ICCJ. Decizia nr. 785/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 785/2011
Dosar nr. 7950/2/2008
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 651 din 04 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi a respins acţiunea astfel cum a fost precizată, de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Domeniilor Statului şi SC M.P. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: anularea în parte a contractului de concesiune încheiat cu SC M.P. SRL pentru suprafaţa de teren aferentă activelor acestuia, obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti la încheierea contractului de locaţiune/concesiune cu proprietarii de active, B.D. şi R.E.R., şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru daune materiale şi morale în valoare provizorie de 2.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 22 iunie 2005, prin procesul-verbal de licitaţie încheiat între lichidatorul SC C. SRL Brăila pe de o parte, şi B.D. şi R.E.R., pe de altă parte, a cumpărat prin licitaţie publică activele SC D.D. SA, având destinaţie curţi-construcţii, că a demarat procedura de identificare a proprietarului terenului aflat sub active, prin emiterea adresei din 20 decembrie 2005 către Agenţia Domeniilor Statului Tulcea, prin care şi-a manifestat disponibilitatea de a concesiona sau cumpăra terenul de sub active, însă la acest demers a primit adresa de răspuns din 10 mai 2007 prin care Agenţia Domeniilor Statului Tulcea i-a comunicat faptul că terenul se află în portofoliul Agenţia Domeniilor Statului.
Reclamantul a menţionat că a depus la Agenţia Domeniilor Statului scrisoarea de intenţie înregistrată în 14 mai 2008, precum şi documentaţia necesară conform H.G. nr. 354/2005, însă a aflat că Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti a concesionat în anul 2007 către SC M.P. SRL Tulcea terenurile fostei SC D.D. SA inclusiv terenul de sub activele proprietatea acestuia.
La solicitarea instanţei, reclamantul a formulat la data de 12 februarie 2009 precizare şi completare la cererea de chemare în judecată, în sensul că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâte, Agenţia Domeniilor Statului şi SC M.P. SRL, pentru a se dispune: obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului să încheie cu reclamantul B.D. un contract de concesiune a terenului aflat sub construcţiile achiziţionate de către reclamant, prin licitaţie, de la SC D.D. SA, anularea parţială a contractului din 18 septembrie 2007 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC M.P. SRL, obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la plata daunelor în valoare de 2.000 RON cauzate reclamantului ca urmare a faptului că nu a putut utiliza activul „clădire birou fermă”.
În motivarea acţiunii precizate şi completate, reclamantul a arătat că, în calitate de proprietar al activului „clădire birouri fermă nr. inventar 1004” şi cunoscând prevederile Legii nr. 249/2003, precum şi dreptul său de a avea prioritate la încheierea unui contract de concesiune, a înaintat către Agenţia Domeniilor Statului, în data de 13 decembrie 2005 o cerere prin care a solicitat concesionarea terenului aflat sub active, însă la aceasta nu a primit răspuns, pârâta Agenţia Domeniilor Statului procedând la încheierea contractului de concesiune din 18 septembrie 2007 cu SC M.P. SRL, cu încălcarea Legii nr. 249/2003 şi a drepturilor acestuia.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenţia Domeniilor Statului a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, potrivit art. 7 alin. (1) şi (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanţa de fond a constatat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta Agenţia Domeniilor Statului este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform adreselor înregistrate la Agenţia Domeniilor Statului în 04 august 2008 şi în 21 august 2008, prin care a solicitat continuarea procedurii de concesiune/locaţiune pentru terenul „curţi-construcţii”, ce a aparţinut SC D.D. SA.
La acestea se adaugă întreaga corespondenţă derulată între părţi, privitoare la încheierea contractului de concesiune, dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă demersurile întreprinse în acest sens de către reclamant atât anterior sesizării instanţei, cât şi pe parcursul judecării cauzei.
Pe fondul cauzei instanţei a reţinut că atâta vreme cât reclamantul nu a întreprins demersurile necesare pentru determinarea dreptului său exclusiv de proprietate asupra activelor sau asupra unei părţi a acestora nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al Agenţiei Domeniilor Statului de a încheia cu acesta un contract de concesiune prin metoda atribuirii directe, în conformitate cu prevederile art. 211-213 din Legea nr. 268/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 249/2003.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că reclamantul B.D. nu a prezentat documentaţia privitoare la dreptul său exclusiv de proprietate asupra activelor sau asupra unei părţi a acestora nici la data înregistrării la Agenţia Domeniilor Statului, în 14 mai 2008, a scrisorii sale de intenţie şi nici la data de 13 decembrie 2005, când a solicitat reprezentanţilor Agenţiei Domeniilor Statului concesionarea/cumpărarea suprafeţei de teren de 0,48 ha.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul B.D. a declarat recurs, criticând-o, ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că instanţa de fond a interpretat eronat actele depuse la dosar, magistraţii Curţii de apel nedepunând diligenţele necesare pentru lămurirea situaţiei de fapt.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Suprafaţa de teren curţi, construcţii solicitată face obiectul unui contract de concesiune încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC M.P. SRL. Perfectarea contractelor de locaţiune cu persoane fizice recurentul) se poate face doar în condiţiile în care acestea obţin acordul scris al SC M.P. SRL, fapt comunicat conform adresei aflate la dosarul de fond, recurentului.
Este adevărat că B.D. şi R.E.R. au calitate de proprietari ai activului, clădire-birou (fermă) care au aparţinut SC D.D. SA, dobândit în urma unei licitaţii organizate în 2005.
Contractul de concesiune din 2007 s-a încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi SC M.P. SRL, conform Legii nr. 268/2001. Recurentul nu a participat la licitaţia publică cu strigare pentru terenul destinaţie agricolă de la SC D.D. SA, licitaţie organizată de Agenţia Domeniilor Statului. De asemenea, rezultă fără putinţă de tăgadă că acesta nu a dovedit încălcarea vreunei dispoziţii legale la încheierea actului, demersurile sale către Agenţia Domeniilor Statului fiind ulterioare încheierii contractului de concesiune din 2007.
De altfel, pentru faptul că recurentul nu a depus diligenţe pentru determinarea dreptului său de proprietate exclusiv asupra activelor, nu se poate aprecia că Agenţia Domeniilor Statului a refuzat nejustificat să încheie contractul de concesiune prin atribuire directă conform Legii nr. 268/2001.
Recurentul conform legii avea obligaţia să prezinte documentaţia privitoare la dreptul său exclusiv de proprietate asupra activelor, fapt care nu s-a întâmplat nici la data înregistrării la Agenţia Domeniilor Statului a Scrisorii de intenţie (2008) şi nici în 2005 când a solicitat concesionarea suprafeţei de 0,48 ha teren.
Referitor la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii de faţă invocată de Agenţia Domeniilor Statului, corect a fost respins de instanţa fondului, avându-se în vedere că recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, conform actelor anexate (respectiv adreselor înregistrate la Agenţia Domeniilor Statului în 2008).
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de B.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.D., împotriva sentinţei civile nr. 651 din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 781/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 808/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
