ICCJ. Decizia nr. 780/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 780/2011
Dosar nr.269/35/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 187/CA din 17 mai 2010-PI Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei S.C.D.P. Bihor, invocată de pârâtul Guvernul României, a respins excepţiile neîndeplinirii procedurii prealabile în termen şi a tardivităţii introducerii acţiunii, invocate de intervenientul în favoarea Guvernului României, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C.D.P. Bihor însuşită de Universitatea Oradea împotriva pârâţilor Guvernul României, Consiliul Local al comunei Paleu, Comuna Paleu prin primarul comunei, Primăria şi Ministerul Finanţelor Publice şi, drept consecinţă, a constatat caracterul nelegal al HG nr. 1973/2004 în ceea ce priveşte poziţia 27 din anexa 31 care cuprinde „inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Paleu" în care este inclus „lac artificial" situat în localitatea Săldăbagiu de Munte, amplasat în extravilan cu suprafaţa de 6 ha, preluat prin protocolul X/2003 de la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, a anulat poziţia 27 din anexa nr. 31 la HG nr. 1973/2004 şi toate actele care au stat la baza înscrierii în anexă a acestei poziţii. Cererea de intervenţie în favoarea pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti a fost respinsă, pârâţii Consiliul Local Paleu şi Primăria Paleu, fiind obligaţi în solidar, la plata sumei de 3.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamantele S.C.D.P. Bihor şi Agenţia Domeniilor Statului Oradea au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Consiliul Local al Comunei Paleu şi Primăria Paleu, solicitând să se constate caracterul nelegal al Hotărârii Guvernului nr. 1973 din 16 noiembrie 2004 în ce priveşte poziţia nr. 27 din Anexa nr. 31 care cuprinde "Inventarul Bunurilor care Aparţin Domeniul Public al comunei Paleu" cu referire la imobilul "Lac artificial" situat în localitatea Săldăbagiu de Munte, amplasat în extravilan 6,00 ha, preluat prin protocol de la Agenţia Domeniilor Statului nr. X din 03 februarie 2003 şi pe cale de consecinţă să se dispună anularea în totalitate a acestei poziţii din anexă şi a tuturor actelor care au stat la baza înscrierii în anexă a acestei poziţii.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de şedinţă din 12 mai 2008, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă la solicitarea pârâtului Guvernul României, Comuna Paleu reprezentată prin primar.
Prin cererea de intervenţie, formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti în favoarea pârâtului Guvernul României, au fost invocate excepţiile de neîndeplinire a procedurii prealabile şi de tardivitate a introducerii acţiunii, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 9 iunie 2008, a fost introdus în cauză în calitate de pârât, la solicitarea reclamantei, Ministerul Finanţelor Publice, întrucât imobilul din litigiu este înregistrat la Ministerul Finanţelor Publice (art. 20 din Legea nr. 213/1998) sub nr. 11.64.11 ca proprietate de stat în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului.
Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2009, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei S.C.D.P. Bihor, motivând că prin HG nr. 1087/2008 s-a dispus reorganizarea, prin preluare prin absorbţie a S.C.D.P. Oradea de către Universitatea din Oradea, aflată în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu menţiunea că S.C.D.P. Oradea va funcţiona ca subunitate de cercetare-dezvoltare fără personalitate juridică, în sub ordinea Universităţii din Oradea.
Referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei S.C.D.P. Bihor, instanţa a constatat că prin cererea înregistrată la 22 iunie 2009, Universitatea din Oradea şi-a însuşit în întregime acţiunea formulată de fosta S.C.D.P. Oradea, pe care a înţeles să o continue. Drept urmare excepţia a fost respinsă.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, instanţa a respins-o ca neîntemeiată pe considerentul că HG nr. 1973 din 16 noiembrie 2004 a fost publicată în M. Of. nr. 671 „bis", care se comunică numai anumitor instituţii, sau la cererea expresă, ori în cauză nu s-a făcut dovada momentului la care reclamantele au luat cunoştinţă de conţinutul anexei respective pentru a interveni sancţiunea decăderii prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceleaşi considerente, a fost respinsă şi excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile în termenul de 30 zile de la data comunicării actului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 invocată de intervenientul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti.
Instanţa de fond a reţinut că S.C.D.P. Bihor Oradea deţine în administrare imobilul „lac de acumulare" în suprafaţă de 4,59 ha înscris în tarlaua 265 parcela 3474 a Comunei Cetariu/Paleu, suprafaţă care aparţine domeniului public al statului, aşa cum rezultă din actul denumit „Macheta" privind actualizarea evidenţei terenurilor agricole şi neagricole aflate în exploatarea S.C.D.P. Bihor Oradea, act semnat de către toate autorităţile abilitate, inclusiv de către primarul Comunei Paleu şi vizat de Preşedintele Comisiei Judeţene de aplicare a Legii fondului funciar (anexa 6) precum şi din procesul-verbal de delimitare din 15 august 2002 încheiat la Primăria Comunei Cetariu, semnat de toţi cei abilitaţi, inclusiv de primarul Comunei Paleu (anexa 7).
Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmită în cauză a rezultat că lacul artificial de acumulare din comuna Paleu cuprins în HG nr. 1073 din 16 noiembrie 2004 pct. 27 în Inventarul bunurilor din domeniul public al Comunei Paleu este amplasat pe nr. cadastral 525 Paleu şi are o suprafaţă totală de 79.961 mp, iar parcela cu nr. 3474 din tarlaua 265 (deţinută în administrare de S.C.D.P. Oradea) este inclusă în numărul cadastral 525 Paleu.
Acelaşi lac de acumulare este înregistrat la Ministerul Finanţelor în baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 213/1998 sub nr. 11.64.11 ca proprietate de stat în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, cod clasificare 8.29.06, după cum reiese din actul de inventar Grupa B (bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului) confirmat de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti prin adresa din 18 aprilie 2007.
Trecerea lacului de acumulare în categoria bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Paleu s-a făcut în baza Protocolului 40.939 din 3 februarie 2003 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar reprezentată de primarul comunei, act care nu este însă semnat de către primitor ci de către Primarul Municipiului Oradea, fiind aplicată ştampila Primăriei Oradea.
În realitate, acest bun nu a fost predat şi nici preluat de pârâţii Consiliul Local şi Primăria Comunei Paleu, deoarece conform procesului-verbal de delimitare din 18 martie 2002, încheiat între S.C.D.P. Oradea şi Primăria Cetariu, act semnat şi de Agenţia Domeniilor Statului, s-a stabilit în mod cert ce se predă şi ce rămâne la reclamanta S.C.D.P. Oradea.
Din cuprinsul acestor acte rezultă că, în realitate, prin protocolul X/2003, care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, acest bun nu a fost predat, astfel că în mod nelegal, cu încălcarea prev. art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005, acesta a fost în scris în lista bunurilor aparţinând domeniului public al Comunei Paleu.
Instanţa de fond a apreciat că problema în cauză nu este una de tehnică legislativă, hotărârea de guvern contestată putând fi dată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ci este aceea că imobilul din litigiu, terenul ocupat de lacul de acumulare artificial, face parte din domeniul public al statului, aşa cum este reglementat de art. 1 pct. 5 teza 3 din Anexa la Legea nr. 213/1998, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 şi art. 1 pct. 14 din Legea nr. 247/2005 astfel că prin încălcarea dispoziţiilor legale enumerate mai sus a fost emis actul administrativ contestat de reclamante.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs: Primăria Paleu şi Consiliul Local Paleu, Guvernul României, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenţii Primăria Paleu şi Consiliul Local Paleu au criticat sentinţa Curţii de Apel Oradea pentru greşita soluţionare a excepţiei de tardivitate a acţiunii faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi a excepţiei neîndeplinirii în termenul legal a procedurii prealabile în condiţiile în care prin publicarea în Monitorul Oficial s-a realizat aducerea la cunoştinţă a actului normativ, arătându-se totodată că urmare a confuziei făcute între conţinutul dreptului de administrare şi conţinutul dreptului de proprietate instanţa a pronunţat şi pe fond o soluţie nelegală.
Cererea de recurs a Guvernului României a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., arătându-se că raportat la momentul publicării în Monitorul Oficial a hotărârii de guvern contestate parţial - respectiv 21 ianuarie 2005 - acţiunea este tardivă, iar pe fond, pretenţiile formulate de reclamantă sunt neîntemeiate.
Astfel, s-a precizat că în conformitate cu art. 3(4) din Legea nr. 213/1998 prin Hotărârea Consiliului Local nr. 15 din 3 iulie 2003 imobilul în litigiu a fost inclus în domeniul public al Comunei Paleu, el deservind activităţi publice generale ale unităţii administrativ-teritoriale, că Hotărârea Consiliului Local nu a fost contestată pe calea contenciosului administrativ şi că Guvernul are doar competenţa legală de a atesta inventarierea făcută de autoritatea administraţiei publice locale, actul administrativ contestat fiind emis cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituţia României şi art. 21(3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Şi criticile aduse de Ministerul Administraţiei şi Internelor au vizat atât greşita soluţionare a excepţiilor privind neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile şi a tardivităţii acţiunii în contencios administrativ, precum şi fondul cauzei. Sub acest ultim aspect recurentul a apreciat că, prin natura sa, actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, iar Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Bihor nu a făcut dovada că ar fi titulara unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat vătămat prin actul administrativ a cărui anulare s-a cerut.
