ICCJ. Decizia nr. 842/2011. Contencios. Cerere de ajutor public judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 842/2011
Dosar nr.10515/1/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Încheierea camerei de consiliu din 14 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG nr. 51/2008, invocată de petenta S.A. Inoteşti, prin reprezentant, şi ca nefondată cererea de reexaminare privind ajutorul public judiciar, sub forma scutirii de plată a taxelor judiciare de timbru, formulată împotriva Încheierii de şedinţă din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, de către aceeaşi petentă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut în considerente că petenta a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din O.U.G nr. 51/2008, care reprezintă însă dispoziţii generale privind ajutorul public judiciar şi nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care respingerea cererii de ajutor public judiciar a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, precum şi pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din OUG nr. 51/2008.
Faţă de această împrejurare, în baza art. 29 alin. (1) - (6) din Legea nr. 47/1992, a reţinut inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Referitor la cererea de reexaminare a taxei de timbru, a constatat că petenta nu a depus niciun fel de înscrisuri sau alte dovezi din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, precum şi pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din OUG nr. 51/2008 pentru acordarea ajutorului public judiciar unei persoane juridice.
2. Recursul formulat de petenta S.A. Inoteşti
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta S.A. Inoteşti.
3. Procedura în faţa instanţei de recurs
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri, Încheierea de şedinţă din 11 februarie 2011, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac privind cererea de reexaminare a taxei de timbru, raportat la prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (5) C. proc. civ cu referire la art. 15 alin. (3) din OUG nr. 51/2008, precum şi excepţia tardivităţii recursului privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ, aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate din oficiu, pe care le consideră întemeiate.
I. Excepţia tardivităţii recursului privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Potrivit actelor din dosar, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 14 mai 2010, iar recursul promovat de petentă a fost înregistrat la data de 27 mai 2010, potrivit rezoluţiei aplicate pe cerere, fiind depăşit termenul legal de 48 de ore prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Cum în speţă, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, va respinge recursul ca tardiv formulat.
II. Excepţia inadmisibilităţii recursului privind cererea de reexaminare a taxei de timbru.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 15 alin. (2) din OUG nr. 51/2008 „Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii”, iar potrivit alin. (3), „Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă”.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs „hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.”
În speţă, Încheierea din 14 mai 2010, prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru nu se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, dat fiind caracterul irevocabil al acesteia, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, potrivit art. 377 pct. (5) C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu textele legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva cererii de reexaminare, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A. Inoteşti împotriva Încheierii din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil, în privinţa cererii de reexaminare a taxei de timbru şi ca tardiv formulat, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 840/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 843/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
