ICCJ. Decizia nr. 730/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 730/2011

Dosar nr.1919/33/2009

Şedinţa publică din 8 februarie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prima instanţă

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC ”I.R.” SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili obligarea acestora la plata sumei de 2.610.462 RON reprezentând impozit pe dividende reţinut în plus şi achitat la bugetul statului, cu dobânda legală, conform art. 120 C. proCod Fiscal, începând cu data de 10 octombrie 2008.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 6 iunie 2008 s-a finalizat procesul-verbal de verificare nr. 14.181 prin care s-a stabilit că firma N.N.H.O., persoană juridică nerezidentă, în calitate de acţionar majoritar la societatea reclamantă, are dreptul la restituire, prin intermediul rezidentului român plătitor al venitului, a sumei de 2.610.468 RON, ce reprezintă impozit reţinut în plus, faţă de prevederile Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri încheiate între Regatul Olandei şi România la 5 martie 1998, pentru dividendele încasate din profitul aferent anului 2004.

A precizat reclamanta că la data de 27 aprilie 2009, sub nr. 974.040 societatea reclamantă a depus la registratura pârâtelor o cerere pentru restituirea sumei, dar până la momentul introducerii acţiunii pârâtele nu au achitat suma solicitată şi nici nu au comunicat vreo soluţie acestei cereri.

b) Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 78 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL a neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:

Potrivit art. III din HG nr. 1171/2007 prin care a fost modificată HG nr. 495/2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, începând cu data de 1 octombrie 2007, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili s-a reorganizat ca direcţie generală în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, fără personalitate juridică, prin comasare. Comasarea se face prin absorbţia Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice şi persoanele juridice.

Reclamanta, prin precizarea la acţiune, a indicat că înţelege să se judece în calitate de pârât cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că din situaţia fiscală din data de 19 octombrie 2009, a rezultat că reclamanta figura în evidenţa Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili cu obligaţii neachitate în sumă de 1.449.397 RON.

Având în vedere prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) şi alin. (6), art. 116 alin. (4) şi (5) din OG nr. 92/2003, ale pct. 6 şi 6 Cap. I din Ordinul nr. 1.899/2004, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a procedat la compensarea sumei de restituit, stabilindu-se prin Nota de compensare nr. 10264 din 26 octombrie 2009 că reclamanta are un debit faţă de bugetul de stat consolidat de 1.449.397 RON.

Urmare a adresei reclamantei din 26 ianuarie 2009 prin care aceasta solicita compensarea sumei de 1.160.677 RON reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuit persoanelor juridice, cu impozitul pe profit aferent lunii septembrie, reprezentând obligaţii viitoare, pârâta a procedat şi la compensarea sumei de 1.160.677 RON.

În ceea ce priveşte obligarea la plata dobânzii legale, Curtea a reţinut că având în vedere că după compensare nu a fost aprobată vreo sumă de bani a fi restituită rezultă că nu se pot acorda dobânzile penalizatoare solicitate (Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.899/2004).

2. Instanţa de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs SC ”I.R.” SRL.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs s-a arătat că greşit instanţa de fond a însuşit opinia pârâtei, potrivit căreia urmare a compensării efectuate nu se mai datorează dobândă la suma cerută a fi restituită.

S-a motivat că, potrivit art. 124 alin. (1) C. proCod Fiscal, pentru sumele de restituit sau de rambursat societatea are dreptul la dobândă din ziua expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. (2) sau art. 70 C. proCod Fiscal, că în speţă compensarea s-a efectuat după 507 zile de la data stabilirii sumei de restituit, astfel că se impunea admiterea acţiunii cu privire la dobânzi.

b) Analiza motivelor de recurs

Situaţia de fapt

Prin procesul-verbal din 6 iunie 2008 încheiat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, încheiat ca urmare a cererilor depuse de reclamantă din 13 decembrie 2007 şi din 8 noiembrie 2007, prin care aceasta a solicitat restituirea sumei de 2.610.468 RON reprezentând impozit pe dividende plătit în plus, s-a stabilit că reclamanta are dreptul la restituirea sumei respective.

La data de 27 aprilie 2009 reclamanta a solicitat plata sumei de restituit stabilită prin procesul-verbal, şi a dobânzilor de întârziere.

Ulterior, la 26 octombrie 2009 şi 8 decembrie 2009 reclamanta a solicitat compensarea impozitului pe dividende cu impozitul pe profit pentru luna septembrie 2009, ca obligaţie fiscală viitoare.

Legislaţia aplicabilă:

C. proCod Fiscal art. 117 - Restituire de sume

alin. (1) - ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

lit. d) - cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.

alin. (6) - Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) şi (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.

alin. (9) - Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor”.

Art. 124 alin. (1) - "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

alin. (2) - Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.

Art. 122 alin. (1) - ”În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere, (dobânzile) se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:

lit. c) - Pentru compensările efectuate urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire”.

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.899/2004 - Cap. I pct. 1 - ”Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată.

pct. 2 - Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii şi înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din OG nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent”.

