ICCJ. Decizia nr. 866/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 866/2011
Dosar nr. 8045/2/2011
Şedinţa publică de la 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.M.F., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea acesteia din urmă de a emite titlul de plată pentru suma de 384.368,97 RON corespunzător titlului de despăgubire reprezentat de decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor conform opţiunii exprimate de reclamantă de a primi despăgubiri exclusiv în numerar.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a formulat în termen legal cerere de acordare de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român situat în Cluj-Napoca, str. A., nr. 37, identificat iniţial sub nr. top. X Cluj-Napoca din C.F. Y Cluj.
În urma rămânerii definitive a dispoziţiei Primarului Cluj cu nr. 1660/2005 dosarul a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a fost înregistrat sub nr. 3311/CC din 21 octombrie 2005.
A susţinut reclamanta că de apropare 3 ani Comisia Centrala nu a soluţionat dosarul, sens în care a formulat acţiune in contencios administrativ, iar prin sentinţa civilă nr. 659/2008 (Dosar nr. 1227/33/2008), rămasă irevocabilă, instanţa a obligat pârâta să soluţioneze Dosarul nr. 3311/CC/2005. În acest dosar a fost efectuată de un expert autorizat A.N.E.V.A.R. o expertiză de evaluare, stabilindu-se în final, ca totalul despăgubirilor de încasat este de 384.368,97 RON.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008, prin care a emis titlul de despăgubire în cuantum de 384.368,97 RON.
Susţine reclamanta că această decizie, împreună cu opţiunea de a primi despăgubiri în numerar, a înregistrat-o la pârâtă sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008 fără a primi până la aceasta dată niciun răspuns.
În urma unei notificări adresate pârâtei în cursul lunii ianuarie 2009, aceasta i-a trimis un răspuns prin care arată ca urmează sa soluţioneze cererea în limita disponibilităţilor financiare.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia prematurităţii, în raport de dispoziţiile art. 182 pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 şi art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările O.U.G. nr. 81/2007, în considerarea faptului ca cererea de opţiune a reclamantei a fost înregistrată sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008, iar până la acel moment despăgubirile în numerar s-au efectuat până la cererea de opţiune înregistrată sub nr. 3204 din 05 martie 2008.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 539 pronunţată în data de 29 ianuarie 2010, a respins excepţia prematuri taţii ca neîntemeiată. Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamanta G.M.F., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a obligat pârâta să emită titlul de plată pentru suma de 384.368,97 RON conform opţiunii exprimate de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa a apreciat că este neîntemeiată, sens în care a respins-o,întrucât argumentele prezentate de pârâtă în susţinerea acestei excepţii au natura unor veritabile apărări pe fond.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că ,în conformitate cu dispoziţiile art. 182 din Titlul VII al aceluiaşi act normativ, în cazul prevăzut la art. 181 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcţie, care, după reţinerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare; b) dacă optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P., care în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite şi după reţinerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acţiuni emise de Fondul Proprietatea şi instructează depozitarul central al acţiunilor emise de Fondul Proprietatea să înregistreze persoana despăgubită în registrul acţionarilor Fondului Proprietatea; c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar şi acţiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A.N.R.P. care, după reţinerea titlului de despăgubire în original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită şi un titlu de conversie, pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire şi valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat conform lit a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b).
Aşadar, având în vedere prevederile legale incidente, instanţa a apreciază ca procedura instituită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament sentinţa civilă nr. 659/2008 a Curţii de Apel Cluj şi decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008 a C.C.S.D., căreia statul, în sens larg, prin autorităţile sale administrative, trebuie să i se conformeze.
Concluzionând, instanţa a reţinut că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Textele indicate confirmă intenţia legiuitorului de a asigura o despăgubire justă şi echitabilă în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condiţiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie în esenţă pentru următoarele considerente:
- Având în vedere decizia nr. 3227 din 14 octombrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, opţiunea formulată şi înregistrată de reclamantă la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sub nr. 07963 din 19 noiembrie 2008, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi în baza dispoziţiilor H.G. nr. 361/2005, urmează a fi emis titlul de plată în cuantum de 384.368,97 RON în favoarea reclamantei, în ordinea înregistrării cererilor de opţiune în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor potrivit prevederilor art. 181 din H.G. nr. 128/2008;
- Legiuitorul, prin art. 182 pct. 5 din H.G. nr. 128/2008 a prevăzut prin derogare de la art. 182 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008, situaţia în care Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va putea emite cu prioritate titluri de plată şi/sau titluri de conversie, şi anume în cazuri excepţionale (cazuri medicale, sociale, dovedite prin înscrisuri);
- Instanţa de fond a reţinut în mod greşit noţiunea de termen rezonabil, având în vedere că procedurile administrative au demarat în anul 2005, neîndeplinirea de către autoritatea administrativă a atribuţiilor sale privind emiterea titlului de plată, ar expune reclamanta arbitrariului şi hazardului cu consecinţe grave asupra drepturilor şi intereselor sale legitime.
