ICCJ. Decizia nr. 1003/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 septembrie 2010, reclamantul C.M.E. a chemat în judecată pe pârâtul SIE solicitând obligarea pârâtului să avizeze proiectul hotărârii de Guvern în cuprinsul căruia a fost înregistrată cererea sa de acordare a cetățeniei române.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii față de împrejurarea că pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a aflat dosarul în care reclamantul a solicitat sancționarea Ministerului Justiției pentru neexecutarea Hotărârii judecătorești nr. 69 din 17 ianuarie 2005, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată la 02 decembrie 2009, irevocabilă prin renunțarea reclamantului la judecata recursului declarat împotriva sentinței de respingere a cererii.
De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu are competența legală în re/analizarea cererii de acordare a cetățeniei, ci această atribuție aparține Ministerului Justiției prin ANC.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin Sentința nr. 2218 din 22 martie 2011 a Curții de Apel București s-a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C.M.E. în contradictoriu cu pârâtul SIE, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 69 din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de reclamant împotriva încheierii din data de 25 septembrie 2003 prin care Ministerul Justiției - Comisia pentru probleme de cetățenie i-a respins cererea de acordare a cetățeniei române, a anulat această încheiere și a obligat Ministerul Justiției să emită o nouă încheiere, prin care să se constate îndeplinirea de către reclamant a condițiilor prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Instanța a reținut că pentru executarea acestei decizii, Comisia pentru cetățenie a avizat pozitiv, la data de 15 martie 2005, cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române, cerere care a fost inclusă pe un proiect de hotărâre de Guvern, trimis spre avizare, conform art. 7 din Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre aprobare.
Ca urmare a observațiilor formulate, prin Adresa nr. 22208 din 14 noiembrie 2005 de către SIE, s-a procedat la retragerea cererii privind proiectul de hotărâre de Guvern.
Prin Adresa nr. 5996 din 01 noiembrie 2007, Ministerul Justiției solicită SIE să-i comunice dacă mai susține obiecțiunile formulate prin Adresa nr. 22208 din 14 noiembrie 2005, în sensul neîndeplinirii de către reclamant a condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, iar prin Adresa nr. 28724 din 19 noiembrie 2007, SIE a comunicat faptul că datele deținute de SIE la nivelul anului 2005 cu privire la reclamant nu mai sunt de actualitate, astfel încât nu mai susține obiecțiunile referitoare la acesta.
în consecință, cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române a fost inclusă pe un nou proiect de hotărâre de Guvern, proiect transmis în copie spre avizare și SIE, prin Adresa nr. 1217 din 29 ianuarie 2008.
întrucât prin Adresa nr. 23211 din 19 februarie 2008 SIE comunică faptul că nu are obiecții privind solicitarea celor 6 persoane menționate în proiectul de hotărâre de acordare a cetățeniei române, iar prin Adresa nr. 1217 din 19 noiembrie 2008 Ministerul Justiției îi comunică, spre avizare, în original proiectul de hotărâre de Guvern privind acordarea cetățeniei române unui număr de 4 persoane, printre care și reclamantul, instanța a constatat că prin Adresa nr. 33 din 84 din 27 noiembrie 2008, SIE a trimis Ministerului Justiției proiectul hotărârii sus-menționate, avizat.
Curtea de apel a concluzionat că pârâtul a avizat proiectul hotărârii de Guvern care cuprinde și cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române, astfel încât excepția rămânerii fără obiect a acțiunii a fost admisă, soluție în raport de care instanța nu a mai analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
3. Recursul declarat de C.M.E.
împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., precum și art. 3041C. proc. civ.
în esență, recurentul combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
3.1. încălcarea dreptului la apărare
în cuprinsul acestui motiv, circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul invocă:
- greșita respingere a cererii formulate de avocatul său de a lua cunoștință de întâmpinarea și de înscrisurile comunicate în ședință publică;
- lipsirea sa de posibilitatea de a-și dovedi susținerile, în contextul respingerii cererii de atașare a înscrisurilor administrate în dosar, ulterioare datei de 27 noiembrie 2008;
- încălcarea dispozițiilor art. 129 și art. 167 C. proc. civ.
3.2. Nemotivarea sentinței
Potrivit recurentului, sentința este nemotivată atât în cea ce privește soluția pronunțată asupra probelor solicitate, din practicaua actului de procedură, cât și în ceea ce privește excepția lipsei de obiect.
Recurentul mai susține că instanța s-a limitat a prelua apărările pârâtului, fără a examina motivele acțiunii din care rezultă că SIE și-a menținut refuzul de a aviza proiectul de hotărâre de Guvern și în anul 2009.
4. Apărările intimatului Serviciul de Informații Externe
Prin întâmpinarea înregistrată la 5 ianuarie 2012, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele reținute de curtea de apel în motivele sentinței.
Intimatul a mai arătat că din nici un înscris administrat în cauză nu rezultă că după data de 19 decembrie 2008 ar fi refuzat, din nou, avizarea proiectului de hotărâre de Guvern privind acordarea cetățeniei române.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Obiectul acțiunii judiciare formulate de recurentul-reclamant C.M.E. vizează obligarea intimatului-pârât SIE de a aviza proiectul hotărârii de guvern de acordare a cetățeniei române, corelativ constatării unui refuz nejustificat de soluționare a cererii sale.
Recurentul invocă drept temei al cererii de acordare a cetățeniei române o hotărâre judecătorească: Decizia nr. 69 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin care Ministerul Justiției - Comisia pentru probleme de cetățenie a fost obligată să emită o nouă încheiere de constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 21/1991 republicată, pentru acordarea cetățeniei române. De asemenea, în acțiune au fost detaliate demersurile întreprinse în ultimii 6 ani în vederea finalizării procedurii, fără nici un rezultat, din pricina presupusei poziții oscilante a intimatului-pârât.
Curtea de apel a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, considerând că la data de 27 noiembrie 2008 SIE a avizat proiectul hotărârii de Guvern, deci și-a îndeplinit obligația legală.
Această soluție este criticabilă dintr-o dublă perspectivă ce relevă încălcarea principiului dreptului la apărare, precum și a principiului rolului activ al judecătorului.
Referitor la principiul dreptului la apărare
Acțiunea reclamantului, înregistrată la data de 24 septembrie 2010, a primit termen de judecată la data de 22 martie 2011.
Deși intimatul SIE a formulat întâmpinare în termen legal, la data de 7 februarie 2011, la dosarul cauzei nu există dovada că a fost comunicată reclamantului, conform art. 86 alin. (1) C. proc. civ.
în acest context, comunicarea întâmpinării, precum și a înscrisurilor atașate, chiar în ședința publică de judecată, la 22 martie 2011, îndreptățeau pe apărătorul reclamantului, potrivit art. 96 C. proc. civ., să solicite acordarea unui termen în vederea luării la cunoștință.
Respingând această solicitare, practic, instanța de fond a golit de conținut dreptul la apărare, punându-l pe apărătorul reclamantului în situația de a răspunde pe loc la cele două excepții invocate prin întâmpinare, lipsa de obiect a acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a SIE.
Situația a fost cu atât mai inechitabilă pentru reclamant cu cât instanța i-a respins nemotivat și cererea de atașare a înscrisurilor depuse în probațiune în dosar, deși a invocat persistența refuzului de avizare și după momentul 27 noiembrie 2008.
Referitor la rolul activ al judecătorului
Potrivit art. 129 alin. (5) din C. proc. civ. care consacră principiul rolului activ al judecătorului, acesta are îndatorirea de a stărui pentru clarificarea situației de fapt în vederea stabilirii adevărului judiciar și aplicării corecte a legii.
în cauza de față, chiar din probatoriul sumar administrat, rezultau indicii în sprijinul susținerilor reclamatului.
Astfel, din Adresa nr. 12201/DC/13 octombrie 2009 emisă de Ministerul Justiției rezultă că la data de 19 decembrie 2008 Secretariatul General al Guvernului a restituit proiectul de hotărâre "cu mențiunea analizării oportunității promovării acestuia, într-o viitoare ședință de Guvern". Din aceeași adresă mai rezultă că "la solicitarea Secretariatului General al Guvernului, proiectul de hotărâre a fost retransmis instituțiilor avizatoare, în vederea actualizării semnăturilor conducătorilor acestora. Ca urmare a observațiilor formulate de una din instituțiile avizatoare cererea de acordare a cetățeniei române a fost retrasă de pe proiectul de Hotărâre de Guvern".
în acest context, se impunea aprofundarea probatoriilor pentru a se lămuri dacă într-adevăr SIE este instituția respectivă. Cât privește împrejurarea că "observațiile formulate" constituie informații clasificate, aceasta nu reprezintă un impediment pentru instanța de judecată care, dacă este cazul, le poate verifica cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,art. 312 alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 5 și 3041 C. proc. civ. s-a admis recursul și s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4400/2012. Contencios → |
|---|
