ICCJ. Decizia nr. 6021/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6021/2011
Dosar nr. 1814/33/2010
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată şi apărările pârâtei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 noiembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.S.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, formulând contestaţie împotriva Hotărârii nr. 21646/2007 şi solicitând obligarea pârâtei să îi recunoască calitatea de refugiat în perioada 1940-1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, începând cu data la care a solicitat recunoaşterea acestei calităţi şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea contestaţiei, ca tardiv introduse, deoarece reclamantul a depus un dosar nesoluţionat prin hotărârea atacată, însă contestaţia nu a fost formulată în termen de 30 de zile de la data primirii, iar pe de altă parte, în dovedirea susţinerilor sale, reclamantul nu a prezentat nicio dovadă cu acte, iar declaraţiile martorilor sunt neverosimile, existând contradicţii în relatările acestora, ceea ce face ca aceste dovezi contradictorii să se excludă reciproc.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului, a dispus anularea Hotărârii nr. 21646 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe pârâtă să recunoască contestatorului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti ce i se cuvin potrivit prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, instanţa a reţinut că pârâta nu a dovedit faptul că reclamantului i-a fost comunicată hotărârea contestată, întrucât, potrivit borderoului din 3 august 2007, hotărârea a fost comunicată contestatorului în localitatea Sîncrai în timp ce, pe cererea formulată pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, contestatorul a indicat domiciliul în satul Domoşu, Comuna Sâncraiu.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că, prin Hotărârea nr. 21646 din 9 iulie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul P.S.G. fără a fi motivată respingerea.
Totodată, a reţinut instanţa că declaraţii autentificate ale martorilor P.S. şi M.I. şi proba testimonială administrată conferă detalii ale refugiului reclamantului, împreună cu familia acestuia, martorii relatând fapte pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal.
Pe cale de consecinţă, contestatorul este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că pârâta va fi obligată să recunoască petentului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti ce i se cuvin începând cu data de 1 martie 2007.
3. Recursul declarat de pârâtă şi apărările intimatului
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia tardivităţii acţiunii reţinând eronat că numărul înscris în borderoul de expediere a corespondenţei reprezintă numărul adresei de domiciliu a reclamantului. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă susţine că tardivitatea acţiunii rezultă inclusiv din faptul că reclamantul a depus două dosare pentru dobândirea calităţii de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, complet diferite.
Intimatul-reclamant P.S.G. a depus întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, motivată de faptul că recurenta invocă motive de fapt, iar nu motive de nelegalitate a sentinţei atacate. Totodată, intimatul-reclamant susţine că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia tardivităţii, iar pe fondul cauzei soluţia este corectă şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Analizând cu prioritate apărările intimatului-reclamant referitoare la inadmisibilitatea recursului, instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece criticile din recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După cum rezultă din expunerea anterioară a lucrărilor dosarului, reclamantul P.S.G. a depus la Curtea de apel, la data de 17 noiembrie 2010, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 21646 din 09 iulie 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea prevederilor Legi nr. 189/2000, prin care a fost respinsă cererea sa înregistrată la data de 08 februarie 2007 pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Cadrul legal aplicabil cererii pe care reclamantul a adresat-o Casei Judeţene de Pensii Cluj este reprezentat de dispoziţiile O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform dispoziţiilor art. 7 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare:
„Art. 7. - (1) Stabilirea şi plata drepturilor prevăzute în prezenta ordonanţă se fac de casa judeţeană de pensii sau, după caz, de Casa de pensii a municipiului Bucureşti. Pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se înfiinţează, în cadrul fiecărei case judeţene de pensii, o comisie alcătuită din preşedinte şi 3 membri. Preşedintele trebuie să fie jurist. În luarea hotărârilor referitoare la stabilirea drepturilor prevăzute de lege, comisia solicită avizul organizaţiilor minorităţilor naţionale legal constituite. Comisia lucrează în prezenţa a două treimi din numărul total al persoanelor care o alcătuiesc şi adoptă hotărâri cu acordul majorităţii membrilor prezenţi.
(11) La nivelul Casei de pensii a municipiului Bucureşti, comisia prevăzută la alin. (1) este formată din preşedinte şi 10 membri.
(12) Avizul organizaţiilor minorităţilor naţionale se va elibera în 30 de zile de la solicitare.
(2) Cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute în prezenta ordonanţă se depun la casa judeţeană de pensii sau, după caz, la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
(3) Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată.
(4) Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Hotărârea Curţii de apel este definitivă. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”
În cauză, în susţinerea excepţiei tardivităţii, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a depus borderoul de corespondenţă nr. 116 din 06 august 2007 (filele 47-49 la dosarul de fond) în cuprinsul căruia, la nr. 49, este menţionat răspunsul recomandat transmis numitului P.G. în dreptul căruia este menţionat numărul (corespunzător Hotărârii nr. 21646 din 09 iulie 2007) şi localitatea Sîncrai, fiind menţionat olograf şi număr.
Instanţa de recurs constată că în toate actele dosarului administrativ şi ale dosarului judiciar, inclusiv în cartea de identitate (fila 9 la dosarul de fond), adresa reclamantului este Sat Domoşu, Comuna Sâncraiu, Judeţul Cluj.
Or, conform datelor înscrise în borderoul de corespondenţă, comunicarea hotărârii contestate a fost făcută la data de 6 august 2007 în localitatea de domiciliu a reclamantului, respectiv Comuna Sîncrai.
Numărul menţionat olograf în dreptul corespondenţei transmise reclamantului, reprezintă o numerotare a răspunsurilor transmise de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, iar nicidecum numărul corespunzător adresei de domiciliu a reclamantului.
În consecinţă, instanţa de recurs reţine că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului în luna august 2007, astfel că acţiunea înregistrată la Curtea de apel la data de 17 noiembrie 2010 a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În plus, instanţa de recurs constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de depunere a contestaţiei în raport cu data de 20 octombrie 2010, când susţine că a luat cunoştinţă de Hotărârea nr. 21646 din 09 iulie 2007, ca urmare a adresei prin care pârâta i-a comunicat clasarea noii cereri prin care solicita recunoaşterea calităţii de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens, reclamantul a depus, în copie conformă cu originalul, adresa nr. 70170 din 20 octombrie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj (fila 5 la dosarul de fond). În schimb, pârâta a depus, în copie, aceeaşi adresă nr. 70170, din cuprinsul căreia rezultă că a fost emisă la data de 04 octombrie 2010, adresă care poartă şi menţiunea olografă „Semnătura primire: am primit azi 5 octombrie 2010” (fila 20 la dosarul de recurs). Astfel, chiar raportat la data primirii corespondenţei respective – 05 octombrie 2010 – acţiunea înregistrată la data de 17 noiembrie 2010 este introdusă cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul P.S.G., ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 107 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului P.S.G., ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6020/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 6025/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
