ICCJ. Decizia nr. 808/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 808/2011
Dosar nr. 166/54/2010
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 214 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul E.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, şi a anulat ordinul nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 emis de acesta.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 al Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti s-a aplicat reclamantului sancţiunea disciplinară „mustrare scrisă”, prevăzută de dispoziţiile art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b), n) şi p) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul a formulat obiecţii împotriva referatului cu privire la rezultatul activităţii de cercetare din data de 17 noiembrie 2009 şi precizările legate de acesta din data de 20 noiembrie 2009, cu privire la cele trei fapte ce i s-au reţinut [art. 69 lit. b), n) şi p) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată].
Obiecţiile nu au fost admise, astfel că a fost sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă”.
Instanţa de fond a apreciat că sancţiunea disciplinară ce i-a fost aplicată reclamantului s-a făcut cu depăşirea termenului prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, respectiv a termenului de maximum 90 zile calendaristice de la sesizarea abaterii, Ordinul nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 al Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti fiind emis în cea de-a 91-a zi de la sesizarea comisiei de disciplină.
Împotriva sentinţei civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiţiei, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., interpretarea instanţei de fond în sensul că la calculul termenului calendaristic prevăzut de textul art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 intră şi prima şi ultima zi fiind evident incorectă. Într-o logică extrem de simplă şi implicit accesibilă, s-a precizat, clasificarea este în zile calendaristice şi zile lucrătoare, iar nu în termen calendaristic şi termen procedural, cum reţine Curtea de apel. Pe de altă parte, s-a arătat că Legea nr. 293/2004 nu stabileşte nicio excepţie de la regula generală prevăzută de art. 101 C. proc. civ., privind modul de calcul al termenelor, aşa încât la calculul termenului de 90 de zile prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 nu va intra la socoteală nici ziua când a început (în speţă, sesizarea de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Justiţiei s-a înregistrat în 03 septembrie 2009), nici ziua când s-a sfârşit termenul (03 decembrie 2009, deci cu o zi mai târziu decât cea în care s-a emis ordinul, contestat în cauză). Chiar şi în ipoteza în care s-ar admite regula Curţii de apel potrivit căreia intră în calcul şi ziua când a început şi ziua când s-a sfârşit termenul, s-a solicitat a se observa că acesta s-ar fi sfârşit la 01 decembrie 2009, zi de sărbătoare legală, care face ca termenul să fie prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, adică 02 decembrie 2009, data emiterii ordinului contestat.
Referitor la faptele constatate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, recurentul a relevat că acestea au fost corect apreciate şi încadrate ca reprezentând abaterile prevăzute la art. 69 lit. b), n) şi p) din Legea nr. 293/2004. Argumentul intimatului-reclamant în sensul că măsura încetării delegării comisarului şef H.D. de a exercita atribuţiile de director adjunct nu au avut caracter de dispoziţie, fiind doar o măsură cuprinsă într-o notă de constatare nu poale fi primită, în condiţiile în care ambele note de constatare au fost aprobate de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ceea ce înseamnă că menţiunile şi îndrumările cuprinse acolo trebuiau respectate, nefiind vorba de dispoziţii ilegale, în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 293/2004. Recurentul a mai solicitat a se observa că raportat la neregulile constatate şi susţinute, precum şi la gravitatea şi consecinţele comportamentului conducătorului de penitenciar, s-au respectat prevederile art. 71 din Legea nr. 293/2004, sancţiunea fiind proporţională şi calificată în ordinea sancţiunilor disciplinară ca cea mai uşoară. Totodată, s-a precizat că rezultă din verificarea înscrisurilor care au stal la baza emiterii ordinului contestat că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, iar faţă de toate aceste împrejurări s-a apreciat că solicitarea reclamantului privind anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3226/C din 02 decembrie 2009 este neîntemeiată, măsura sancţionării disciplinare fiind legală şi corect individualizată iar actul contestat emis în temeiul legii, cu respectarea condiţiilor de validitate, fiind motivat în fapt şi în drept.
Intimatul E.G. a depus în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că motivele de recurs invocate de Ministerul Justiţiei nu sunt întemeiate şi că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
În mod întemeiat prima instanţă, prin sentinţa atacată, a admis acţiunea reclamantului E.G. şi a procedat la anularea Ordinului nr. 3226C din 02 decembrie 2009 emis de Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin care intimatului în recurs i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „mustrare scrisă” prevăzută de dispoziţiile art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare indicate de art. 69 lit. b), n). şi p) din Legea nr. 293/2004.
S-a reţinut, în mod corect, că actul administrativ atacat este lovit de nulitate, nefiind respectate prevederile imperative ale art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, care stabilesc că sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 90 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei. Într-adevăr, se constată, în cauză, că sesizarea către Comisia de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a fost formulată la data de 02 septembrie 2009 şi a fost înregistrată la Ministerul Justiţiei în data de 03 septembrie 2009, iar sancţiunea disciplinară a fost aplicată prin Ordinul Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nr. 3226C din data de 02 decembrie 2009, cu depăşirea termenului de 90 de zile calendaristice prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004. În mod evident, atâta vreme cât legea specială instituie un termen pe zile calendaristice, nu sunt incidente prevederile cu caracter general ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că termenele de procedură se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul. Prin urmare, în calculul termenului stabilit pe zile calendaristice, prevăzut de art. 71 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, intră atât ziua când termenul respectiv a început sa curgă, cât şi termenul când acesta s-a împlinit.
Motivele invocate de recurentul Ministerul Justiţiei, referitoare la temeinicia constatărilor Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi la justa încadrare a faptelor săvârşite de reclamant ca abateri disciplinare prevăzute la art. 69 lit. b), n) şi p) din Legea nr. 293/2004, nu mai pot fi examinate, atâta timp cât au fost reţinute, în sprijinul soluţiei instanţei de fond, apreciată ca legală de către instanţa de recurs, considerente de ordin formal, constând în nerespectarea termenului imperativ defipt de lege pentru aplicarea sancţiunii disciplinare.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală hotărârea atacată se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 214 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 785/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 817/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
