ICCJ. Decizia nr. 840/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 840/2011
Dosar nr.7191/121/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa Tribunalului Galaţi
Prin cererea de chemare în judecată introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ, sub nr. 2006/121/2008, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea de Sănătate Publică Galaţi şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi, anularea proceselor-verbale din data de 31 ianuarie 2008 de cercetare a cazului de boală profesională, emise de pârâţi şi desfiinţarea, în parte, a acestora, în sensul înlăturării dispoziţiilor prin care s-a constatat că îmbolnăvirea sa a fost cauzată de nepurtarea echipamentului individual de protecţie, arătând că actele atacate nu i-au fost comunicate şi s-a aflat în imposibilitate de a face apărări în acest sens.
Ulterior, după emiterea Hotărârii Comisiei de experţi în medicina muncii din 16 ianuarie 2009 în Dosarul 5686 din 01 septembrie 2009, dată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva proceselor-verbale anterior menţionate, reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea acestei hotărâri, considerată nelegală şi să se constate că îmbolnăvirea profesională se datorează culpei angajatorului, care nu a asigurat ventilaţia flexibilă corespunzătoare la locul de muncă, sistemele de absorbţie a noxelor rezultate în urma procesului de sudură fiind defecte, deci ineficiente.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată, Comisia de experţi în medicina muncii nu a analizat plângerea sa, în sensul înlăturării din procesele-verbale din 31 ianuarie 2008 a menţiunii că nu a purtat în permanenţă echipamentul de protecţie a muncii. De asemenea, nu s-a înlăturat nici menţiunea că ea ar răspunde pentru utilizarea continuă a echipamentului de protecţie a muncii.
A mai arătat că ceea ce contestă este culpa în declanşarea bolii profesionale, culpă ce aparţine angajatorului, care nu a asigurat ventilaţie flexibilă corespunzătoare la locul de muncă. În cazul său, sistemele de absorbţie a noxelor rezultate în urma procesului de sudură erau defecte, iar angajatorul nu a luat nicio măsură, nici după deplasarea reprezentanţilor Inspecţiei Teritoriale a Muncii la faţa locului.
Prin încheierea din Şedinţa publică din 03 aprilie 2009, instanţa a dispus introducerea în cauză a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii, în calitate de pârâţi.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi privind anularea actului emis de Comisia de experţi în medicina muncii şi excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecinţa fiind respingerea cererii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, a precizat că motivele cererii de chemare în judecată sunt nelegale şi netemeinice faţă de atribuţiile Comisiei şi faţă de împrejurarea că cercetarea unei boli profesionale are ca scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective. În ceea ce o priveşte pe reclamantă, procedura a fost respectată întocmai.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 319/2006.
Pe fondul cauzei, a arătat că procesele-verbale de cercetare a bolii profesionale sunt legale şi temeinice, fiind încheiate cu respectarea Legii nr. 319/2006 şi a HG nr. 1425/2006.
2. Hotărârea Tribunalului Galaţi
Prin Sentinţa nr. 1270 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ, a dispus în temeiul art. 165 C. proc. civ., disjungerea cererii completatoare formulată de reclamantă; extragerea filelor 82 ds., respectiv a încheierii de şedinţă din data de 20 martie 2008, a precizărilor depuse de reclamantă, a întâmpinărilor depuse de pârâţi şi formarea unui dosar nou înregistrat sub nr. 7191/121/2009.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi şi declinată competenţa de soluţionare a cererii de completare a acţiunii formulată de reclamantă la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cererii de completare a acţiunii îl reprezintă anularea Hotărârii emise de Comisia de experţi în medicina muncii din data de 16 ianuarie 2009.
În acest sens, tribunalul a reţinut faptul că experţii în medicina muncii, ce fac parte din această comisie, sunt numiţi prin ordinul comun a două ministere, respectiv Ordinul nr. 1256 din 7 iulie 2008 al Ministerului Sănătăţii Publice şi Ordinul nr. 443 din 9 iulie 2008 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
Astfel, art. 1 din ordinul comun aprobă componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, iar art. 3 prevede că această comisie este alcătuită din nouă membri nominalizaţi în anexa care face parte integrantă din ordin.
Cum actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de autorităţi ale administraţiei publice centrale, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel.
3. Procedura la Curtea de Apel Galaţi
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin întâmpinarea formulată, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a reiterat excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă, precum şi excepţia netimbrării şi a tardivităţii introducerii cererii, în raport de prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, iar pe fond, respingerea acţiunii, ca nefondată.
