ICCJ. Decizia nr. 990/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 990/2011
Dosar nr. 1853/44/2009
Şedinţa publică de la 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 108 din 06 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a dispus anularea actului de constatare din 07 decembrie 2009 emis de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a constatat că, pentru a reţine starea de incompatibilitate a reclamantului, partea adversă a valorificat adresa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din 17 august 2008, din care rezultă că acesta figura la data numirii în funcţie ca şi asociat al SC M.C. SRL.
Sub acest aspect, judecătorul fondului a arătat că societate comercială anterior individualizată se afla în procedura falimentului, fiind dizolvată printr-o sentinţă irevocabilă.
Prima instanţă a subliniat faptul că este corectă şi pertinentă susţinerea reclamantului, în sensul că societatea era dizolvată cu mai bine de un an înainte de numirea acestuia în funcţia de judecător.
Pe de altă parte, Curtea de apel a reţinut faptul că reclamantul a precizat în declaraţia sa un venit net de 3.731 RON obţinut ca urmare a tranzacţiilor B.V.B. şi că venitul său din asemenea tranzacţii nu a fost de 26.000 RON, aşa cum a constatat inspectorul de integritate, ci doar de 6.000 RON, sumă ce se apropie mai mult de declaraţia sa decât de cele susţinute de pârâtă.
Împotriva acestei hotărârii judecătoreşti a fost promovat recurs în termen legal de către pârâtă, care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., modificarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.
În dezvoltarea căii extraordinare de atac, recurenta arată că sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Sub acest aspect, au fost amintite prevederile art. 101, art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003, dar şi ale art. 43 din Legea nr. 144/2007, precum şi ale art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004.
În opinia recurentei, partea adversă s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, întrucât a ocupat atât funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea, cât şi calitatea de asociat la SC M.C. SRL.
În plus, recurenta invocă adresa din 19 octombrie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi.
Prin întâmpinarea de la dosar, intimatul C.F. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
În cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în litigiul dedus judecăţii şi a realizat o încadrare juridică adecvată acestei situaţii de fapt.
După cum rezultă din actele dosarului, prezenta cerere de chemare în judecată se referă la anularea actului de constatare încheiat la data de 07 decembrie 2009 de recurenta Agenţia Naţională de Integritate.
Din conţinutul acestui act administrativ reiese faptul că a existat o stare de incompatibilitate la intimatul C.F., în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, întrucât a deţinut atât funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea, cât şi calitatea de asociat la SC M.C. SRL.
Autoritatea publică recurentă a luat în considerare adresa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din 17 martie 2008, potrivit căreia la data numirii în funcţia de judecător (01 iulie 2008), partea adversă figura în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în calitate de asociat la societatea individualizată anterior.
În plus, aceeaşi autoritate a avut în vedere adresa din 19 octombrie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, prin care persoana fizică amintită mai sus a realizat un venit net din transferul titlurilor de valoare în anul fiscal 2007, în sumă de 26.000 RON, venit nedeclarat în declaraţia de avere depusă.
Într-adevăr, art. 101 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare precizează că funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
În plus, art. 102 lit. b) prima teză din aceeaşi reglementare prevede că magistraţilor le este interzis să aibă calitatea de asociat la societăţi comerciale.
În altă ordine de idei, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate arată că declaraţiile de avere şi de interese reprezintă acte personale şi irevocabile putând fi rectificate numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, potrivit art. 43 alin. (2) din acelaşi act normativ, declaraţia de avere se face în scris, pe propria răspundere, şi cuprinde bunurile proprii, comune şi cele deţinute în indiviziune, precum şi cele ale copiilor aflaţi în întreţinere, potrivit anexei la Legea nr. 115/1996, precum şi prevederilor O.U.G. nr. 14/2005, aprobată prin Legea nr. 158/2005, care se aplică în mod corespunzător.
În plus, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 prevede că declaraţia de interese se face în scris, pe proprie răspundere şi cuprinde funcţiile şi activităţile, potrivit Legii nr. 161/2003.
În primul rând, Înalta Curte constată că primul motiv de incompatibilitate reţinut în actul administrativ anulat nu se confirmă.
În mod concret, prin sentinţa comercială nr. 814 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Galaţi, SC M.C. SRL a fost dizolvată.
În acest context, trebuie amintit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia persoana juridică încetează a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare.
Prin urmare, reţinerea Agenţiei Naţionale de Integritate, în sensul că reclamantul avea calitatea de asociat la societatea anterior indicată, în perioada 01 iulie 2008-31 decembrie 2008, este nereală.
Pe cale de consecinţă, încetarea existenţei personalităţii juridice a societăţii comerciale aflate în discuţie a condus şi la încetarea calităţii de asociat al intimatului, nemaifiind necesară menţiunea corespunzătoare în declaraţia sa de interese.
Pe de altă parte, în declaraţia de avere, intimatul-reclamant a precizat drept venituri din investiţii suma de 3.347 RON, care reprezintă tranzacţia acţiunii B.V.B.
Din cuprinsul actului existent la acelaşi dosar, rezultă că în anul 2007 intimatul a avut un câştig net de 3.731, 70 RON.
Iar declaraţia finală de la acelaşi dosar a precizat acelaşi câştig net de 3.731,7 RON, în timp ce pierderea netă anuală s-a cuantificat la 384,69 RON.
Prin urmare, declaraţia intimatului cuprinsă în acţiune se apropie mai mut de declaraţia sa de avere decât de cele reţinute de Agenţia Naţională de Integritate.
Aşadar, intimatul-reclamant nu a creat situaţii veritabile de incompatibilitate, iar actul administrativ aflat în litigiu este nelegal, datorită neconcordanţelor vădite amintite mai sus, motiv pentru care Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 108 din 06 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 983/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 991/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