Arată recurenta că fără a nega, de principiu că adăugarea unui alt termen la intervalul deja scurs, care ar putea justifica reţinerea caracterului nerezonabil, în ansamblul său se impune a se constata că legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv – al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opţiunile pentru acordarea despăgubirii şi în absenţa disponibilităţilor băneşti ale statului, reclamanta solicită îndeplinirea unei obligaţii imposibil de realizat şi care este de natură să afecteze principiul egalităţii de tratament.
Reclamanta G.M.F. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum şi prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată.
Înalta Curte reţine că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei respectiv Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - are un caracter special.
În conformitate cu prevederile art. 182 lit. a) Capitolul V al O.U.G. nr. 81/2007 transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în ordinea înregistrării cererilor de opţiune persoanelor îndreptăţite la Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Prin cererea înregistrată sub nr. 7963 din 19 noiembrie 2008 reclamanta şi-a exprimat opţiunea pentru plata despăgubirilor în numerar.
Recurenta în răspunsul său a arătat că au fost emise titluri de plată, corespunzătoare primei tranşe, până la dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 03445 din 24 martie 2008 şi respectiv – la data judecării cererii de recurs – dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 0391 din 22 aprilie 2008.
În conformitate cu art. 182 pct. 4 din H.G. nr. 128/2008 – în vederea acordării despăgubirilor băneşti şi/sau în acţiuni, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titluri de plată şi respectiv de conversie în ordinea cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, cereri care sunt însoţite de toate documentele necesare – conform Normelor metodologice.
Aşa cum a precizat şi recurenta în H.G. nr. 128/2008 – prin art. 182 pct. 5 s-a prevăzut şi o situaţie derogatorie de la criteriul ordinii cronologice al opţiunilor privind titlul de plată, pentru situaţii de excepţie, cazuri medicale, cazuri deosebite sociale, dovedite prin înscrisuri.
Este real că reclamanta a demarat procedura administrativă în anul 2005, iar decizia nr. 3227 pentru stabilirea despăgubirilor a fost emisă de Comisia Centrală la data de 14 octombrie 2008, însă, având în vedere numărul mare de cereri formulate, ritmul lent în care se desfăşoară procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 din diverse motive, cu atât mai mult este necesară stabilirea unui criteriu obiectiv – care să conducă la soluţionarea cererilor şi accelerarea procedurilor.
Cum acest criteriu obiectiv a fost stabilit de legiuitor – ordinea cronologică a înregistrării opţiunilor iar reclamanta-intimată nu se regăseşte în situaţia prevăzută cu titlu de excepţie de la această regulă – rezultă că recurenta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – nu i-a încălcat drepturile şi interesele legitime prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Având în vedere totodată şi impactul financiar pe care acordarea acestor despăgubiri o are asupra bugetului naţional, a fost emisă O.U.G. nr. 62/2010 – fără incidenţă în speţa de faţă – prin care – a fost suspendată pe o perioadă de 5 ani de la data intrării acesteia în vigoare (30 iunie 2010) emiterea titlurilor de plată – prevăzute de Titlul VII.
Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 62/2010 – pun în lumină celălalt factor decisiv pentru soluţionarea titlurilor de plată şi acordarea practică a despăgubirii prin prisma existenţei disponibilităţilor băneşti.
Reclamanta nu a produs dovezi că avea înregistrată cererea de opţiune anterior celor arătate de recurentă, că se află într-o situaţie de excepţie prevăzută de lege sau că existau disponibilităţi financiare.
În acest context economic financiar, dubat de criza economică se impune a se reconsidera aplicarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – privind protecţia proprietăţii – în sensul aprecierii caracterului nerezonabil al procedurilor administrative în funcţie de fiecare caz în parte, circumstanţele sale, în spiritul respectării principiului egalităţii de tratament a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie şi pentru a asigura un just echilibru între exigenţele intereselor generale ale comunităţii şi imperativele de protecţie a drepturilor fundamentale ale omului.
Potrivit art. 1 teza a II-a din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.
Înalta Curte, apreciază astfel, că în raport de situaţia concretă instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale şi în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 539 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 868/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
