ii) Al doilea alineat al art. 2.1 la obligaţia Consiliului Local Giurgiu de asigura tranşarea si racordarea Ia reţelele de utilităţi (apa, gaz, canalizare, etc.) în vederea utilizării lor provizorii de către Antreprenorul General cu suportarea costurilor de branşare şi utilizare de către acesta;
(iii) În cel de-al treilea alineat, intimatul reclamant este obligat sa accelereze emiterea autorizaţiilor necesare edificării locuinţelor ce de drept si convenţional îi vor intra în patrimoniu la finalizare;
(iv) În al patrulea alineat, obligaţie Consiliului Local Giurgiu este de a indica Antreprenorului General cotele de localizare si nivel a amplasamentelor;
(v) În al cincilea alineat este prevăzuta obligaţia Consiliului Local Giurgiu de a angaja diriginţii de şantier,
(vi) A şasea obligaţie se referă la stabilirea în sarcina diriginţilor de şantier a respectării procedurii prevăzute în Contractul comercial ;
(vii) Cea de şaptea obligaţie reglementează modalitatea în urma căreia sumele reprezentând contravaloarea locuinţelor sociale se vor deconta Antreprenorului General;
(viii) Penultima obligaţie preluata de Consiliul Local Giurgiu este de a „asigura utilităţile necesare până la punctul de racord. ";alături de sancţiunea nerespectării acesteia:
Atragerea răspunderii pentru neefectuarea recepţiei,
(ix) La alin. (9) este prevăzută obligaţia referitoare la lucrările executate de Antreprenorul General ce urmează să devină ascunse.
Următoarele obligaţii reglementează situaţia ulterioara preluării proprietăţii locuinţelor sociale de către intimatul - reclamant Consiliul Local Giurgiu.
În cadrul aceluiaşi articol, se menţionează si obligaţia (singura) recurentului - pârât Consiliul Judeţean Giurgiu de a transmite proprietatea şi folosinţa lucrărilor recepţionate către intimatul recurent Consiliul Local Giurgiu, la data terminării lucrărilor.
Aşadar, în Convenţia ce constituie, în opinia intimatului reclamant, izvorul pretenţiilor sale. nu exista stipulată nici obligaţia de efectuarea a lucrărilor la a căror contravaloare a fost in mod greşit obligat recurentul - pârât, nici obligaţia corelativa de plata a contravalorii acestora Din textul Convenţiei nu poate fi reţinută naşterea între părţi a unui raport juridic de genul celui dedus judecaţii.
Totodată, Legea nr. 114/1996 – Legea locuinţei, care reglementează „locuinţele sociale” (art. 38 şi următoarele) obligă consiliile locale la „asigurarea utilităţilor şi datoriilor edilitare necesare condiţiilor de locuit”,, pentru locuinţele sociale, iar H.G. nr. 687/1997, ce a stat la baza raportului juridic dintre părţi, prevede expres că exclusiv locuinţele sociale (iar nu „utilităţile şi dotările edilitare”) se acoperă financiar prin M.L.P.A.T., care a finanţat edificarea locuinţelor sociale pentru Antreprenorul General.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de fond a luat în considerare facturile emise de diverse societăţi, care au efectuat fie alimentarea cu energie electrică, fie carosabil, alei, parcări, canalizare pluvială interioară, racordare la canalizare menajeră, racord termic, reţea apă potabilă ş.a. Aceste lucrări exced finanţării externe de 60.000 dolari S.U.A., nefiind incluse nici în caietul de sarcini, nici în contractul încheiat cu M.K.J.V. sau în convenţiile încheiate între părţi, ci în baza unor contracte separate încheiate de Consiliul Local Giurgiu.
În ceea ce priveşte raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, acesta este concludent numai în ceea ce priveşte calculul valorii totale a unor lucrări şi nu evidenţiază, în nici un fel, că vreo sumă de bani din creditul extern ar fi fost virată de minister către consiliul judeţean, cu destinaţia contravaloare utilităţi.
În raport de aceste considerente, constatând că acţiunea reclamantei a fost în mod greşit admisă, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea intimatului – reclamant la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Judeţean Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 2713 din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului Municipiul Giurgiu prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Giurgiu, ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă intimatul – reclamant la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către recurentul – pârât Consiliul Judeţean Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6078/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1842/2011. Contencios → |
|---|