Pârâta Direcţia de Sănătate Publică Galaţi, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi
Prin Sentinţa nr. 103 din 30 martie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Muncii şi Egalităţii de Şanse şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut ca fiind întemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Muncii şi Egalităţii de Şanse, deoarece nu există la dosar niciun act doveditor al efectuării de către reclamantă a plângerii administrative prealabile la autoritatea pârâtă, aşa cum dispune în mod imperativ art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru că priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanţei, excepţia lipsei procedurii prealabile se referă la o condiţie de fond specială şi suplimentară a cărei neîndeplinire are ca efect inadmisibilitatea acţiunii, aşa cum în mod constant s-a pronunţat în jurisprudenţa ei şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
5. Recursul declarat de M.M.
Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs în termen legal reclamanta M.M., arătând că în cauză au fost greşit invocate şi aplicate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta afirmă că a respectat dispoziţiile art. 155 din HG nr. 1425/2006, atacând procesele-verbale de cercetare a cazului de boală profesională la Comisia de experţi în medicina muncii. Contestaţia i-a fost soluţionată de comisie prin Hotărârea nr. 26 din 16 ianuarie 2009, acesta reprezentând actul final al parcurgerii de către reclamantă a procedurii prealabile.
6. Apărările formulate de intimaţi
În recurs au formulat întâmpinare intimaţii Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică Galaţi, toţi solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Prezentând istoricul cauzei, intimaţii au insistat asupra faptului că după înfiinţarea Comisiei de experţi în medicina muncii, contestaţia recurentei a fost soluţionată prin Hotărârea din 16 ianuarie 2009, dar această din urmă hotărâre nu a mai fost atacată cu o nouă contestaţie, aşa încât nu au fost respectate prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi, prin urmare, sentinţa atacată este nelegală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă M.M. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea parţială a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională din data de 31 ianuarie 2008, emise de către Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Galaţi şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Galaţi.
Aceste acte sunt emise în cadrul procedurii de cercetare şi declarare a bolilor profesionale reglementate de către art. 34 din Legea nr. 319/2006 privind protecţia şi securitatea muncii, fiind expres menţionate la alin. (4) al acestui text.
Legea nu reglementează procedura administrativă de contestare a proceselor-verbale de cercetare, însă în HG nr. 1425/2006 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţi şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, la art. 155 se prevede că:
„(1) În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi de Ministerul Sănătăţii Publice.
(2) Componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.”
Urmând procedura prescrisă în textul normativ citat, la data de 23 iunie 2008, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie împotriva proceselor-verbale atacate, pe care a adresat-o Comisiei de experţi în medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii Publice, invocând necomunicarea proceselor-verbale, precum şi încălcarea unor prevederi legale, inclusiv a procedurii de cercetare reglementată prin normele metodologice menţionate.
Această contestaţie a fost soluţionată de Comisie la data de 16 ianuarie 2009 întrucât, în pofida dispoziţiilor legale citate, Comisia de experţi de medicina muncii s-a constituit abia pe parcursul soluţionării litigiului de faţă.
Ca urmare, s-a pronunţat Hotărârea din data de 16 ianuarie 2009 pe care, de asemenea, recurenta-reclamantă a atacat-o, formulând un petit corespunzător în Şedinţa publică din 20 martie 2009, la Tribunalul Galaţi.
În acest context, Înalta Curte remarcă faptul că recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia legală de a formula procedura prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, prin urmare, soluţia curţii de apel este lipsită de suport. Câtă vreme nu există o dispoziţie legală care să o oblige pe recurentă ca, prealabil formulării acţiunii judiciare, să mai formuleze o nouă contestaţie şi împotriva hotărârii Comisiei, orice interpretare în acest sens nu poate fi decât excesivă şi contrară scopului în vederea căruia s-a reglementat instituţia plângerii prealabile.
Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că soluţia examinată a fost pronunţată de curtea de apel şi din cauza cadrului procesual artificial creat de către Tribunalul Galaţi prin hotărârea de declinare, fiindcă în mod evident, actul administrativ şi actul prin care se soluţionează procedura prealabilă formează un corp comun şi trebuie supuse unei proceduri unitare de contestare.
Nu în ultimul rând, la rejudecare, instanţa va solicita autorităţilor publice pârâte, emitente ale actului atacat, depunerea acestuia, a proceselor-verbale de cercetare, precum şi a întregii documentaţii aferente, potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, întrucât toate aceste înscrisuri lipsesc de la dosarul cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) şi (5) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul şi se va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva Sentinţei nr. 103 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 842/2011. Contencios. Cerere de ajutor public... → |
|---|