Prin recursul promovat de Ministerul Finanţelor Publice s-a punctat că această autoritate publică centrală nu are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, faţă de dispoziţiile clare ale art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile sunt nefondate.
Răspunzându-se criticilor legate de excepţiile procedurale amintite de recurenţii Primăria Paleu, Consiliul Local Paleu, Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, Înalta Curte observă că este corectă dezlegarea dată acestor excepţii de către instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Oradea.
Atât pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul de 30 de zile cât şi pentru termenul în care s-a formulat acţiunea, judecătorul fondului a argumentat că susţinerile pârâţilor care au invocat cele două excepţii procesuale sunt neîntemeiate având în vedere că HG nr. 1973 din 16 noiembrie 2004 a fost publicată în M. Of. nr. 671 bis care se comunică numai anumitor instituţii, sau la cererea expresă, iar în cauză nu s-a făcut dovada momentului la care reclamantele au luat cunoştinţă de conţinutul anexei 31 pentru a interveni sancţiunea inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea în termen legal a procedurii prealabile sau cea a decăderii prevăzută de art. 11(2) din Legea nr. 554/2004.
Pornind de la principiul că sarcina probei revine reclamantului, în speţă, sarcina de a dovedi că atât plângerea prealabilă prevăzută de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, cât şi acţiunea au fost depuse peste termenul legal revenea pârâţilor. Într-adevăr din actele dosarului nu rezultă care este momentul la care s-a luat cunoştinţă de conţinutul anexei 31 contestată parţial din HG nr. 1973/2004, fapt care profită însă reclamanţilor, iar în lipsa unui asemenea înscris susţinerile recurenţilor-pârâţi pe acest aspect rămân fără suport şi nu pot fi primite.
Asupra fondului, concluzia la care a ajuns prima instanţă este în armonie cu probatoriul administrat şi cu legislaţia incidentă, în considerentele sentinţei făcându-se o expunere clară, logică a argumentelor avute în vedere.
Imobilul cuprins la poz. 27 din anexa 31 a HG nr. 1973 din 16 noiembrie 2004 pentru modificarea şi completarea HG nr. 970/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Bihor, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Bihor este denumit „lac artificial” situat în localitatea Săldăbagiu de Munte, amplasat în extravilan 6,00 ha, preluat prin protocolul nr. X din 3 martie 2003 al Agenţiei Domeniilor Statului.
S-a reţinut în mod just că din înscrisurile pe baza cărora s-a întocmit inventarul bunurilor din domeniul public al Comunei Paleu nu rezultă că unitatea administrativ-teritorială a dobândit acest imobil prin vreunul din modurile legale de dobândire a proprietăţii.
Lacul de acumulare a fost trecut în categoria bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Paleu în baza Protocolului din 3 februarie 2003 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar reprezentată de primarul comunei, fără a fi semnat şi de către acesta din urmă, ci de către Primarul Municipiului Oradea.
În contextul probatoriului administrat, inclusiv proba cu expertiza tehnică topografică, s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost trecut în lista bunurilor aparţinând domeniului public al Comunei Paleu cu încălcarea art. 9(1) din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Terenul ocupat de lacul de acumulare artificial face parte din domeniul public al statului, iar barajul de acumulare şi staţia de pompare se regăsesc în anexa 1 a HG nr. 1087/2008 referitoare la identificarea suprafeţelor de teren din domeniul public al statului aflate în administrarea Agenţia Domeniilor Statului care trec în administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Universitatea Oradea (poziţiile M.F. nr. 11.64.11 şi 11.64.25).
Aşadar, întrucât imobilul este înregistrat la Ministerul Finanţelor la poz. 11.64.11 ca proprietate de stat în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului - cod clasificare 8.29.26 - menţinerea acestui minister ca parte în proces este justificată pentru ca hotărârea de faţă să-i fie opozabilă, deci critica recurentului în discuţie va fi respinsă.
În privinţa interesului legitim vătămat toate cele arătate sunt de natură a înlătura orice dubiu în privinţa legitimităţii S.C.D.P. Bihor şi ulterior a Universităţii Oradea de a formula/continua acţiunea în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa de fond stabilind că sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 18 din acelaşi act normativ şi dispunând în consecinţă anularea poziţiei 27 din anexa 31 la HG nr. 1973/2004 şi a tuturor actelor care au stat la baza înscrierii în această anexă a acestei poziţii.
Văzând şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Primăria Paleu, Consiliul Local Paleu, Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva Sentinţei civile nr. 187/CA din 17 mai 2010-PI a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 782/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
