ICCJ. Decizia nr. 862/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 862/2011
Dosar nr. 660/84/2010
Şedinţa publică de la 11 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin cererea adresată Tribunalului Sălaj, reclamanta Comuna Boghiş, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Sălaj, suspendarea executării măsurilor dispuse la punctul B alin. (1) din Decizia nr. 34 din 16 noiembrie 2009 emisă de Camera de Conturi Sălaj, până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de reprezentanţii Camerei de Conturi Sălaj asupra activităţii sale din anul 2008, prin Decizia nr. 34 din 16 noiembrie 2009 s-au constatat anumite abateri în efectuarea unor plăţi în semestrul II/2008, în sumă de 2.500 RON, reprezentând drepturi speciale cuprinse în Contractul colectiv de muncă şi Acordul colectiv de muncă pentru slariaţii primăriei, pe baza unor clauze lovite de nulitate.
Reclamanta a învederat că drepturile acordate în baza contractului/acordului colectiv de muncă nu sunt drepturi de natură salarială, pentru că au fost negociate ca măsuri pentru protecţie socială şi au fost prevăzute în buget la titlul „bunuri şi servicii”, prin hotărârea consiliului local, iar bunurile pentru ţinută au fost justificate cu facturi care confirmă utilizarea lor în scopul pentru care au fost acordate.
În altă ordine de idei, reclamanta a arătat că atribuţiile fiscale menţionate în preambulul deciziei contestate aparţin Comunei Boghiş şi nu primarului, fapt ce atrage nulitatea activităţii de verificare, în raport de prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, modificată şi completată, ale Legii nr. 273/2006, modificată şi completată, cu referire la prevederile art. 24 coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Cu alte cuvinte, măsurile dispuse la punctul B alin. (1) din decizia contestată sunt nelegale, deoarece legea interzice oricăror alte autorităţi să se pronunţe asupra clauzelor contractului colectiv de muncă, nerespectarea acestei interdicţii constituind un abuz şi o depăşire a competenţelor legale.
Prin sentinţa nr. 2306 din 22 aprilie 2010, Tribunalul Sălaj a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de către reclamanta Comuna Boghiş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut că nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de probă că pârâta Camera de Conturi Sălaj din cadrul Curţii de Conturi a României deţine personalitate juridică proprie, pentru a putea sta în faţa instanţelor de judecată ca subiect de drept de sine stătător, aşa încât, raportându-se la prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj.
2. Hotărârea instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 325 din 22 septembrie 2010 a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sălaj.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că intenţia reclamantei de a improcesua Camera de Conturi Sălaj este cât se poate de evidentă, aspect ce rezultă din formularea plângerii prealabile adresate autorităţii emitente a actului administrativ contestat şi, respectiv din formularea acţiunii de fond.
În opinia Curţii de apel, soluţia adoptată de Tribunalul Sălaj motivată de împrejurarea că pârâta Camera de Conturi Sălaj nu a dovedit că are personalitate juridică, are la bază un raţionament juridic eronat.
În esenţă, a reţinut că procesul de contencios administrativ este guvernat de principiului disponibilităţii, în speţă, reclamanta este cea care stabileşte cadrul procesual şi a înţeles să cheme în judecată pe pârata Camera de Conturi Sălaj.
De altfel, intenţia reclamantei de a improcesua Camera de Conturi Sălaj este cât se poate de evidentă, aspect ce rezultă din formularea plângerii prealabile adresate autorităţii emitente a actului administrativ contestat şi, respectiv, din formularea acţiunii de fond.
În argumentarea soluţiei, Curtea de apel a avut în vedere şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., reţinând în acelaşi timp că o eventuală constatare a lipsei capacităţii procesuale a pârâtei ar fi condus la soluţia de respingere a acţiunii şi nicidecum la declinarea competenţei, cum în mod eronat a apreciat tribunalul.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Cluj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Regulatorul de competenţă
Soluţionând conflictul ivit între cele două instanţe, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succed:
1. Argumente de drept relevante
Actul administrativ a cărui suspendare parţială de executare a fost solicitată, în condiţiile prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, este Decizia nr. 34 din 16.11.2009, emisă de Camera de Conturi a Judeţului Sălaj în temeiul unui proces-verbal de constatare încheiat în cadrul unui audit financiar asupra situaţiilor financiare pentru anul 2008 la Primăria Comunei Boghiş.
Obiectul demersului judiciar îl constituie punctul B alin. (1) din decizie, având următorul conţinut:
B. „Pentru abaterile de la legalitate şi regularitate constatate, care au determinat producerea de prejudicii, aşa cum sunt prezentate la B.1-2, obligaţia conducerii Primăriei comunei Boghiş este de stabilire a întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, după cum urmează:
1. Stabilirea întinderii prejudiciului creat ca urmare a plăţilor nelegale, reprezentând drepturi speciale cuprinse în contractul colectiv de muncă şi acordul colectiv de muncă pentru salariaţii primăriei pe baza unor clause lovite de nuşlitate, care s-au acordat în semestrul II 2008 şi dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia.
Termen de realizare: 21.12.2009”
În esenţă, măsurile dispuse sunt circumscrise prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, potrivit cărora „în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate”.
Având acest conţinut, măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora”, care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziţionării autorităţii emitente în sistemul administraţiei publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităţilor publice locale şi judeţene sunt în competenţa tribunalelor, iar cele privind actele autorităţilor centrale, în competenţa curţilor de apel.
Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este o cameră judeţeană de conturi şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.
Aceasta este, de altfel, şi interpretarea cuprinsă în pct. 106-108 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curţii de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise în soluţionarea procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92 şi urm. poate fi sesizată instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii nr. 554/2004, competenţa revenind secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, pentru încheierile structurilor centrale ale Curţii de Conturi şi secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi judeţene.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele arătate, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Boghiş, prin Primar, şi pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Sălaj în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 866/2011. Contencios → |
|---|
