ICCJ. Decizia nr. 947/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 947/2011
Dosar nr. 10253/2/2009
Şedinţa publică de la 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 noiembrie 2009, reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, a contestat hotărârea din 10 septembrie 2009 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că pârâta nu era competentă să-i soluţioneze cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 189/2000, această competenţă revenind Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială, iar pe fondul contestaţiei susţine că hotărârea este nelegală întrucât nu s-a ţinut cont de împrejurarea că mama sa, C.M.A., născută la data de 28 noiembrie 1920, în Bulgaria, Silistra, a fost strămutată din Bulgaria în România, localitatea Călăraşi, iar la data strămutării mama sa era însărcinată în 3 luni cu reclamantul.
Reclamantul mai arată că este de drept şi de fapt moştenitorul drepturilor dobândite de mama sa conform Legii nr. 189/2000.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a depus la dosar documentaţia care a stat la baza actului contestat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1500 din 24 martie 2010 a admis acţiunea formulată de C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Ialomiţa şi a anulat hotărârea din 10 septembrie 2009 emisă de pârâtă.
A obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile prevăzute de lege pentru perioada 05 februarie 1942-06 martie 1945 începând cu data de 01 iunie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 05 februarie 1942 în localitatea Călăraşi după strămutarea mamei sale, C.M.A., din Silistra, Bulgaria, 1941, şi că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, copii născuţi după strămutarea părinţilor sau suferind indirect toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile actului normativ persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Or, în cauza de faţă reclamantul s-a născut în anul 1942 după strămutarea părinţilor săi astfel că nu se încadrează în prevederile legale menţionate.
Înalta Curte din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a îndurat familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 1500 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 983/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
