ICCJ. Decizia nr. 745/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 745/2011
Dosar nr.4796/40/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii Z.A., Z.M. şi G.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti - Serviciul de Aplicare a Legii nr. 290/2003, obligarea acesteia la plata sumei de 26.155,20 RON, reprezentând tranşa a II-a din valoarea bunurilor proprietate personală a părinţilor lor, rămase în Bulgaria în urma ocupării acesteia de către U.R.S.S., ca urmare a tratatului Ribentrop-Molotov, sumă de plată stabilită prin Hotărârea nr. 104 din 26 ianuarie 2007 a Comisiei judeţene Botoşani.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că după obţinerea Hotărârii nr. 104 din 26 ianuarie 2007 au întocmit un dosar pentru plata despăgubirilor conform legislaţiei în vigoare, pe care l-au depus la sediul pârâtei şi au încasat tranşa I din totalul de 65.388 RON, precum şi faptul că au solicitat în nenumărate rânduri pârâtei să efectueze plata celei de-a doua tranşe, însă răspunsul a fost că prin HG nr. 1120/2006 s-a stabilit că plata respectivelor compensaţii se achită în limita sumelor aprobate în buget.
Prin Sentinţa nr. 49 din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Botoşani a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, cauza fiind înregistrată sub nr. 4796/40 din 02 aprilie 2010.
Prin Sentinţa nr. 129 din 25 mai 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii Z.A., Z.M. şi G.A., ambii prin mandatar Z.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 26.155,20 RON, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Reclamanţilor le-a fost recunoscut dreptul de a primi suma de 65.388 RON cu titlu de compensaţii băneşti în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 290/2003, prin hotărârea Prefectului judeţului Botoşani nr. 104/2007, iar, din totalul acestei sume, reclamanţii au primit suma de 39.232,80 RON, reprezentând un cuantum de 60%, diferenţa urmând a fi achitată în funcţie de „existenţa în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinaţie".
Instanţa de fond a apreciat că această manieră de condiţionare a plăţii, lăsată la liberul arbitru al debitorului, aduce atingere dreptului reclamantului de a se bucura de „bunurile sale”, în accepţiunea art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Aceasta şi în condiţiile în care termenul de recomandare pentru efectuarea plăţii, stabilit de art. 18 alin. (5) din HG nr. 1120/2006, a fost depăşit cu mai mult de un an, iar titlul care a recunoscut reclamanţilor dreptul la despăgubiri a fost emis în urmă cu mai mult de 3 ani.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că dacă s-ar accepta susţinerile pârâtei, care condiţionează plata de alocarea banilor în buget cu acest scop, dreptul la despăgubiri al reclamanţilor ar rămâne un drept iluzoriu, posibil de concretizat doar în funcţie de voinţa debitorului.
Pentru considerentele reţinute, în baza prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, instanţa a admis acţiunea, obligând pârâta să plătească reclamanţilor suma de 26.155,20 RON, cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs formulate, examinând cu prioritate excepţia invocată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata unei sume de bani cuvenită intimaţilor-reclamanţi cu titlu de despăgubiri, în baza Hotărârii nr. 104/2007 emisă de Comisia judeţeană Botoşani.
Ca atare, este vorba despre o acţiune în pretenţii, datorată neplăţii în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba, sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează activitatea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din articolul în discuţie precizează că hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din HG nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă exclusivă a tribunalului.
Ca atare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.
Nu există nicio îndoială că, întotdeauna, competenţa materială a instanţei de judecată este reglementată de norme imperative.
În litigiul de faţă, putem afirma că suntem în prezenţa unei acţiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 alin. (3) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva Sentinţei civile nr. 129 din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 750/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
