ICCJ. Decizia nr. 832/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 832/2011
Dosar nr.7466/2/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Voluntari, în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti; a fost obligată pârâta să procedeze la emiterea autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul turc A.M. potrivit solicitării din 14 mai 2009, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat Oficiului Român pentru Imigrări acordarea autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul turc A.M., care urma să-şi desfăşoare activitatea de hamal la societatea reclamantă, funcţie vacantă, conform statului de funcţii.
Prin răspunsul comunicat reclamantei cu Adresa din 09 iunie 2009, pârâta a reţinut că societatea nu desfăşoară efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României.
Raportându-se la obiectul principal de activitate al reclamantei, respectiv comerţ cu ridicata al produselor textile, aşa cum rezultă din certificatul constatator emis de ONRC din 30 aprilie 2009, prima instanţă a constatat că funcţia de hamal, încadrată în grupa de bază 9151 - Personal de manipulare şi supraveghere bagaje, respectiv 915103 - personal de manipulare şi supraveghere bagaje care se ocupă cu transportarea şi distribuirea coletelor, mesajelor şi altor articole din cadrul instituţiilor, între instituţii, la adrese particulare sau în alte locuri precum şi transportarea bagajelor în hoteluri, gări sau aeroporturi, corespunde obiectului de activitate al societăţii reclamante, aşa încât, a apreciat că refuzul pârâtei de a acorda autorizaţie de muncă pentru cetăţeanul turc A.M., este nejustificat.
2. Recursul formulat de recurentul-reclamant
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de reclamantă.
3. Procedura în faţa instanţei de recurs
Deşi legal citată cu menţiunea de a-şi timbra calea de atac exercitată, recurenta-pârâtă Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Intimata-reclamantă SC R.I. SRL Voluntari a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La termenul de judecată, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu şi excepţia nulităţii recursului, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării recursului declarat de către pârâta Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile în contencios administrativ se timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 RON.
Conform art. 11 alin. (1) din legea anterior individualizată, cererea de recurs se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluţionată de prima instanţă.
De asemenea, art. 20 alin. (3) din legea în discuţie prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În speţa de faţă, recurenta-pârâtă a fost citată pentru termenul din 11 februarie 2010 cu menţiunea de a timbra calea de atac exercitată cu 2 RON, taxă judiciară de timbru şi 0,15 RON, timbru judiciar, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. (1) din OG nr. 32/1995, dar nu s-a conformat.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 830/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 833/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
