ICCJ. Decizia nr. 1002/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1002/2011
Dosar nr. 2896/54/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
Prin cererea înregistrată la 18 august 2010, reclamantul M.C. a solicitat suspendarea executării înştiinţării de plată din 07 iulie 2010, emisă de C.A.S. Mehedinţi, prin care în mod nejustificat i-au fost stabilite de către aceasta, obligaţii de plată cu titlu de contribuţie la F.N.U.A.S.S, dobânzi şi penalităţi de întârziere, în sumă totală de 32.361,57 RON, aferente perioadei 2005-2009.
Prin sentinţa nr. 704 din 09 septembrie 2010 Tribunalul Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Turnu Severin.
În motivarea sentinţei s-a arătat că în cauză nu se cere suspendarea executării unui act administrativ fiscal, ci suspendarea înştiinţării de plată, ce constituie începutul executării silite, cerere accesorie contestaţiei la executare propriu-zise, iar competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei.
Prin sentinţa nr. 5228 din 15 octombrie 2010, Judecătoria Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulată de contestator M.C., în favoarea Tribunalului Mehedinţi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Examinând excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte soluţionarea acestei cauze, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a apreciat că, în raport de prevederile art. 145 alin. (1), art. 215 alin. (2) din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal şi pct. 5.2 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, obiectul cauzei este suspendarea executării unui act administrativ fiscal, nicidecum suspendarea unei executări silite.
Astfel, potrivit art. 145 alin. (1) C. proCod Fiscal, executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, or, aşa cum a susţinut reprezentantul pârâtei, nu s-a emis nicio somaţie şi nu s-a întocmit un dosar de executare silită.
Prin urmare, nu se pune problema existenţei unei executări silite, ci se pune problema stabilirii naturii juridice a înştiinţării de plată, mai precis dacă aceasta poate fi asimilată unei somaţii sau este un act administrativ fiscal. Răspunsul este dat de pct. 5.2 din Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX C. proCod Fiscal, aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care precizează: „Alte acte administrativ fiscale pot fi: dispoziţia de măsuri, Decizia privind stabilirea răspunderii reglementată de art. 28 C. proCod Fiscal, republicat, notele de compensare, înştiinţările de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului etc.".
Aşadar, înştiinţarea de plată a cărei suspendare se solicită este un act administrativ fiscal.
Potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".
Analizând actele şi lucrările dosarului asupra conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Conform cererii iniţiale şi a precizărilor depuse la judecătorie, rezultă că reclamantul solicită suspendarea executării înştiinţării de plată din 07 iulie 2010. Conform art. 14-15 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea vizează executarea unui act administrativ fiscal. Or, înştiinţarea de plată nu constituie un act administrativ fiscal, deoarece nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, nefiind emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
Dimpotrivă, înştiinţarea de plată este un act de aducere la îndeplinire a unui titlu executoriu, fiind un act începător de executare, iar împotriva acestui act de executare, reclamantul poate să se adreseze instanţei de executare, care în speţă, faţă de dispoziţiile din 05 februarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este judecătoria şi care, verificând caracterul accesoriu sau principal al cererii, în procedura executării silite prevăzută de C. proc. civ., va dispune în consecinţă.
Prin sentinţa nr. 28 CNC, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Mehedinţi, în favoarea Judecătoriei Turnu Severin.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.A.S. Mehedinţi.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală, întrucât înştiinţarea de plată are caracterul unui act administrativ fiscal şi nu este act de executare, cum greşit a reţinut Curtea de Apel.
În raport de caracterul actului s-a precizat că soluţionarea cererii aparţine instanţei de contencios administrativ.
b) Examinarea motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Reclamantul M.C. a solicitat la Tribunalul Mehedinţi suspendarea înştiinţării de plată din 7 iulie 2010 emisă de C.A.S. Mehedinţi.
Tribunalul Mehedinţi a considerat că prin cererea formulată, reclamantul a cerut suspendarea executării silite, astfel că soluţionarea cererii aparţine Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Judecătoria a apreciat că înştiinţarea de plată este un act administrativ fiscal şi nu un act de executare, motiv pentru care a declinat competenţa la Tribunalul Mehedinţi.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Craiova a stabilit că înştiinţarea de plată este act de executare, aşa încât soluţionarea cererii aparţine Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Legislaţia aplicabilă
C. proCod Fiscal art. 145 – alin. (1) Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu.
Ordinul nr. 519/2005, pct. 5.2 - Alte acte administrative fiscale pot fi: dispoziţia de măsuri, Decizia privind stabilirea răspunderii reglementată de art. 28 C. proCod Fiscal, republicat, notele de compensare, înştiinţări de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului etc.
Înalta Curte examinând sentinţa primei instanţe, obiectul cererii, motivele de recurs şi legislaţia aplicabilă reţine:
Înştiinţarea de plată are caracterul unui act administrativ fiscal, natura juridică a acestuia fiind stabilită în mod expres prin dispoziţiile pct. 5.2 din Ordinul nr. 519/2005.
La stabilirea naturii juridice a actului care a format obiectul cererii de suspendare s-a confundat somaţia cu înştiinţarea de plată.
Potrivit art. 145 alin. (1) C. proCod Fiscal, executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, emisă în baza unui titlu executoriu.
Aşadar, primul act de executare silită este somaţia.
Înştiinţarea de plată este acel act prin care debitorul unei obligaţii fiscale este înştiinţat cu privire la existenţa şi cuantumul datoriilor bugetare, stabilite în sarcina acestuia.
Potrivit reglementării cuprinse în C. proCod Fiscal, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Prin înştiinţarea de plată s-au adus la cunoştinţa contribuabilului datoriile pe care le are faţă de bugetul asigurărilor de sănătate.
Având în vedere caracterizarea legală prin Ordinul nr. 519/2005, pct. 5.2 a înştiinţării de plată. Ca fiind act administrativ fiscal, soluţionarea cererii de suspendare a înştiinţării de plată aparţine instanţei de contencios administrativ şi nu judecătoriei.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentinţa atacată şi se va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A.S. Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 28 CNC din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1006/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