Cap. II, pct. 2 - ”Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la Cap. I pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operaţiunii de compensare şi/sau a operaţiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferenţe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepţia impozitului pe venit.

pct. 3 - Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operaţiunii de compensare, care se înmulţeşte cu numărul de zile determinate conform pct. 2 şi cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din OG nr. 92/2003, republicată.

pct. 4 - Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.

pct. 9 - Dacă contribuabilul nu are obligaţii fiscale restante şi nu a solicitat compensarea cu obligaţii fiscale viitoare, organul fiscal competent restituie acestuia suma reprezentând dobânda cuvenită”.

Având în vedere prevederile legale expuse mai sus se constată că în cazul în care un contribuabil a plătit eronat sume către bugetul de stat, acesta poate cere restituirea sumelor respective.

Aşadar, cererea debitorului este cea care declanşează procedura restituirii de sume plătite eronat la buget de către contribuabil.

Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante sumele se restituie numai după efectuarea compensării [art. 117 alin. (6) C. proCod Fiscal].

Pentru situaţia în care compensarea se efectuează ca urmare a unei cereri de restituire sau rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire [art. 122 alin. (1) lit. c) C. proCod Fiscal forma în vigoare în anul 2009].

Potrivit art. 122 alin. (1) C. proCod Fiscal, în cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere (dobânzile) se datorează până la data stingerii inclusiv.

Legiuitorul a prevăzut în art. 117 alin. (9) C. proCod Fiscal că procedura de restituire a sumelor de la buget, se aprobă prin Ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

Prin Ordinul nr. 1.899/2004 s-a aprobat procedura de restituire şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite cu depăşirea termenului legal.

Dobânda se plăteşte potrivit art. 124 alin. (1) C. proCod Fiscal şi Cap. II pct. 4 din Ordinul nr. 1.899/2004, la cererea contribuabilului, constituind un drept al acestuia de a cere dobânda.

În speţă, cererea de plată a dobânzii s-a formulat la 27 aprilie 2009, ca urmare începând cu această dată şi până la efectuarea compensării, 26 octombrie 2009, reclamanta-recurentă are dreptul la dobânzi.

Potrivit art. 122 alin. (1) C. proCod Fiscal, dobânzile se datorează până la data stingerii obligaţiei, inclusiv.

În cadrul procedurii de restituire reglementate în Ordinul nr. 1.899/2004, Cap. II pct. 2 se arată că dobânda se datorează până în ziua înregistrării, inclusiv, a operaţiunii de compensare sau restituire.

Aşadar, indiferent că suma se compensează sau se restituie, aceasta este purtătoare de dobânzi.

Instanţa de fond a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile Cap. II pct. 3 din Ordinul nr. 1.899/2004, în sensul că se acordă dobândă numai pentru sumele aprobate la restituire, după efectuarea operaţiunii de compensare.

Nu s-a observat însă că acelaşi text face referire la numărul de zile determinate conform pct. 2, iar la punctul 2 se arată că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la Cap. I pct. 4 alin. (3), până în ziua înregistrării, inclusiv, a operaţiei de compensare, cu condiţia de a se fi solicitat plata dobânzii, aşa cum, se prevede în art. 124 alin. (1) C. proCod Fiscal, Cap. II pct. 4 din Ordinul nr. 1.899/2004.

Interpretarea logică a normelor de drept instituite prin Ordinul nr. 1.899/2004, act administrativ normativ, prin prisma prevederilor art. 124 alin. (1) C. proCod Fiscal, art. 120 alin. (1), art. 122 alin. (1) lit. c) C. proCod Fiscal, care au putere juridică superioară, evidenţiază că pentru sumele încasate la buget ca urmare a unei erori, cum este în speţa de faţă, se datorează contribuabilului dobânda (majorări de întârziere), care se acordă la cererea contribuabilului.

În ceea ce priveşte referirea instanţei de fond la prevederile art. 1143 C. civ., Înalta Curte arată că aceste prevederi nu sunt aplicabile speţei, întrucât Codul de procedură fiscală reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun.

Drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale sunt reglementate de Codul de procedură fiscală, ale cărui prevederi se aplică, începând cu 1 ianuarie 2004, oricăror sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se dispune altfel [art. 1 alin. (2) C. proCod Fiscal].

Ca urmare, organul fiscal are obligaţia de a calcula dobânda de la data de 27 aprilie 2009 până la 29 octombrie 2010. În ceea ce priveşte plata dobânzii, aceasta este o chestiune de executare, astfel că se vor avea în vedere prevederile pct. 9 Cap. II din Ordinul nr. 1.899/2004.

c) Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., având în vedere considerentele de mai sus, va admite recursul declarat de SC ”I.R.” SRL Baia Mare, va modifica sentinţa în sensul că va admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL Baia Mare.

Vor fi obligate pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata dobânzii prevăzute de art. 120 alin. (7) C. proCod Fiscal, pentru suma de 2.610.462 RON plătită eronat, dobândă ce se va calcula începând cu data de 27 aprilie 2009 şi până la 29 octombrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de SC ”I.R.” SRL Baia Mare împotriva Sentinţei nr. 78 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, .

Modifică sentinţa în sensul că :

Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL Baia Mare.

Obligă pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata dobânzii prevăzute de art. 120 alin. (7) C. proCod Fiscal, pentru suma de 2.610.462 RON plătită eronat, dobândă ce se va calcula începând cu data de 27 aprilie 2009 şi până la 29 octombrie 2009.

Menţine celelalte dispoziţii.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.

Procesat de GGC - GV

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 730/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs